20,107 matches
-
Așa că nu Îl voiam aici când veneau ai mei. — Bună, iubito. M-am gândit că tu și ai tăi o să aveți nevoie de ceva ajutor. Avea În mână o pungă În care știam că sunt saleuri, preferatele mele, și niște cafele. — Au venit ai tăi? Le-am adus și lor câte o cafea. — Parcă aveai de dat niște meditații astăzi, am zis eu În timp ce Shanti tocmai ieșea din dormitorul ei și pleca, mormăind cum că va fi la serviciu toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit că tu și ai tăi o să aveți nevoie de ceva ajutor. Avea În mână o pungă În care știam că sunt saleuri, preferatele mele, și niște cafele. — Au venit ai tăi? Le-am adus și lor câte o cafea. — Parcă aveai de dat niște meditații astăzi, am zis eu În timp ce Shanti tocmai ieșea din dormitorul ei și pleca, mormăind cum că va fi la serviciu toată ziua. Vorbeam arareori și m-am Întrebat dacă ea Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
intrare era deschisă. Fusese cât pe ce. — Andy a zis că nu poți să vii astăzi, a spus tata și a pus pe masa din living o pungă care părea a conține covrigei - sărați și ei, fără Îndoială - și niște cafele. I-a evitat privirea, În vreme ce i se adresa: Tu tocmai veneai sau plecai? Am zâmbit și m-am uitat la Alex, În speranța că el nu regretă că s-a băgat În așa ceva cu noaptea În cap. — O, abia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit că poate aveți nevoie de Încă o pereche de mâini. — Minunat. De-a dreptul minunat - sunt sigur că asta o să ne fie de mare ajutor. Uite, servește niște covrigei. Alex, Îmi pare rău că nu am cumpărat trei cafele, dar n-am știut că o să fii aici. Tata părea realmente tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a aruncat un zâmbet care ar putea fi descris cel mai bine prin cuvântul lasciv. Te rog, acum suntem ca‑ntr‑o familie, a zis el cu ochii pe sânii mei. Mă cheamă John. Aproape că m‑am Înecat cu cafeaua, răcită de‑acum, și m‑am Întrebat dacă nu cumva omul respectat În toată lumea pentru revigorarea firmei Dior murise cumva și se reincarnase În persoana portarului meu. Alex a dat din cap și și‑a șters ochelarii de tricou. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
superb animal mort În dulap și, În drum, mi‑am trecut discret blana pe obraz, dar am simțit ceva ascuțit și rece: câțiva mici țurțuri erau prinși Încă de ea. În perfectă concordanță cu posesoarea hainei Am scos capacul de pe cafeaua călduță și am aranjat cu grijă grămada grețoasă de slănină și plăcinta cu brânză pe o farfurie soioasă. Am intrat În vârful picioarelor și am așezat totul pe colțul biroului, așa fel Încât să nu o deranjeze. Ea scria concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la fugă Înapoi. — Ahn‑dre‑ah, așa ceva e inacceptabil. Fetele mele trebuie să reprezinte revista Runway, și pantofii ăștia nu reprezintă mesajul pe care vreau eu să Îl transmit lumii. Găsește niște Încălțări decente În Dulap. Și adu‑mi o cafea. S‑a uitat la mine și s‑a uitat la ușă, iar eu am Înțeles că trebuie să Întind mâna și să i‑o deschid, ceea ce am și făcut. A intrat fără a spune mulțumesc și a pornit spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar eu am Înțeles că trebuie să Întind mâna și să i‑o deschid, ceea ce am și făcut. A intrat fără a spune mulțumesc și a pornit spre birou. Aveam nevoie de bani și de țigări ca să mă duc după cafea, Însă nimic nu merita gestul de a merge după ea ca o rățușcă bătută, dar credincioasă, așa că m‑am Întors din nou spre lift. Eduardo putea să mă Împrumute cu cinci dolari pentru cafea, iar Ahmed putea să adauge Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de țigări ca să mă duc după cafea, Însă nimic nu merita gestul de a merge după ea ca o rățușcă bătută, dar credincioasă, așa că m‑am Întors din nou spre