188,041 matches
-
în lumea spectacolelor. În anii 1951-1952 a fost regizor si director la teatrul ebraic de revistă „Li La Lo”, înființat la Tel Aviv de Moshe Velin, și care până la venirea lui, se înglodase în probleme financiare. Val a schimbat caracterul producțiilor, a crescut prețul biletelor, a mărit numărul artiștilor, întegrând în rândurile ansamblui un număr de imigranți talentați veniți din România și a pus în scenă mai ales musicaluri și operete traduse în ebraică.Între artiștii pe care i-a recrutat
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
unele întreruperi,între anii 1952-1961. O parte din spectacole ale sale au avut loc la sala Alhambra din Jaffa, altele în grădina de vară a Casei Sioniștilor Americani - Beit Zioney Amerika (ZOA House)- din Tel Aviv, care număra 500 locuri. Producțiile realizate de Val au fost costisitoare, de amploare, folosind un dansatori, un ansamblu muzical inclusiv cor și orchestră, și decoruri impunătoare. Între artiștii care s-au afirmat în acest teatru au fost tenorii Bituș Davidov și Fredy Levi, comicul Argaman
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
de operetă din Ungaria, pe care o adusese în trecut și la „Savoy” la București. Val a pus aici în scenă operete precum „Contesa Marița” de Emmerich Kálmán, „Victoria și al ei husar” de Paul Abraham etc. Cele mai renumite producții ale lui George Val a fost opereta „Shulamit” după Avraham Goldfaden, într-o versiune ebraică actualizată de Yehiel Mohar, cu cuplete muzicale de Moshe Vilenski, și în care s-a evidențiat steaua muzicii ușoare din acea vreme, Shoshana Damari,și
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
Golan care a regizat „Pijama Games”. Majoritatea cântecelor în spectacolele de revistă originale ale lui George Val erau compuse de Amos Juster și Sandu Feraru-Barzilay, originari din România. Criza Suezului și campania din Sinai (1956) au avut consecințe grele pentru producția Shulamit și ansamblul alcătuit de Val, din pricina recrutării rezerviștilor din rândurile artiștilor și a publicului și a scăderii bruște a vânzărilor de bilete. Sălile mari închiriate de Val au rămas aproape goale. În anii 1985-1959 aVal a fost directorul administrativ
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
Acțiunea filmului are loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Mitrea Cocor este un fost argat boieresc care la sfârșitul războiului se reîntoarce în satul natal unde va conduce reforma agrară din 1945 în timp ce Armata Roșie avansează în țară. Producția a început în vara anului 1951, filmările exterioare având loc în satele din Coțofeni din Dos și din Față, Dolj, în prejma Bucureștiului (Bragadiru, Dragomirești-Vale, Copăceni, Balotești, Cioflinceni, Snagov, Ghermănești, Lungulețu), precum și la Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Drăgășani și Bușteni. Filmările
Mitrea Cocor (film) () [Corola-website/Science/336620_a_337949]
-
Coțofeni din Dos și din Față, Dolj, în prejma Bucureștiului (Bragadiru, Dragomirești-Vale, Copăceni, Balotești, Cioflinceni, Snagov, Ghermănești, Lungulețu), precum și la Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Drăgășani și Bușteni. Filmările interioare au fost realizate pe platourile Tomis și Floreasca din București. Cheltuielile de producție s-au ridicat la un total de 4.784.000 lei. Filmul a fost vizionat de 3.740.835 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei
Mitrea Cocor (film) () [Corola-website/Science/336620_a_337949]
-
au fost interpretate de actorii Andrei Codarcea și Corina Constantinescu. Este continuarea filmului "Nepoții gornistului" (1953). Filmul prezintă viața lui Cristea Dorobanțu în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Dorobanțu este un luptător comunist în clandestinitate care organizează sabotarea producției de armament la uzina Racoviceanu și a unui laborator pentru fabricarea explozibilului. Producția filmului a început la 12 ianuarie 1953; montajul fiind realizat în perioada mai-iunie 1954. Filmările exterioare au avut loc la Corbeanca, Secăria, Predeal, Câmpina și București; cele
Răsare soarele () [Corola-website/Science/336623_a_337952]
-
Nepoții gornistului" (1953). Filmul prezintă viața lui Cristea Dorobanțu în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Dorobanțu este un luptător comunist în clandestinitate care organizează sabotarea producției de armament la uzina Racoviceanu și a unui laborator pentru fabricarea explozibilului. Producția filmului a început la 12 ianuarie 1953; montajul fiind realizat în perioada mai-iunie 1954. Filmările exterioare au avut loc la Corbeanca, Secăria, Predeal, Câmpina și București; cele interioare au avut loc pe platourile Tomis, Floreasca și în strada Kirov. Filmul
