18,875 matches
-
cronologică, care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În a doua jumătate a secolului al VII-lea și, grosso modo, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., Îl face pe acesta aproape contemporan cu Cirus cel Mare (mort În 530 Î.Hr.). De fapt, Henning (1951, pp. 42 sq.) pune În legătură aventura istorică a fondatorului Imperiului Persan cu cea a lui Zoroastru: aceștia ar fi trăit la curtea unui suveran - Vișt³spaxe "Vișta>spa" din tradiția religioasă, convertit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
G. Gnoli-A. Rossi (coord.), Iranica (Istituto Universitario Orientale), Napoli, pp. 387-452. Gignoux, Ph. (1980), Zoroaster’s Time and Homeland (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Gignoux, Ph. (1982a), „Le fravasi e l’immortalità”, În G. Gnoli și J.-P. Vernant (coord.), La mort, les morts dans les sociétés anciennes, Paris, Cambridge, pp. 339-347. Gignoux, Ph. (1982b), „«Out» e le montagne”, În Studia Turcologica memoriae Alexii Bombaci dicata, Napoli, pp. 251-261. Gignoux, Ph. (1984a), „Note sullo Xvarenah”, În Orientalia J. Duchesne-Guillemin emerito oblata (Acta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devine frașa (În avestico-gathică, ferașa), „aptă”. Această istorie sacră este deci un proces de mântuire: existența (ahu), datorită lucrării salvatorului care va veni (Saoșyantxe "Saoșyant"), va deveni non-veche, non-coruptibilă, non-putrezitoare, non-fetidă, veșnic vie, veșnic bogată, liberă prin puterea sa, iar morții vor Învia; lumea Adevărului este destinată unei stări incoruptibile, iar Minciunaxe "Minciuna" va fi eliminată (Yașt 19,89 și 90); Furiaxe "Furia" (A¶șmaxe "Ae>șma"; cf. supra, subcapitolul 2.2) va fugi; Gândul Bun (Vohu Manah) va Învinge; Integritateaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet” și fravași, iar după Yasna 55, 1, În g³etha, „viu”, tanu cu asti, „corp cu oase”, ușt³na, „suflet vital” (care nu supraviețuiește morții), kehrpa, „formă”, tevșșș, „forță fizică”, boadhah, urvan și fravași. Conceptele pahlavi corespondente nu modifică substanțial cadrul, dacă se ține cont de faptul că akhw (ahu) și ruw³n (urvan) sunt aproape identice, că j³n ține locul lui ușt³na, că frawahr, kirb
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de iubire din partea celor care l-au pierdut. Durerea pentru cel mort este un sentiment viu de solidaritate umană pentru sufletul care are de Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să devină neliniștit, tulburat, cuprins de groază și dezorientare, În timp ce este Încă atașat de trupul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mare). Această acțiune rituală specială, care se repetă de cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici rezultatul confruntării, limitate doar la elementul radical, cu alte teonime indo-europene, cum ar fi vedicul Varuña-, galicul Vellaunos și nordicul antic Ullr; de fapt, din punct de vedere formal, singura alăturare satisfăcătoare este cu letonul velis „spirit (al unui mort)” și lituanianul Vélsxe "Véls", numele unui demon, deși, pe de altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrierea Încă de la Începuturile secolului al X-lea, se poate considera că pe stâlpul comemorativ nu se afla numele, ci mai degrabă o stemă sau ceva asemănător. Pe de altă parte, este legitim să presupunem că obiceiul de a incinera mortul Împreună cu ambarcațiunea sa a fost Împrumutat de la invadatorii scandinavi și practicat În regiunea slavă orientală, nu și În cea occidentală: de altfel, Cronica lui Ieronim din Praga notează că Bratislav din Boemia a interzis obiceiul păgân de a Îngropa morții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mortul Împreună cu ambarcațiunea sa a fost Împrumutat de la invadatorii scandinavi și practicat În regiunea slavă orientală, nu și În cea occidentală: de altfel, Cronica lui Ieronim din Praga notează că Bratislav din Boemia a interzis obiceiul păgân de a Îngropa morții pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștin, cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a destinului omului. Din acest punct de vedere, este foarte importantă așa-numita Tarasque de Noves (acum la muzeul din Avignon), unde apare un monstru cu aspectul straniu, Între urs și leu, care ține Între labe capetele bărboase a doi morți, În timp ce din gură Îi atârnă o mână de om pe jumătate devorată. Exegeza curentă vede În acest monstru moartea, iar În resturile umane pe care acesta le devorează, reprezentarea groaznicului destin care Îl așteaptă pe om. De altfel, monștri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de asemenea, de moarte. Însă Odin nu este, În general, zeul tuturor morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor morți”), unde Își petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-a dat numele de Herjann
