189,597 matches
-
psihoterapia adulțior si a copiilor. Atașamentul (engl.: "attachment") definește legătura emoțională strănsă dintre oameni. Între nou-născut și părinții acestuia sau alte persoane se dezvoltă o relație specială. Atașamentul determină copilul mic să caute sprijin, apărare și liniștire la persoana de referință, în caz de pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și subiectiv (amenințare, teamă, durere). Persoanele de referință, de care copilul se atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
alte persoane se dezvoltă o relație specială. Atașamentul determină copilul mic să caute sprijin, apărare și liniștire la persoana de referință, în caz de pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și subiectiv (amenințare, teamă, durere). Persoanele de referință, de care copilul se atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață. Comportamentul atașării cuprinde diverse moduri de comportament social cum ar fi: zâmbet, țipăt, ținut strâns, târâtul pe burtă spre
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață. Comportamentul atașării cuprinde diverse moduri de comportament social cum ar fi: zâmbet, țipăt, ținut strâns, târâtul pe burtă spre mamă, căutarea persoanei de referință, s.a.m.d. Aceste manifestări compun un sistem complex de comportament care este programat genetic și care se întâlnește la toți puii de mamifere,în special la om. Manifestarea comportamentului atașării este activată în situații de alarmă sau când copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
întâlnește la toți puii de mamifere,în special la om. Manifestarea comportamentului atașării este activată în situații de alarmă sau când copilul dorește apropierea fizică. Situațiile de alarmă sunt însoțite de stres emoțional, de exemplu când distanța față de persoana de referință este prea mare, în stări de disconfort, durere sau teamă. Se manifestă de asemenea la reuniunea cu persoana de referință. Apropierea scurtă, contactul vizual sau fizic de scurtă durată de persoana de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
când copilul dorește apropierea fizică. Situațiile de alarmă sunt însoțite de stres emoțional, de exemplu când distanța față de persoana de referință este prea mare, în stări de disconfort, durere sau teamă. Se manifestă de asemenea la reuniunea cu persoana de referință. Apropierea scurtă, contactul vizual sau fizic de scurtă durată de persoana de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După aceea copilul se simte în siguranță și de obicei își manifestă curiozitatea(comportament explorator) pentru tot ce îl înconjoară. Nevoia
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de exemplu când distanța față de persoana de referință este prea mare, în stări de disconfort, durere sau teamă. Se manifestă de asemenea la reuniunea cu persoana de referință. Apropierea scurtă, contactul vizual sau fizic de scurtă durată de persoana de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După aceea copilul se simte în siguranță și de obicei își manifestă curiozitatea(comportament explorator) pentru tot ce îl înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După aceea copilul se simte în siguranță și de obicei își manifestă curiozitatea(comportament explorator) pentru tot ce îl înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la copii arată cât de important este atașamentul sigur, pentru explorarea lumii înconjurătoare. Acesti doi poli vor sta la baza dezvoltării autonomiei sănatoase a individului. Comportamentul atașant nu rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul dezvoltă un model internalizat de reprezentare (en: inner working model ), o matrice psihică ce va rămăne relativ stabilă de-a lungul întregii vieți. Modelul internalizat de reprezentare conține experiențele timpurii ale atașamentului precum și așteptările pe care individul le va
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