lift. Eduardo putea să mă Împrumute cu cinci dolari pentru cafea, iar Ahmed putea să adauge Încă un pachet de țigări pe factura revistei, așa cum făcea de luni de zile Încoace. Nu mă gândisem că ea avea să observe, dar vocea ei m‑a trăsnit În moalele capului ca o lopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el jurase că nu existase nici un fel de articol care să se potrivească descrierii mele - nu se inaugurase nimic demn de consemnat În săptămâna respectivă. O luase razna, era lucru sigur, și eu eram cea care va plăti. Plimbarea după cafea nu a durat decât câteva minute, pentru că era miezul zilei, așa că am simțit că‑mi pot permite să petrec câteva minute În plus sunându‑l pe Alex, care lua pauza de prânz exact la douăsprezece și jumătate. Din fericire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facem? O să Îi țin de urât lui Lily până ajungi tu. — Sună absolut perfect. Și c‑un drum, o să afli totul despre Băiatul Freudian. — Cine? — N‑are importanță. Trebuie să o iau din loc. Regina n‑o să aștepte mai mult cafeaua ei. Ne vedem diseară - abia aștept. Eduardo mi‑a permis să intru după ce i‑am cântat doar două strofe - la alegerea mea - din cântecul We Did’t Start the Fire, iar Miranda vorbea agitată la telefon când i‑am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei. Ne vedem diseară - abia aștept. Eduardo mi‑a permis să intru după ce i‑am cântat doar două strofe - la alegerea mea - din cântecul We Did’t Start the Fire, iar Miranda vorbea agitată la telefon când i‑am pus cafeaua pe colțul din stânga biroului ei. Mi‑am petrecut tot restul după‑amiezii certându‑mă cu toți asistenții și redactorii pe care i‑am putut găsi la New York Post, insistând că eu le cunosc ziarul mai bine decât ei Înșiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut idioată incompetentă, mă tot Întreba ce fel de asistentă mai sunt dacă nu‑s În stare să fac ceva atât de simplu precum găsirea unui avion particular. S‑a fonfănit puțin și a tras un gât de ceva, probabil cafea. — Dumnezeule, știu ce‑o să spui. Spune‑mi că n‑ai făcut ce cred eu că ai făcut! — Am făcut. — Nu se poate. Tu glumești. Pentru cincisprezece minute? — Am făcut‑o! Parcă aveam de ales. Era nemulțumită de mine - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuia să fim acolo. Povestea asta avea să reprezinte o schimbare radicală În regimul totalitar Priestly. — Andrea, am mononucleoză. E o boală extrem de molipsitoare. E foarte grav. Nu am voie să Îmi părăsesc apartamentul nici măcar cât să‑mi cumpăr o cafea, darămite să mă duc la birou o zi Întreagă. Miranda Înțelege treaba asta, așa că tu va trebui să muncești pentru amândouă. O să fie multe de făcut ca să pregătești călătoria la Paris pentru voi două. Miranda pleacă miercuri la Milano, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu și am pus telefonul În furcă. Nici nu am avut timp să iau În considerare faptul că asta era prima mea ocazie să Îi arăt Mirandei că sunt capabilă să fac și ceva mai sofisticat decât să‑i aduc cafeaua. După ce am Închis telefonul și m‑am apucat să tastez la calculator cu șaizeci de cuvinte pe minut - dactilografia fusese unica materie folositoare din Întreg liceul - mi‑am dat seama că Mirandei nu‑i vor trebui mai mult de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când mi i‑am tras pe șolduri, am constatat că sunt ceva mai strâmți. Acum, că nu mai eram nevoită să dau pe gât o supă ca să nu mor de foame și când nu mai subzistam exclusiv cu țigări și cafea Starbucks, trupul meu se ajustase la schimbare și pusesem la loc cele cinci kilograme pe care le pierdusem când lucrasem la Runway. Și faptul nici nu mă Îngrozise; chiar Îi credeam pe Lily și pe părinții mei când Îmi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