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor morți”), unde Își petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-a dat numele de Herjann, „domnul armatei”, al armatei războinicilor morți (numiți einherjar, „războinici ai duelului, trupe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor morți”), unde Își petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-a dat numele de Herjann, „domnul armatei”, al armatei războinicilor morți (numiți einherjar, „războinici ai duelului, trupe de elită”). Totuși, destinul care Îi așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Marinetti. Poezia aparține mai multor registre estetice, de la tradiționalism la modernism. Colaborează cu versuri Leon Feraru (Trecutul mort), G. Bacovia (Serenada muncitorului), Camil Baltazar, Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Celarianu, Sergiu Dan, C. Pajură (C. Papacostea), Emil Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Sciences Sociales. Marc Augé este autorul mai multor lucrări de specialitate. Menționez, în ordinea apariției, doar o parte dintre ele: Theorie des pouvoirs et ideologie. Etude de cas en Cote d'Ivoire (Hermann, Paris, 1975), Pouvoirs de vie, pouvoirs de mort. Introduction a une anthropologie de la repression (Flammarion, Paris, 1977), Genie du Paganisme (Gallimard, Paris, 1982), La traversee du Luxemburg (Hachette, Paris, 1985), Le Dieu Objet (Flammarion, Paris, 1988), Non-Lieux. Introduction a une anthropologie de la surmodernite (Seuil, Paris, 1992), Pour une
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Învierii sînt mai importante decît Crăciunul în țările ortodoxe. Iorga a asistat la Slujba de Înviere stînd lîngă mormîntul lui Ștefan cel Mare. Îi auzea pe țăranii români rugîndu-se pentru "Împăratul nostru Franz Iosif I", apoi, brusc, "cîntecul Învierii din morți", și: În mijlocul întunericului, luminat de nimic altceva decît de stele" și "pentru cei vrednici și cei nevrednici, pentru credincioși și pentru cei fără credință, dintr-o dată, era (acolo) cu noi el, Ștefan, Domnul nostru și Împăratul de drept, nu Franz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Sub pătura de zăpadă colcăiau mizeria, deznădejdea, zădărnicia și o devastatoare epidemie de tifos. Situația era dramatică: un milion și jumătate de refugiați, un milion de soldați ruși; penurie de alimente și locuințe, lipsă de combustibil și 100.000 de morți de tifos. Elita bucureșteană (membrii Regimului care reușiseră să fugă) a devenit și mai strîns unită la Iași. Politica a devenit într-o măsură și mai mare o afacere de familie. Brătianu s-a mutat într-o casă vecină cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
confuzie și degradare, degradarea tuturor sentimentelor și întărirea superstițiilor, a celor mai trăsnite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult al mașinii, care se insinua cu brutalitate în ordinea morală și călca totul în picioare, rîzînd triumfător în fața hecatombelor de morți uciși cu cele mai perfecte și mai sofisticate unelte de distrugere. Totuși, cei care au reușit în aceste "vremuri stupide" (secolul al XIX-lea) să-și facă educația au fost formați în spiritul unei religii a credinței în om. Națiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sfîșie pe Iorga, aflat acum fără apărare. Iorga devenea acum "nu numai autorul moral al persecutării Legiunii, ci și un partizan entuziast al crimei, al uciderii fără judecată... Iorga este un profesor care se bucura atunci cînd studenții lui cădeau morți sub grindina de gloanțe etc." Referirile la Iorga ca dascălul neamului erau întotdeauna puse în bătaie de joc între ghilimele și tot mai disprețuitoare. Rădulescu își amintea cît de mîrșav fusese el persecutat de Iorga, el, sărmanul, care se întorsese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar acest număr nu include morțile din cauze naturale sau numărul copiilor care nu au mai fost concepuți ori născuți, atunci sau mai târziu, din cauza războiului. Rata mortalității din primul război mondial, deși extrem de ridicată, pălește pe lângă numărul stupefiant de morți din cea de-a doua mare conflagrație (iar cifrele de mai sus nu includ victimele americane, japoneze sau de altă naționalitate noneuropeană). Nici un alt conflict din istorie nu a ucis atât de mulți oameni Într-un timp atât de scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]