mai degrabă de schemă, mai precis de schema atașamentului. De reținut este că tipurile de atașament rezultă din relația părinte-copil, acestea oglindind calități interacționale ale comportamentului ambelor părti. Hotărâtoare pentru calitatea de mai târziu a atașamentului este sensibilitatea persoanelor de referință, mai exact reacția promptă și adecvată la manifestările și nevoile copilului. În acest sens, comportamentul atașant ulterior al copilului, reflectă în primul rând interacțiunea cu persoana de referință și mai puțin temperamentul sau caracterul individului. Termenul interacțiune (sinonim: influențare reciprocă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Hotărâtoare pentru calitatea de mai târziu a atașamentului este sensibilitatea persoanelor de referință, mai exact reacția promptă și adecvată la manifestările și nevoile copilului. În acest sens, comportamentul atașant ulterior al copilului, reflectă în primul rând interacțiunea cu persoana de referință și mai puțin temperamentul sau caracterul individului. Termenul interacțiune (sinonim: influențare reciprocă) definește comportamentele umane reciproce. Psihologia socială folosește acest termen pentru a se referi la reciprocități sau condiționări reciproce în context social. John Bowlby a folosit acest termen pentru
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Despre atașamentul mamă-copil în contextul comportamentului social. Pe fundamentul teoretic al Teoriei atașamentului,cercetătorii au reușit să operaționalizeze interacțiunea atașantă și să o probeze empiric prin testul intitulat Situația neobișnuită ( "Strange situation"). În acest test se cercetează sensibilitatea persoanei de referință , atașamentul copilului și legătura dintre cele două aspecte. Comportamentul specific atașării se dezvoltă în primul an. Până la vârsta de șase săptămâni persoana de referință poate fi înlocuită cu oricine. Apoi,odată cu zâmbetul acordat unei anumite persoane, ia naștere o legătură
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
empiric prin testul intitulat Situația neobișnuită ( "Strange situation"). În acest test se cercetează sensibilitatea persoanei de referință , atașamentul copilului și legătura dintre cele două aspecte. Comportamentul specific atașării se dezvoltă în primul an. Până la vârsta de șase săptămâni persoana de referință poate fi înlocuită cu oricine. Apoi,odată cu zâmbetul acordat unei anumite persoane, ia naștere o legătură mai mult sau mai puțin strânsă față de una sau mai multe persoane ( de ex:mamă,tată,frați sau bonă). Pe măsură ce copilui poate să se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
puțin strânsă față de una sau mai multe persoane ( de ex:mamă,tată,frați sau bonă). Pe măsură ce copilui poate să se deplaseze(locomotor), începând cu luna a șaptea-a opta, acesta poate fie să păstreze activ apropierea fizică de persoana de referință fie să se îndepărteze de aceasta pentru a explora mediul înconjurător (individuare).Această fază este posibilă și datorită permanentizării obiectului, care îi permite copilului să-și imagineze un obiect fără ca acesta să fie prezent în fața ochilor lui. Începând cu al
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
individuare).Această fază este posibilă și datorită permanentizării obiectului, care îi permite copilului să-și imagineze un obiect fără ca acesta să fie prezent în fața ochilor lui. Începând cu al treilea an de viață copilul încearcă să influențeze comportamentul persoanei de referință în funcție de situație< Modelul celor patru faze ale atașamentului după Bowlby 1969: 1. Faza premergătoere: până la cca. 6 săptămâni 2. Faza de diferențiere a persoanei de referință: săptămâna a 6-a până în luna a 6-7-a 3. Atașarea propriu-zisă: lunile 7-8 până la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Începând cu al treilea an de viață copilul încearcă să influențeze comportamentul persoanei de referință în funcție de situație< Modelul celor patru faze ale atașamentului după Bowlby 1969: 1. Faza premergătoere: până la cca. 6 săptămâni 2. Faza de diferențiere a persoanei de referință: săptămâna a 6-a până în luna a 6-7-a 3. Atașarea propriu-zisă: lunile 7-8 până la 24 4. Parteneriatul orientat: după 2-3 ani Comportamentul atașat, respectiv cristalizarea tipului de atașament a nou-născutului, se naște prin adaptarea la comportamentul persoanelor de referință care
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de referință: săptămâna a 6-a până în luna a 6-7-a 3. Atașarea propriu-zisă: lunile 7-8 până la 24 4. Parteneriatul orientat: după 2-3 ani Comportamentul atașat, respectiv cristalizarea tipului de atașament a nou-născutului, se naște prin adaptarea la comportamentul persoanelor de referință care stau la dispoziție în momentul respectiv. În acest sens, primele 6 luni de viață au cea mai importantă pondere (engl: "imprinting"). Totuși, se consideră că fenomenul posedă o anumită plasticitate: În urma experiențelor, comportamentul asociat atașamentului se modifică în funcție de experiențele
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
