19,069 matches
-
O faceți, în schimb, dumneavoastră, convingîndu-mă că știți să citiți. Și... totuși... totuși nu prea (iarăși cavalerești scuze), de vreme ce mi-ați cam deviat (intenționat?) sensurile celor notate de mine. V-aș sustrage, o secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am apărut într-un Iași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel mai implicat în rațiunile schimbării textului inițial în ceea ce se poate citi aici. Indiferent cum m-am situat față de observațiile și sfaturile sale, am căutat să integrez, să corectez, pe alocuri să explic așa cum mi-a sugerat, astfel încât pot mărturisi acum nu doar gratitudinea mea, ci și faptul că în multe din locurile de articulare ale vechii mele "teze" se află ecoul dialogului științific pe care mi l-a propus în urmă cu mulți ani, cu generozitate. Un cuvânt special
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la trecerea în legendele și în poveștile populare, ei s-au apropiat de modelul religios al sfinților-eroi cărora au început să le "semene" - pomeniți des în Jitii, Minee și Sinaxare. Atitudinea exemplară a unora dintre domnii români, așa cum este ea mărturisită de realizările lor cultural-religioase și de textele istoriografice, a dus la analogia cu faptele marilor mărturisitori ai credinței, iar sacrificiul lor, motivat ideologic, a căpătat o valență sacră în imaginarul colectiv. Vocația eroică manifestată în spațiul vieții laice răspunde prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care l-a așezat Kant și încercăm să-i valorificăm acest potențial tocmai pe temeiul absenței timpului în sensul precizat; dar aceasta ne scoate din orizontul filosofiei kantiene. Oricum, Jacobi a avut o "intuiție" non-judicativă de toată lauda, atunci când a mărturisit că nu a putut intra în sistemul kantian fără presupoziția lucrului în sine, dar cu aceasta nu a putut rămâne acolo.143 A nu rămâne acolo înseamnă a fi constrâns să ieși de sub autoritatea judicativă a normelor kantiene de constituire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
familii rivale se judecă de ani întregi pentru tot felul de pricini ridicole, însă dragostea copiilor lor le aduce în cele din urmă împăcarea. În aceeași realitate se plasează și comediile într-un act compuse pentru trupe de amatori. După cum mărturisește, V. a scris și piese care „conțin și un sâmbure de dramă”. Așa ar fi Un tron pentru Goace, reprezentată pe scenă și cu titlul Judecata de la miezul nopții, apoi numită Cuiul ruginit și reintitulată - în volumul antologie Comedii cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
a ajuns chiar și În case și În școli. În 1912, Christine Frederick a scris un articol În influenta revistă Ladies’ Home Journal intitulat „Noua economie menajeră”, cerând soțiilor să adopte metode mai eficiente În gospodăriile lor. Frederick le-a mărturisit cititoarelor ei, că ea Însăși irosise timp prețios din cauza metodelor ineficiente de gospodărire. Iată ce scria În articol: „Ani de zile, nu mi-am dat seama că făceam optzeci de mișcări inutile când spălam, ca să nu mai vorbesc de sortat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și dr. Iulian "pentru prospectarea stabilimentelor dependente având în videre (sic) că cu cât mai des vor fi inspectate aceste stabilimente care sunt mai cu osebire isolate și departe de centru administrația lor va fi mai satisfăcătoare"66. Explicația Epitropiei, mărturisind un spor de grijă, ascunde, nemărturisit, îngrijorarea privind mersul celor două instituții care necesită a fi "prospectate". Inspecția, comună și concomitentă, a "ospitalului" și ospiciului (întotdeauna epitropii au inspectat ambele instituții, de prin 1883-1884 denumindu-le, chiar, pe amândouă "Ospital
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
arhivă încă inedite, în intenția de a reconstitui imaginea caracteristică acestei unități, în perioada de început a psihiatriei românești. Pentru curățenia corporală a bolnavilor erau pieptănate cu "peptene des", aflate doar în număr de 4, și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienați, aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persistă încă în primele decenii ale secolului al XX-lea, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în general amicale, dar paralele. Inventarul era, în general, sărac, destul de prost întreținut, rudimentar construit. Se găsesc, alături de iconițe, care reveneau cam una la trei paturi, unele obiecte inutile, cum ar fi 4 clopote, precum și obiecte sfărâmate (crivaturi și scaune), mărturisind atât agitația bolnavilor, cât și neglijența administrației. De altfel, despre incuria care exista la Golia, avem încă documente care atestă că bolnavii (femei) deranjau populația din vecinătatea ospiciului, de pe actuale străzi Golia, Independenței și altele, fugeau din ospiciu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și medicii Spitalului Neamț, ambele funcțiuni, pentru fiecare