20,296 matches
-
și "tinerețe" citisem nenumărate cărți despre mari personalități ale lumii, fie ele politicieni, savanți, scriitori, artiști, diplomați, mă fascinaseră bătălia continuă a acestora cu timpul, cu suficiența celorlalți, cu propriile îndoieli și ezitări. La sfârșitul lecturii închideam ochii și mă visam în Atena lui Pericle, în Roma lui Cezar, Virgiliu, Ovidiu, în Florența maeștrilor Renașterii, pe cămilele lui Marco Polo sau caravelele lui Columb, la Podul Înalt cu Ștefan și Alba Iulia cu Mihai... Din viață, din lecturi, fiecare tânăr își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu un recital de orgă la Thomaskirche, axat spre bucuria noastră pe fugile maestrului "Bach din Eisenach"! Ne-am culcat devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul. Am adormit repede și poate am visat că suntem cu Bach, Wagner, Goethe, Faust, Napoleon... excluzându-l apriori din gândurile noastre pe "întunericitul" client de la Auerbachskeller. Meditând la Weimar încercam sa alungăm din gânduri un alt "întunericit", pe Adolf cel cu mustăcioară, client într-o vreme la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
multe și mărunte" ce-mi reveniseră, aveam calificative excelente, reușisem să iau examenele-concurs pentru gradele de Secretar II în 1974 și în 1979 de Secretar I, iar pentru "șefii" mei eram încă "o tânără speranță". Așa că aveam toate motivele să visez la o nouă plecare la "post". Nu din motive financiare sau materiale, deși nici acestea nu puteau fi omise în perioada margarinei și a morcovilor la borcan. Pentru cei care au desfășurat o activitate în "exterior", indiferent de domeniu, aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc este format din peste 5 mii de insule, mai mari sau mai mici, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Celui de Sus și celor care cu prețul vieții lor au făcut posibile schimbări atât de radicale în viețile altora. Soarta îmi fusese din nou favorabilă și-mi deschisese niște porți la care cu câteva luni înainte nici nu puteam visa. Reangajarea mea în minister o datorez și unor colegi care mă cunoșteau, cu care am colaborat și care apreciau profesionalismul, experiența și seriozitatea mea. Mă refer în primul rând la cei care au analizat și au aprobat revenirea mea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
3 stele, situat excelent, chiar în centru. Am avut astfel ocazia să asistăm la viața nocturnă a orașului, să ascultăm orchestrele de prin localuri și parcuri și să admirăm toaletele frumoaselor andaluze ce se plimbau în sus și în jos, visând probabil la o întâlnire cu Don Juan. A doua zi, ne-am început cursa contra cronometru prin Sevilla, aidoma turiștilor americani din simpaticul film " Dacă e marți, e Belgia". Ca mai toate orașele spaniole, și Sevilla i-a cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba. Am găsit și aici cu greu o cameră, dar după Mediterana, Gibraltar, Sevilla și Granada nu mai conta unde dormeam, având atâtea lucruri frumoase la care să visam. La data vizitei noastre, Cordoba era un oraș de 300 000 de locuitori, dar se spune că prin secolul 10 avea 500 000 de suflete, fiind considerat cel mai mare oraș din Europa și chiar din lumea acelor timpuri! Capitală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
existat și este dureros că mai există într-o instituție definită pretutindeni în lumea civilizată drept "de excelență", din atașamentul meu pentru aceasta și pentru carieră izvorând notele critice la adresa unor fenomene și atitudini pe care le-aș dori și visa schimbate. Se poate și altfel? Sunt sigur că da! N-am scris eu "Utopia", dar am citit-o în repetate rânduri și m-a încântat! "Unde ni sunt visătorii"? Printre noi, și cred că și în pragmaticul secol XXI se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și altfel? Sunt sigur că da! N-am scris eu "Utopia", dar am citit-o în repetate rânduri și m-a încântat! "Unde ni sunt visătorii"? Printre noi, și cred că și în pragmaticul secol XXI se mai poate totuși visa! SEMPER FIDELIS PATRIAE? Da! Deviza de pe emblema frontonului edificiului Ministerului Afacerilor Externe este excelentă. Deși integrați în NATO și Uniunea Europeană mai avem o "Patrie", numai a noastră, care se dorește slujită exemplar, fiind imperative ca atare schimbări "în spatele frontonului", impuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte (în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la poezie”, publicând în revistele vremii un număr de noi fabule, dovadă a atașamentului său pentru această specie literară care, de altfel, l-a consacrat. Unii au încercat a-l prezenta pe Al. Donici ca pe un simplu traducător, pornind
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Sovietic) „pentru a-și Îmbog)ți conștiința național)”, potrivit formul)rii din Insight. „Nici o investiție de capital nu ar putea fi mai eficient) decât aceast) investiție spiritual).” Agurski Însuși scrie: „Israel trebuie s) devin) centrul unei noi civilizații, așa cum au visat profeții, cei mai buni reprezentanți ai poporului evreu”. Redactorul-șef al revistei Insight este de p)rere c) intelectualii evrei ruși de genul lui Agurski au Început s) pun) Întreb)ri „la care evreii din Occident au crezut c) au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
