19,897 matches
-
el a devenit asistentul său, iar cuplul a lucrat ca o echipă profesională, ca și colecționari de plante. De obicei, Mary colecta plantele în timp ce Joseph le usca și le pregătea pentru expediere. În perioada interbelică, familia Clemense a fost în provinciile Hebei și Shandong din China și respectiv în Indo-China, Borneo de nord, Sarawak, Java și Singapore. Notabile sunt vizitele lor le la Muntele Kinabalu din Borneo de nord din 1915 și dintre 1931 și 1943, unde au strâns cea mai
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
(16 iulie 1746 - 22 iulie 1826) a fost un preot catolic italian din ordinul Theatine, matematician și astronom. El s-a născut în Ponte in Valtellina, Provincia Sondrio și a murit la Napoli. El a înființat un observator astronomic la Palermo, numit acum "Osservatorio Astronomico di Palermo -. Giuseppe S. Vaiana" . Probabil că este cel mai faimos pentru descoperirea planetei pitice 1 Ceres la 1 ianuarie 1801. Piazzi
Giuseppe Piazzi () [Corola-website/Science/326414_a_327743]
-
este un mic oraș și district în Provincia Edirne în partea de nord-vest a Turciei, la frontiera cu Grecia. Orașul se află de-a lungul căii ferate care unește Istanbulul de Sofia, Belgrad și mai departe de Europa Occidentală. „Podul cel Lung” (în limba turcă ), construit între 1426
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
sau Provincia Unită a Canadei a fost o colonie britanică în America de Nord între 1841 și 1867. Formarea sa a reflectat recomandările făcute de John Lambton, Earl de Durham în "Raport privind situația din America de Nord Britanică", raport efectuat după Revoltele din 1837. a
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
a reflectat recomandările făcute de John Lambton, Earl de Durham în "Raport privind situația din America de Nord Britanică", raport efectuat după Revoltele din 1837. a încetat să mai existe după Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
situația din America de Nord Britanică", raport efectuat după Revoltele din 1837. a încetat să mai existe după Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
Revoltele din 1837. a încetat să mai existe după Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă. Legea Unirii, adoptată la 23 iulie 1840 de către parlamentul britanic și proclamată de către Coroană
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă. Legea Unirii, adoptată la 23 iulie 1840 de către parlamentul britanic și proclamată de către Coroană la 10 februarie 1841, a unit
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
era preponderent concentrată în mâinile minorității anglofone care exploata faptul că votul nu era secret în sensul intimidării alegătorilor. Zona anterior aparținând Canadei Superioare a fost denumită „Canada Vest”, iar zona ce formase Canada Inferioară a fost denumită „Canada Est”. Provincia Canada a încetat să mai existe odată cu proclamarea la 1 iulie 1867 a Legii Americii de Nord Britanice, adoptată de parlamentul britanic. Poziția capitalei Provinciei Canada s-a schimbat de șase ori de-a lungul istoriei sale de 26 de ani. Prima
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
Superioare a fost denumită „Canada Vest”, iar zona ce formase Canada Inferioară a fost denumită „Canada Est”. Provincia Canada a încetat să mai existe odată cu proclamarea la 1 iulie 1867 a Legii Americii de Nord Britanice, adoptată de parlamentul britanic. Poziția capitalei Provinciei Canada s-a schimbat de șase ori de-a lungul istoriei sale de 26 de ani. Prima capitală a fost la Kingston. Capitala s-a mutat apoi de la Montreal la Toronto în 1849 după ce protestele stârnite de un șir de
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
după ce protestele stârnite de un șir de articole incendiare publicate în "The Gazette", îndreptate împotriva Legii Daunelor din timpul Revoltelor, s-au soldat cu incendierea clădirii parlamentului din Montreal. În 1857, regina Victoria a ales Ottawa drept capitală permanentă a Provinciei Canada, inițiind construirea primei clădiri a parlamentului Canadian, pe Dealul Parlamentului. Prima etapă a construcției a fost încheiată în 1865, la timp pentru a găzdui ultima sesiune a ultimului parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
Victoria a ales Ottawa drept capitală permanentă a Provinciei Canada, inițiind construirea primei clădiri a parlamentului Canadian, pe Dealul Parlamentului. Prima etapă a construcției a fost încheiată în 1865, la timp pentru a găzdui ultima sesiune a ultimului parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul responsabilității guvernamentale (răspunderea guvernului în fața legislativului ales); de fapt, guvernatorul general al provinciei avea dreptul stipulat explicit de a respinge orice lege adoptată de adunarea aleasă. În 1848 însă, guvernatorul general James
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