petrecut lucrurile cu Alex. Stătuse cu ea la spital până am ajuns noi, dar În clipa În care l‑am văzut mi‑am dorit ca ai mei să nu se fi retras, În mod diplomatic, să aștepte lângă automatul pentru cafea. Ne‑am dat bună ziua cam stângaci, după care ne‑am agitat mult În jurul lui Lily, dar, după o jumătate de oră, când și‑a aruncat jacheta pe el și a fluturat din mân În semn de rămas‑bun, nu vorbisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rapid, mai ales că o să fie oră de vârf. O să am celularul deschis, dacă se ivesc ceva probleme. Apropo, o să fiți acasă, tu sau Lily, la cină? — Nu știu sigur. Abia m‑am trezit și Încă nu mi‑am băut cafeaua. Crezi că putem să decidem În legătură cu cina ceva mai târziu? Dar ea nu stătuse acolo ca să‑mi audă răspunsul obraznic - era deja În drum spre ieșire Înainte să apuc eu să deschid gura. Lily, Jill, Kyle și bebelușul stăteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
The Times. Pe masă era o farfurie cu clătite umede, total neapetisante, o sticlă de sirop Aunt Jemima și un pachet de unt scos direct din congelator. Singurul lucru pe care păruse a‑l servi cineva până la ora aceea fusese cafeaua pe care o cumpărase tata În călătoria lui matinală la Dunkin Donuts, tradiție pe care o instituise ca urmare a lipsei lui firești de dorință de a se hrăni cu orice fusese gătit personal de către mama. Am pus o clătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Un cappuccino mare cu vanilie, vă rog, am cerut unei vânzătoare pe care nu o recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir. Dacă mă gândeam bine, fusese mult mai bine că mă dăduse afară pentru că strigasem la ea să se ducă dracului decât pentru că adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prevenise În prealabil că Miranda Îmi desfăcuse pe loc contractul de muncă, dar femeia râsese și spusese că, dacă ar fi să refuze pe cineva numai pentru că fusese dat afară de Miranda, nu ar mai avea nici un scriitor. Mi‑am terminat cafeaua și, cu un nou val de energie, mi‑am adunat portofoliul cu diverse articole scrise, m‑am Îndreptat - calmă de data asta, fără un telefon În mână care să sune continuu și fără o grămadă de cafele după mine - spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mi‑am terminat cafeaua și, cu un nou val de energie, mi‑am adunat portofoliul cu diverse articole scrise, m‑am Îndreptat - calmă de data asta, fără un telefon În mână care să sune continuu și fără o grămadă de cafele după mine - spre Elias‑Clark Building. După o clipă sau două de analiză de pe trotuarul de vizavi, ca să mă asigur că nu exist nici un grup de Tocători de la Runway În hol, am Împis ușile turnante. Nu se schimbase nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o fată Înaltă și slăbănoagă, cu păr negru ca smoala și ochi verzi, care purta o pereche trăsnet de pantaloni strânși pe corp și un top care‑i lăsa stomacul la vedere. Purta În mâini o mică tavă cu trei cafele Starbucks, o sacoșă enormă cu ziare și reviste, trei umerașe cu câte un costum complet pe fiecare și o sacoșă cu monograma „MP“ pe ea. Celularul ei a sunat exact În momentul În care mi‑am dat seama ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din New York. Faimoasă jucătoare de tenis În anii ’80. Actor american născut În 1970, remarcat mai ales grație unor sitcomuri pentru adolescenți. Cockney - accentul celor din mediul necultivat al Londrei. Cel mai cunoscut lanț de magazine specializat În vînzarea de cafea, În SUA. Spectacol muzical care se joacă la New York, pe tema morții, a SIDA și a homosexualității. Cuoarea, de un alb strălucitor, a unei glazuri folosite pentru prăjituri. „Poante de balet“, În text - referire la culoarea de un roz delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]