21,807 matches
-
François Rastier, Marie-Thérèse Mathet, Christine Klein-Lataud, Francis Corblin, Marc Wilmet). Am folosit, de asemenea, studii despre cratilismul semnului lingvistic (Ileana Oancea), despre (re)motivarea în context a numelui propriu (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat), resemiotizarea poetică (Carmen Vlad, Emma Tămâian), dobândirea statutului de semn poetic al numelui propriu și de element structurant al textului narativ (Mariana Istrate), adecvarea lui la personaj, pe de o parte, și la contextul onomastic și al operei, pe de altă parte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Wilmet). Am folosit, de asemenea, studii despre cratilismul semnului lingvistic (Ileana Oancea), despre (re)motivarea în context a numelui propriu (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat), resemiotizarea poetică (Carmen Vlad, Emma Tămâian), dobândirea statutului de semn poetic al numelui propriu și de element structurant al textului narativ (Mariana Istrate), adecvarea lui la personaj, pe de o parte, și la contextul onomastic și al operei, pe de altă parte (M. Ignat). Am adăugat ceea ce unii cercetători numesc etimo-mitologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
structurant al textului narativ (Mariana Istrate), adecvarea lui la personaj, pe de o parte, și la contextul onomastic și al operei, pe de altă parte (M. Ignat). Am adăugat ceea ce unii cercetători numesc etimo-mitologie, iar alții, lingvistică mitologică, elemente de poetică lingvistică, semiotica textului și semantică modală, folosind mai puțin metodele criticii literare (deși nu evită sugestii venite dinspre critica literară) de analiză a imaginarului literar al unui text ca produs al limbajului poetic. Pornind de la funcția cel mai greu de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
etimo-mitologie, iar alții, lingvistică mitologică, elemente de poetică lingvistică, semiotica textului și semantică modală, folosind mai puțin metodele criticii literare (deși nu evită sugestii venite dinspre critica literară) de analiză a imaginarului literar al unui text ca produs al limbajului poetic. Pornind de la funcția cel mai greu de explicat, aceea de a fi valabil ca nume propriu 11, aceste etimo-mitologii12 sau "mituri" ale cuvintelor (în interpretarea dată de C. Noica dialogului platonician Cratylos) care arată că fiecare cuvânt/nume - ca și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un discurs hermeneutic, intuitiv- poetic, la un discurs semiotic, rațional-științific33. Primele nume de persoană erau cuvinte comune ale limbii, aveau semnificație și erau adevărate, deoarece aduceau informații despre caracteristicile fizice sau morale ale celui pe care îl desemnau (Chioru, Surdu etc.) sau se refereau la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a fi "sens" (nóema)"61. 2.2. Din nou despre nume proprii: revizuiri, revalorizări Ne putem întreba... dacă e posibil cu adevărat să fii scriitor fără a crede, într-un anumit fel, în raportul natural dintre nume și esențe: funcția poetică, în sensul cel mai larg al termenului, s-ar defini astfel printr-o conștiință cratyleeană a semnelor, iar scriitorul ar fi povestitorul acestui mare mit secular care susține că limbajul imită ideile și că, în mod contrar precizărilor lingvistice, semnele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tradiției cratiliste, Rigolot amintește câteva elemente esențiale. Pornind de la definiția onomasticii - prin extensie, "orice observație asupra originii apelative a numelor proprii" (tr. m.)66 - de la clasificarea în etimologie savantă, fondată pe fapte recunoscute și etimologie populară (care permite o lectură poetică a numelor proprii), de la clasificarea enunțurilor lingvistice ca obiect al unei duble relații de denotație (relația cuvântului cu obiectul) și de semnificație (relația dintre cuvânt și obiect), Rigolot amintește concepția semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a individualiza o persoană sau un lucru cu ajutorul unei etichete speciale" (tr. m.)67. Cu toate acestea, specifică autorul, orice nume propriu, toponim sau antroponim, poate să se încarce de semnificație la fel ca alte cuvinte ale textului. Proprietatea limbajului poetic este de a fi motivat, "finalizat", adică se înlocuiește complementaritatea arbitrară a semnificantului cu semnificatul, cu o solidaritate necesară. Deoarece numele propriu este, prin definiție, un semn opac, provocarea lansată de poet, scriitor sau lector este de a sparge această
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Rigolot îl citează pe G. Genette, cu ale sale Figures, II; adăugăm ceea ce spunea Coșeriu că, prin poezie, limbajul redevine absolut, adică poezia este absolutizarea limbajului, chiar și în sensul cel mai curent și mai banal al faptului că expresia poetică rămâne ca expresie absolută a cuiva 68). Fără a intenționa să revină asupra unui conflict care împarte în savanți și mistici, Rigolot plasează problema lecturii numelui propriu într-o perspectivă istorică care permite o mai bună înțelegere a mizelor unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personajele secundare sau episodice transparența este totală, sunt folosiți designatori puternic motivați (ca în Povești unde transparența este frecvent ludică și simplifică diegeza), iar pentru numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
funcții ca și motivarea generală a povestirii. Despre verosimilitate afirmă că primează asupra motivării, ancorarea realistă a apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu au doar rol de surprindere a caracterului, dar și de caracterizare a clasei sociale, a originii etnice, a rolului lor social, "numele din opera lui Caragiale analizează toate aceste stări și toate aceste deosebiri... sunt formule rezumative"137. Mimologismul poetic, înțeles ca întâlnire fericită dintre semnificat și semnificant, este dezbătut în Semiostilistica cercetătoarei Ileana Oancea, studiu publicat în 1998 la Timișoara și prefigurat de Elemente de stilistică aplicată (1987). Aducând clarificări importante referitoare la cratilismul limbajului poetic, studiul prezintă metoda