etapă a construcției a fost încheiată în 1865, la timp pentru a găzdui ultima sesiune a ultimului parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul responsabilității guvernamentale (răspunderea guvernului în fața legislativului ales); de fapt, guvernatorul general al provinciei avea dreptul stipulat explicit de a respinge orice lege adoptată de adunarea aleasă. În 1848 însă, guvernatorul general James Bruce, earl de Elgin, a numit un cabinet nominalizat de partidul majoritar din Adunarea Legislativă, respectiv coaliția Baldwin-Lafontaine care câștigase alegerile
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
în locul celei majoritare. Cum Canada Est și Canada Vest dețineau fiecare câte 42 de locuri în adunarea legislativă, a intervenit un blocaj legislativ între englezi (în principal din Canada Vest) și francezi (în principal din Canada Est). La început, majoritatea provinciei era formată din francezi, care cereau reprezentare proporțională, anglofonii opunându-se. După ce populația engleză a crescut rapid prin imigrație și a depășit-o pe cea franceză, englezii au fost cei care au cerut reprezentare proporțională. În final, blocajul legislativ a
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
a depășit-o pe cea franceză, englezii au fost cei care au cerut reprezentare proporțională. În final, blocajul legislativ a dus la o mișcare pentru formarea unei uniuni federale ce s-a soldat cu Confederația Canadiană din 1867. Printre realizările Provinciei Unite a Canadei se numără negocierea tratatului reciproc americano-canadian din 1854 semnat cu Statele Unite, construirea căii ferate Grand Trunk, îmbunătățirea sistemului de educație din Canada Vest prin reformele lui Egerton Ryerson, reinstituirea limbii franceze ca limbă oficială în legislativ și
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
(în limba greacă: Ανέων, "Aneon" ori Σώκια, "Sokia") este un oraș și district din provincia Aydin din vestul Turciei, aproximativ 54 km sud-vest de orașul Aydın, pe malul Mării Egee. Orașul are o populație de 68.200 de locuitori (în anul 2010). Districtul se întinde între țărmul Mării Egee și câmpia râului Büyük Menderes. Lacul Bafa se
Söke () [Corola-website/Science/322583_a_323912]
-
dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona Aradului Nou, armata romană a construit un fort care a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona Aradului Nou, armata romană a construit un fort care a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite sunt prezente în zona orașului de astăzi, având relații comerciale intense cu lumea romană. În perioada de anarhie din Imperiului Roman
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite sunt prezente în zona orașului de astăzi, având relații comerciale intense cu lumea romană. În perioada de anarhie din Imperiului Roman, de la mijlocul secolului
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite sunt prezente în zona orașului de astăzi, având relații comerciale intense cu lumea romană. În perioada de anarhie din Imperiului Roman, de la mijlocul secolului al III-lea, locuitori ai provincie au emigrat în lumea barbară și au întemeiat așezări precum cele descoperite la Ceala, Horia sau Vladimirescu, în "Pădurea vrăbiilor". După retragerea romanilor din Dacia comunitățiile din jurul Aradului, deși au fost pe perioade scurte sub dominațiile gotice, hunice, gepizilor și
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
democratice din perioada interbelică, preferințele locuitorilor din Arad s-au îndreptat spre partidul de extremă dreapta “Totul pentru Țară”, urmat de Liberali și de Partidul Maghiarilor. În pofida alianței cu Germania, guvernul român nu a fost capabil să împiedice pierderea unor provincii, inclusiv a unei mari părți a Transilvaniei (30 august 1940). Protestele românilor, inclusiv a celor din Arad, nu au avut succes. Războiul a afectat și Aradul, mai ales prin desele restricții și rechiziții, la care s-a adăugat bombardamentul anglo-american
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Tratatul de la Breda a fost semnat în orașul olandez Breda pe data de 31 iulie (Calendarul gregorian), 1667, de Anglia, Provinciile Unite, Franța, și Danemarca. A adus un sfârșit rapid și neconcludent Celui de-al Doilea Război Anglo-Olandez (1665-1667), după ce forțele lui Ludovic al XIV-lea au invadat Țările de Jos Spaniole ca parte a Războiului de devoluțiune, dar a lăsat
Tratatul de la Breda (1667) () [Corola-website/Science/322625_a_323954]
-
Marcus Porcius Cato Uticensis (n. 95 î.Hr., Roma - d. aprilie 46 î.Hr., Utica, Provincia Africa) cunoscut sub numele de (Cato Minor) pentru a se face distincție față de străbunicul său (Cato cel Bătrân), a fost un politician și un om de stat în Republica romană târzie și un adept al filozofiei stoice. El a fost
Cato cel Tânăr () [Corola-website/Science/322627_a_323956]