Răsare soarele () [Corola-website/Science/336623_a_337952]
-
în timp ce Saxo a fost disponibil în ambele configurații. Modelul este în concurență cu Peugeot 206 si Renault Clio II și se plasează constant pe poziția a treia în ce privește vânzările de autovehicule citadine în Franța. În 2009, Citroën reînnoiește modelul dupa producția a 2 250 150 de exemplare în șapte ani (mai mult de 320 000 de unități comercializate în fiecare an). Produs între anii 2003 și 2010, modelul C3 Pluriel este versiunea decapotabilă a primei generații C3. Produs începând cu anul
Citroën C3 () [Corola-website/Science/336628_a_337957]
-
PRV-9A) de același constructor a fost ca parte componentă a radiotelemetrului mobil P-40 ”Bronia”, index GRAU - 1RL128. Radioaltimetrul PRV-9A a trecut, în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
printr-o valorificare superioară a consolidat în mod continuu puterea economică, menținându-se ca cea mai importantă unitatea industrială a Județul Bacău. La sfârșitul anul 1979, valoarea fondurilor fixe în dotare se cifra la 7860 milioane lei, obținându-se o producție globală industrială de aproape 7 miliarde lei, valoare care reprezintă 26% din întreaga producție industrială a județului. Producție valorică realizată în anul 1979 a fost de 3,4 ori mai mare decât cea din anul 1965, perioadă în care ritmul
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
cea mai importantă unitatea industrială a Județul Bacău. La sfârșitul anul 1979, valoarea fondurilor fixe în dotare se cifra la 7860 milioane lei, obținându-se o producție globală industrială de aproape 7 miliarde lei, valoare care reprezintă 26% din întreaga producție industrială a județului. Producție valorică realizată în anul 1979 a fost de 3,4 ori mai mare decât cea din anul 1965, perioadă în care ritmul mediu anual de creștere a fost de 9,2%, Creșteri importante s-au înregistrat
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
industrială a Județul Bacău. La sfârșitul anul 1979, valoarea fondurilor fixe în dotare se cifra la 7860 milioane lei, obținându-se o producție globală industrială de aproape 7 miliarde lei, valoare care reprezintă 26% din întreaga producție industrială a județului. Producție valorică realizată în anul 1979 a fost de 3,4 ori mai mare decât cea din anul 1965, perioadă în care ritmul mediu anual de creștere a fost de 9,2%, Creșteri importante s-au înregistrat față de anul 1965 la
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
echipamente pentru industriile chimică și petrochimică. Principalele produse aflate în portofoliul societății sunt schimbătoarele de caldură, recipientele sub presiune (reactoare, rezervoare, stocatoare GPL, coloane), skiduri - unități tehnologice în construcție modulară, cazanele de apă fierbinte și abur, liniile de conducte tehnologice,producție ce merge la export în proporție de 70-80%. CET II Borzești: Datorită necesităților noilor dezvoltări de pe platforma Combinatului petrochimic Borzești, în cincinalul 1971-1975 a început construcție celei de a doua centrale electrice de termoficare care ar fi avut în prezent
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
5,5 milioane euro. Firma a intrat în faliment în noiembrie 2005, după ce Tribunalul Bacău a hotarât lichidarea judiciară, la cererea administratorului judiciar și a creditorilor. În 2011 firma austriacă Energy Bio Chemicals, care a preluat activele Carom, a reluat producția de cauciuc, realizând afaceri de 28 milioane euro, cu 400 de angajați. S.C. RAFO S.A. Onești fondată în anul 1966, este una din principalele rafinării de petrol din România și a fost cel mai modern combinat de prelucrare a petrolului
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
kj/mc. Sistemul de răcire este construit ca o combinație de circuit deschis și circuit închis cu turnuri de răcire, iar apa de răcire este preluată din râul Trotuș. În anul 2007, Termoelectrica a intenționat să realizeze noi capacități de producție a energiei la sucursala Borzești. La licitația organizată în acest scop, s-au înscris șapte companii sau consorții: Enel (Italia), Electrabel (Belgia), AES Corporation (SUA), Gaz de France, CEZ (Cehia), E.ON (Germania) și un consorțiu format din Electricite de
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