dintre ei, fiind exercitate în cadrul atribuțiilor trasate de Epitropie. Ambii erau doctori ai Facultății de Medicină din Paris. Nosographul a apărut la 5 iulie 1877. Doctorul Ulle semna o prefață în care mărturisea intenția de a publica mai ales cazuistică, foarte bogată la Neamț. Astfel, doctorul Ulle menționează în prefață: "Jurnalul, ce poartă titlul de Nosographul Ospitalului de Neamțu, nu e alta decât un Colector de observații interesante din punctul nostru de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se va basia mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decursul lecției citate, C. I. Parhon subliniază de mai multe ori convingerea organicității psihologiei, aducând în sprijin și opiniile unor alți autori cunoscuți: "Dar voi cita aici și concluziile lui H. Roger: Pentru a nu trece dincolo de rezultatele obținute, vom mărturisi că actualmente este imposibil a spune în ce fel, într-un sistem organic, forțele cosmice dau naștere trepiedului psihic: sentimente, gândire, voință, dar ceea ce se poate afirma este că niciodată nu s-a constatat nici sentiment, nici gândire, nici voință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi... Octav: Mă bucur... Eu credeam că am mai multe feluri de a fi... Preotul: Și vorbești mereu în doi peri... nu-nțelege omul nimic... Octav: Parcă eu înțeleg ceva, părinte... Preotul: Grav, foarte grav, tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
credeam că am mai multe feluri de a fi... Preotul: Și vorbești mereu în doi peri... nu-nțelege omul nimic... Octav: Parcă eu înțeleg ceva, părinte... Preotul: Grav, foarte grav, tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să mă iertați, dar dumneavoastră mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
diferită de cea a numelor active; în cazul nominalizării și al pasivizării, argumentul extern este suprimat; pozițiile suprimate nu pot fi satisfăcute de argumente sintactice. Pentru detalii, vezi și Stan (2005, cap. 10), Cornilescu (2006: 157−174). Grimshaw (1990: 7) mărturisește că a fost inspirată de Jackendoff (1972: 43), care sugerase existența unei ierarhii tematice. De altfel, Jackendoff (1990)54 propune o reprezentare semantică lexicală pe două dimensiuni: tematică și de acțiune, considerând că un argument poate primi câte un rol
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip lasă fără răspuns două întrebări: (a) dacă a fi este considerat verb lexical, atunci ce tip de complement selectează? (b) dacă a fi nu este verb lexical, atunci ce categorie funcțională reprezintă? Soluția propusă de Rouveret (1998: 34) - după cum mărturisește autorul, o dezvoltare a unei idei a lui Jespersen - constă în analiza unitară a propozițiilor cu a fi. Folosind sugestii din Longobardi (1983)7, Couquaux (1981)8, Burzio (1986), Moro (19889, 199110), Rouveret ajunge la concluzia că a fi poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
integrantă din laudele matutine ale zilei de Crăciun, întrucât imnul este o dezvoltare a cântecului angelic menționat de Luca 2,14 în relatarea nașterii lui Isus la Betleem. În secolul al IV-lea devine parte din cadrul liturghiei de Crăciun, după cum mărturisește Leon cel Mare (+ 461), iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea slab poate ajunge la devoțiune prin intermediul desfătării urechilor. Totuși, când îmi dau seama că mă simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
meargă în paralel cu unificarea sa religioasă. S-a încercat, așadar, să se implementeze în rândul francilor ritul roman, trimițând maeștri de la Roma și primind în orașul papal câțiva cântăreți franci în calitate de elevi; dar operația a întâmpinat diferite dificultăți, după cum mărturisesc cronicile epocii. Dispunem de două documente care relatează următorul fapt: unul a fost scris în jurul anului 875 de Giovanni Himmonides, cunoscut și sub numele de Ioan Diaconul, întrucât era diacon al bisericii din Roma; celălalt, din aceeași perioadă, este de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de la 1856, a fost un act de dreptate din partea Europei. Căci trunchierea de la 1812 nu putea să se îndreptățească nici prin faptul, nici prin dreptul de cucerire. La 1812, Basarabia făcea parte dintr-un principat a cărui autonomie fusese solemn mărturisită de toate tratatele ce se încheiaseră înainte, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
jocul diplomatic din 1775 și cum un teritoriu românesc, cu o veche mitropolie ortodoxă, cu o universitatea românească și cu alte numeroase așezări de cultură și asistență, precum și instituțiuni industriale de tot felul, este ocupat de trupele sovietice cu scopul mărturisit de nota ultimativă, pe care Uniunea Sovietică le-ar fi îndurat în urma dominațiunii românești în Basarabia în curs de 22 de ani. Față de pretențiile Uniunii Sovietice asupra Bucovinei de Nord ținem să precizăm că Bucovina, nici întreagă și nici în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]