israelienilor, s-ar ajunge la o soluție ideal) dac) ar exista posibilitatea atenu)rii prejudiciilor și prejudec)ților adânc Înr)d)cinate de-a lungul secolelor. Este Ins) inutil, mai ales Într-o atmosfer) de naționalism Înfl)c)rât, s) visezi la o schimbare a culturii arabe ori s) speri c) le vor crește noi organe, ale altruismului. Dac) stânga european) prieten) ar avea inimi noi, pe care s) le ofere arabilor, m) Îndoiesc c) transplanturile ar reuși. Harkabi Îl citeaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care ne apropie. Poate c) nu-l intereseaz) prea mult Conrad, Tolstoi sau Stendhal, dar este, cum spun cei de prin partea locului, „genul meu de om”. Admir cunoștințele și inteligența să. Îi merge mintea. Nu Îți poți permite s) visezi cu ochii deschiși atunci când vorbește. Extrem de sensibil, vorbește cu un ușor accent de New Jersey. Ultima lui carte trata despre statul bun)st)rii, Ins) ast)zi discut)m despre Israel. Provine dintr-o familie implicat) profund În problemele sionismului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
adică a liceului meu, „Iulia Hasdeu“) cu o montare de un formalism care și azi cred că i-ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aducă pacea În lume. Sub tam-tam-ul politic al unui spectacol sau altul adesea se ascunde vanitatea regizorului dornic să predice, luându-se drept profetul atotștiutor care poate clătina un sistem. Imaginea unui teatru În căutarea armoniei cosmice, pe care o visa Gordon Craig, e foarte departe de noi. Noțiunea de artă pentru artă a dispărut În spiritul postmodernist În care trăim. Vechea aspirație, ca arta să fie ca o religie a frumosului, azi e catalogată drept modă veche. Sub influența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima oară la „La Mama“, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atunci, dictate de tirania propriei vanități. „Ești responsabil cu pregătirea unui spectacol pentru copii!“ Eu, spectacol pentru copii? Eu, care veneam de la „La Mama“, din cuibul avangardei americane, să mă ocup de un spectacol pentru copii!? De ce tocmai eu, care visam la spectacole de elită, cu mișcări stilizate și metafore profunde? Evident, trebuia, nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
apoi să mâncăm În același tempo, pentru a lua ultima Înghițitură simultan. După masă, făceam parte repetat din echipa care trebuia să spele dușumelele. Instructorul, care ne urmărea chiar și ritmul În care spălam podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic exterior să-ți fure energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de a spăla. De nimic altceva“. Au urmat alte câteva ore agonizante de meditație, iar la sfârșitul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acestei zile superdificile pentru mine ni s-a spus că aceia care doreau să continue meditația individual sau În grupuri mici erau liberi s-o facă. Un student din Osaka, care mă admira mult pentru că locuiam În New York, orașul unde visa și el să ajungă, mi-a propus să facem Împreună zazen câteva ceasuri În plus. Eram terminat. Avusesem o zi extrem de grea, iar la capătul ei venea, colac peste pupăză, propunerea vecinului meu din Osaka!... „Da, ar fi frumos să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
propus să regizez la ART o operă pe care tocmai o compusese Împreună cu Robert Moran, mi-am spus că dacă n-am avut norocul unei colaborări deschise cu un autor dramatic, sunt În sfârșit șanse pentru un dialog așa cum Îl visam cu un compozitor În viață! Glass era unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai noii generații, impunându-și stilul cu totul personal inspirat de structuri melodice repetitive ce-mi aminteau de muzica indiană. Scenariul era bazat pe un basm al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Great Jones Company ar fi luat amploare, s-ar fi pus Întrebarea dacă „La Mama“ nu a devenit cumva „La Papa“... Cum nici unul dintre noi nu dorea așa ceva, ne-am dat bătuți și, trist, dar adevărat, am renunțat să mai visez să am un grup al meu În New York, deși a fost tot ce mi-am dorit mai mult. Dar, pentru că F. Murray Abraham ținea să-l joace pe Astrov și Joe Chaikin pe unchiul Vania, Ellen a fost de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
respir aerul proaspăt, să privesc printre copaci cerul de un albastru puternic, ce-mi amintește de Suedia sau de Canada, care nu e prea departe. Regăsesc prin scris nevoia de atenție și de lucru solitar, combinată cu plăcerea de a visa ori, simplu, de a privi În jur. În ciuda impresiilor nebuloase pe care mi le-a lăsat trecerea mea prin Teatrul Național, rămân pătruns de o imensă nostalgie pentru tot ce vine de pe meleagurile strămoșești... O nouă carieră În New York, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că acolo voi găsi stabilitatea de care aveam nevoie. Mi se oferea un contract de lungă durată, libertatea să Înființez un program nou de actorie, să angajez pe cine vreau și să aleg studenții pe care Îi consideram potriviți. Nu visasem niciodată să fiu profesor. Dimpotrivă, ideea de a-i Învăța pe alții ceea ce nu știu nici eu continuă și azi să mi se pară derutantă: În special În meseria noastră, atât de greu de definit, În care orice metodă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atins și inspirat de armoniile complexe și de vibrațiile cutremurătoare ale polifoniilor ortodoxe. Aveam impresia că ieșeam dintr-o lungă hibernare sufletească și mă bucuram de prospețimea aerului primăvăratic. Dar, după atâtea proiecte unul după altul, eram extenuat și nu visam decât să iau o vacanță. Din păcate, nu puteam să-mi permit așa ceva, căci studenții de la Columbia mă așteptau nerăbdători să revin după spectacolele din Europa, pentru a Începe Împreună un program de ore suplimentare și de cursuri intensive care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anului 1904, Împreună cu familia unchiului meu Ivan de Peterson, pe țărmul Adriaticii (numele ei era ori „Neptun“, ori „Apollo“ - Îi pot identifica și acum turnul crem, cu creneluri, În fotografiile vechi făcute În Abbazia), având pe atunci cinci ani și visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]