30 decembrie 1976. Au fost necesare mai multe aprobări pentru filmări la Castelul Huniazilor, Cetatea Făgărașului, Palatul Mogoșoaia, Catedrala Patriarhală, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Putna, Biserica fortificată din Prejmer, Biserica Evanghelică din București și Catedrala Sfântul Iosif din București. Cheltuieli de producție s-au ridicat la 14.674.000 lei. Filmul a fost vizionat de 4.089.870 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
interpretate de actorii Iurie Darie și Alexandru Repan. Este continuarea filmului "Cantemir" din 1973. A avut premiera la 13 octombrie 1975. Filmul a fost realizat în paralel cu "Cantemir", de aceeași echipă, în perioada octombrie 1973 - martie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 5.082.000 lei. Filmul a fost vizionat de 4.440.009 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data
Mușchetarul român () [Corola-website/Science/336687_a_338016]
-
zilele noastre, globul ceresc fiind bazat pe datele astronomice oferite de Rudolf Snellius, tatăl lui Willebrord Snellius, în timp ce Petrus Plancius a colaborat la seria de globuri din 1589. În 1592, Statele Generale au acordat familiei Van Langren un monopol în producția de globuri, care a dus la certuri cu Jodocus Hondius. Arnold și Henricus au realizat și ei hărți. Hărțile lor de la mijlocul anilor 1590 au fost întocmite, de obicei, după hărțile lui Plancius sau Ortelius, dar conțineau uneori noutăți bazate
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
Făt-Frumos din tărâmul apelor înșelătoare sunt: Filmările au avut loc în perioada 12 august 1968 - 13 februarie 1969, exterioare la Bran, Plaiul Foii, Zărnești, Cheile Bicazului și pe litoralul românesc; cele interioare în studioul Mosfilm din Uniunea Sovietică. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 6.144.383 lei. În Republica Democrată Germană a fost difuzat cinematografic sub denumirea "Das Schloß hinterm Regenbogen" - "Castelul din spatele curcubeului" (premiera la 7 august 1970) fără a se menționa că este o coproducție cu Mosfilm
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
bazin de înot municipal, un centru de fitness și dans, piste de alergare și ciclism etc Orașul are o gară feroviară, legată de toate colțurile țării. Parcul industrial Netivot este sediul a 24 uzine si fabrici. Ele sunt implicate în producția de alimente, metale, materii plastice și articole de construcții. În afara acestora mai funcționează în oraș încă 14 fabrici, unele din ele în sectorul chimiei și prelucrării mineralelor, al industriei laptelui (fabrica „Tara”) etc.
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
acest radioaltimetru a avut echipament de protecție împotriva rachetelor antiradiolocație, echipamente pentru identificarea direcției (goniometrarea) unui avion izolat purtător de bruiaj activ de zgomot, aparatură de semnalizare a defecțiunilor radioaltimetrului, asigurarea lucrului pentru unghiuri de elevație negative (până la -1,5 °). Producția radioaltimetrului PRV-16, precum familia de radioaltimetre PRV-9 a fost realizată în uzina electromecanică Lianozov (în prezent OAO LEMZ) din Moscova. (SA ”Actaris”). Radioaltimetrul este destinat pentru determinarea înălțimii mijloacelor aeriene de zbor după datele indicate de un radiotelemetru sau sistemele
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
interpretate de actorii Petre Gheorghiu, George Constantin, Ion Caramitru și Amza Pellea. Scenariul se bazează pe romanul "Apa" (1973) de Alexandru Ivasiuc. Filmările au avut loc în perioada ianuarie - iunie 1976 la Sibiu și la Buftea (Palatul Știrbei). Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.827.000 lei. Filmul a fost vizionat de 1.937.397 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data
Trei zile și trei nopți () [Corola-website/Science/336732_a_338061]
-
(în ; lit. „Fiicele soarelui”) este un serial turcesc de televiziune. O producție regizată de Sadullah Celen, scenariul fiind scris de Deniz Dargı și Cenk Boğatur. Este o poveste de dragoste cu răsturnări de situție și final neașteptat. Personajele sunt complexe și imprevizibile. , interpretată de Evrim Alasya, este o femeie care lucrează ca
Güneş () [Corola-website/Science/336738_a_338067]
-
Regatul Unit are o industrie cinematografică semnificativă de peste un secol. În timp ce producția de film a atins un nivel record în 1936, "epoca de aur" a cinematografiei britanice este poziționata de obicei în anii 1940, cănd regizori că David Lean, Michael Powell, (cu Emeric Pressburger) și Carol Reed au realizat filmele lor cele
Cinematografia britanică () [Corola-website/Science/336759_a_338088]