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rezumative"137. Mimologismul poetic, înțeles ca întâlnire fericită dintre semnificat și semnificant, este dezbătut în Semiostilistica cercetătoarei Ileana Oancea, studiu publicat în 1998 la Timișoara și prefigurat de Elemente de stilistică aplicată (1987). Aducând clarificări importante referitoare la cratilismul limbajului poetic, studiul prezintă metoda semiostilistică de analiză a textului literar, metodă dezbătută și aplicată pe textul liric. Semiostilistica este un important punct de reper în istoria stilisticii românești, deoarece răspunde necesității stilisticii de a se reînnoi; investigând "mișcarea vie a semnificației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a cuvântului/lingvistică a textului 143. Nu este așadar vorba de valori conotative ale semnului lingvistic în poezie, ci despre două ipostaze semiotice ale limbajului. Împărtășind ideea saussuriană că limba este formă și nu substanță, cercetătoarea remarcă faptul că "limbajul poetic încorporează substanța într-o asemenea măsură, încât și suportul formal (semnificantul) prin calitățile lui acustice, ignorate în semnul lingvistic, colaborează "mimetic" cu planul conținutului (semnificatul)"144. Astfel "semnificantul se oglindește în semnificat în actul unic al numirii poetice", ca de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că "limbajul poetic încorporează substanța într-o asemenea măsură, încât și suportul formal (semnificantul) prin calitățile lui acustice, ignorate în semnul lingvistic, colaborează "mimetic" cu planul conținutului (semnificatul)"144. Astfel "semnificantul se oglindește în semnificat în actul unic al numirii poetice", ca de exemplu, în versul eminescian "Argint e pe ape și aur în aer", unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și aur în aer", unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat Poezie și receptare, cuprinzând subcapitolele Eminescianismul în perspectivă pragmatică, "Armonia" poetică eminesciană, Apelurile textului poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat Poezie și receptare, cuprinzând subcapitolele Eminescianismul în perspectivă pragmatică, "Armonia" poetică eminesciană, Apelurile textului poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului"; este evident mimologismul poetic, "întâlnirea fericită" dintre semnificat și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului"; este evident mimologismul poetic, "întâlnirea fericită" dintre semnificat și semnificant 147. În acest moment al analizei este semnalată "suprema victorie a poeziei: înfrângerea arbitrarului semnului lingvistic"148. Examinând complexitatea mimologismului eminescian, autoarea oferă un exemplu de anagramare a sensului descoperit de Mihai Pop în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acută conștiință a naturii lor semiotice", "un element intențional de ordin estetic și un cod literar precis"150. Ca urmare, autoarea observă că în textele cu un grad înalt de structurare formală "câtă formă reușim să recuperăm hermeneutic, atâta sens (poetic) vom face să existe"151. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, din interiorul sistemului lingvistic, care nu se produce între lucrul semnificat și forma semnificantă, ci prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/semnul lingvistic 152, există o motivare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în context, își (re)dobândește sensul în context (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat). Teza este întâlnită și la Carmen Vlad, și Emma Tămâian: dacă prin valoarea semnică originară a numelor proprii se produce semiotizarea textului poetic, prin valoarea simbolică a acestora are loc o desemiotizare (deoarece se obliterează convenția primară). Resemiotizarea poetică se realizează datorită instituirii "unui referent al numelor proprii în spațiul textului, prin noi convenții referențiale impuse intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mihai Ignat). Teza este întâlnită și la Carmen Vlad, și Emma Tămâian: dacă prin valoarea semnică originară a numelor proprii se produce semiotizarea textului poetic, prin valoarea simbolică a acestora are loc o desemiotizare (deoarece se obliterează convenția primară). Resemiotizarea poetică se realizează datorită instituirii "unui referent al numelor proprii în spațiul textului, prin noi convenții referențiale impuse intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în dimensiunea sintactică a textului, Carmen Vlad și Emma Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în dimensiunea sintactică a textului, Carmen Vlad și Emma Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică", din studiile consacrate, fie ele de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului contextului în remotivarea numelui propriu au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre semnul onomastic și text, a calității de semn poetic al numelui propriu. Pentru numele propriu din opera literară autoarea adoptă termenul de simbonim propus de Augustin Pop (pornind de la observațiile lui Cesare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre semnul onomastic și text, a calității de semn poetic al numelui propriu. Pentru numele propriu din opera literară autoarea adoptă termenul de simbonim propus de Augustin Pop (pornind de la observațiile lui Cesare Brandi), deoarece în opera literară numele dobândește o nouă semnificație, se transformă din realonim în simbonim, și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]