reuniunea cu mama după absența acesteia este factorul esențial în studiul tipului de atașament.. Se fac înregistrări video ale comportamentului copilului și se analizează strategiile pe care acesta le adoptă în situațiile de stres provocate de despărțirea de persoana de referință. În prezent se testează tipurile de atașament a copiilor pâna la vârsta de 5 ani. Inițial au fost descoperite trei tipuri de atașament care se crstalizează în urma interacțiunii cu persoana de referință: sigur (B), nesigur-evitant (A), și nesigur-ambivalent (C). Mai
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de stres provocate de despărțirea de persoana de referință. În prezent se testează tipurile de atașament a copiilor pâna la vârsta de 5 ani. Inițial au fost descoperite trei tipuri de atașament care se crstalizează în urma interacțiunii cu persoana de referință: sigur (B), nesigur-evitant (A), și nesigur-ambivalent (C). Mai târziu, în cursul cercetărilor făcute pentru a ajuta copiii neglijați grav, a fost descoperit al patrulea tip de atașament, numit dezorganizat (D) ; acest ultim tip se manifestă prin dificultatea sau chiar imposibilitatea
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
clare de atașament. Comportamentul asociat acestora este divers și adesea individualizat. Cel mai adesea se numesc patru tipuri de atașament: Pentru atașamentul sigur, termenul larg acceptat este de tip-B. Copiii atașați sigur au o mare încredere în disponibilitatea persoanei de referință. Acest lucru se datorează sensibilității de care adultul dă dovadă în relația lui cu copilul. Sensibilitatea mamei se manifestă prin percepția promptă a semnalelor copilului și interpretarea corectă a lor precum și prin reacția potrivită la aceste semnale, o reacție care
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
frustrări copilului. Acești copii plâng și ei în „situația necunoscută“. Ei își manifestă clar emoțiile, ba chiar acceptă parțial consolarea oferită de către persoana necunoscută participantă la experiment. Cu toate că despărțirea le provoacă emoții negative, acești copii au încredere că persoana de referință nu îi va lăsa definitiv singuri, sau că reacția lor va fi întotdeauna una adecvată. În acest tip de legătură, persoana de referință îndeplinește rolul de „teritoriu sigur“, în care copilul se află în siguranță în caz de nevoie. Copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
necunoscută participantă la experiment. Cu toate că despărțirea le provoacă emoții negative, acești copii au încredere că persoana de referință nu îi va lăsa definitiv singuri, sau că reacția lor va fi întotdeauna una adecvată. În acest tip de legătură, persoana de referință îndeplinește rolul de „teritoriu sigur“, în care copilul se află în siguranță în caz de nevoie. Copilul este trist că persoana de care este atașat nu este cu el - sunt însă siguri că aceasta se va reîntoarce. Când mama se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
din nou explorării mediului înconjurător. Copiii cu atașament de tip A reacționează aparent indifernți, cănd persoana apropiată părăsește încăperea. Aceștia se joacă, explorează în continuare ce se află în jurul lor fără a părea înfricoșați sau supărați de plecarea persoanei de referință. O privire mai atentă asupra reacțiilor fiziologice a copilului în timpul acestei situații a dus la concluzia că secreția de cortizon din salivă în momentul când mama părăsește încăperea crește mai mult decât la copii atașați sigur care își manifestă clar
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
copii atașați sigur care își manifestă clar supărarea. Acest fapt denotă stresul prin care copii atașati nesigur-evitant trec. S-a constatat și creșterea pulsului. La revenira mamei, copilul o ignoră. Acesta caută mai degrabă apropierea persoanei necunoscute, evitând persoana de referință. Copiilor atașați nesigur-evitant le lipsește siguranța în ce privește disponibilitatea persoanei de care sunt atașați. Copiii cu acest fel de atașament se așteaptă ca dorințele lor să fie refuzate. Ei simt de asemenea că lor nu li se cuvine dragostea și sprijinul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
nesigur-evitant le lipsește siguranța în ce privește disponibilitatea persoanei de care sunt atașați. Copiii cu acest fel de atașament se așteaptă ca dorințele lor să fie refuzate. Ei simt de asemenea că lor nu li se cuvine dragostea și sprijinul persoanei de referință. Acest tip de atașament se observă și la copiii care au fost respinși în mod repetat. Soluția pe care aceștia o găsesc pentru a scăpa de această situație stresantă și amenințătoare pentru ei, este de a evita relația în sine
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]