189,597 matches
-
referință este de o importanță majoră. Reactiile mamei la copilul ei ( responsivitatea) sunt hotărâtoare dacă copilul va fi atașat sigur sau nesigur. John Bowlby era de părere, că pentru un atașament stabil era necesară relația copilului cu o persoană de referință principală (in mod normal mama). Cercetări mai recente au demonstrat că reușita unui atașament stabil este posibilă și în cazul relației cu mai multe persoane de referință. Acest lucru este valabil în primul rând pentru tată, dar și în alte
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
că pentru un atașament stabil era necesară relația copilului cu o persoană de referință principală (in mod normal mama). Cercetări mai recente au demonstrat că reușita unui atașament stabil este posibilă și în cazul relației cu mai multe persoane de referință. Acest lucru este valabil în primul rând pentru tată, dar și în alte constelații, cum ar fi bonă, baby-sitter sau altă persoană care petrece timp îndelungat cu copilul, și față de care acesta dezvoltă relațiie apropiate. În aceste cazuri s-a
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ar fi bonă, baby-sitter sau altă persoană care petrece timp îndelungat cu copilul, și față de care acesta dezvoltă relațiie apropiate. În aceste cazuri s-a observat totuși o diferențiere clară între rolurile pe care copilul le atribuie diverselor persoane de referință (de exemplu mama rămâne adesea persoană de referință centrală, căreia copilul i se adresează cănd se simte rău). Foarte interesantă se dovedește capacitatea copiilor chiar foarte mici, de a reduce atașamentul față de educatoarea de la grădiniță de exemplu, la dimensiunea unui
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
petrece timp îndelungat cu copilul, și față de care acesta dezvoltă relațiie apropiate. În aceste cazuri s-a observat totuși o diferențiere clară între rolurile pe care copilul le atribuie diverselor persoane de referință (de exemplu mama rămâne adesea persoană de referință centrală, căreia copilul i se adresează cănd se simte rău). Foarte interesantă se dovedește capacitatea copiilor chiar foarte mici, de a reduce atașamentul față de educatoarea de la grădiniță de exemplu, la dimensiunea unui aspect pur funcțional, în cazul existenței unui atașament
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cănd se simte rău). Foarte interesantă se dovedește capacitatea copiilor chiar foarte mici, de a reduce atașamentul față de educatoarea de la grădiniță de exemplu, la dimensiunea unui aspect pur funcțional, în cazul existenței unui atașament sigur față de o persoană principală de referință. Copii atașați sigur, nu își modifică comportamentul în mod semnificativ chiar dacă educatoarea se schimbă. Teoria lui Bowlby este confirmată însă în același timp, de faptul că obișnuirea copilului în mediul nou al gradiniței reușește mai bine dacă acesta este însoțit
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
bine dacă acesta este însoțit de mamă în primele zile, permițându-se adaptarea treptată a acestuia la noul mediu. S-a demonstrat de asemenea, că nu durata relației pe care copilul o are față de una sau mai multe persoane de referință este hotărâtoare ci calitatea acesteia. Bowlby era de părere că prezența permanentă a persoanei de referință este factorul decisiv în dezvoltarea atașamentului sigur. Evoluția calității atașamentului nu depinde însă de durata prezenței persoanei de referință ci de calitatea relației pe
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
la noul mediu. S-a demonstrat de asemenea, că nu durata relației pe care copilul o are față de una sau mai multe persoane de referință este hotărâtoare ci calitatea acesteia. Bowlby era de părere că prezența permanentă a persoanei de referință este factorul decisiv în dezvoltarea atașamentului sigur. Evoluția calității atașamentului nu depinde însă de durata prezenței persoanei de referință ci de calitatea relației pe care copilul o are cu aceasta. Aceste rezultate ale cercetării atașamentului au efecte clare în discuțiile
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
sau mai multe persoane de referință este hotărâtoare ci calitatea acesteia. Bowlby era de părere că prezența permanentă a persoanei de referință este factorul decisiv în dezvoltarea atașamentului sigur. Evoluția calității atașamentului nu depinde însă de durata prezenței persoanei de referință ci de calitatea relației pe care copilul o are cu aceasta. Aceste rezultate ale cercetării atașamentului au efecte clare în discuțiile despre strategia de îngrijire a copiilor după primul an de viață. Bowlby era de părere că despărțirea pe o
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
copilul o are cu aceasta. Aceste rezultate ale cercetării atașamentului au efecte clare în discuțiile despre strategia de îngrijire a copiilor după primul an de viață. Bowlby era de părere că despărțirea pe o durată mai lungă de persoana de referință, este o premiză pentru dezvoltarea patologică a copilului (deprivare psihică). Acesta se referă la perioade de timp de mai multe săptămâni și de cel puțin două luni, Dacă reuniunea cu persoana de referință are loc înainte de această perioadă, dereglările încetează
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
o durată mai lungă de persoana de referință, este o premiză pentru dezvoltarea patologică a copilului (deprivare psihică). Acesta se referă la perioade de timp de mai multe săptămâni și de cel puțin două luni, Dacă reuniunea cu persoana de referință are loc înainte de această perioadă, dereglările încetează, copilul fiind capabil să recupereze calitativ evoluția pierdută. Și în aceste cazuri însă, există riscul unor anomalii ascunse, care se vor manifesta mai târziu, de exemplu predispoziția pentru depresie. În cazuri de excepție
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
față de nimeni, sau să manifeste ambivalențe puternice în relațiile apropiate. Pe lângă lipsa cu desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia se comportă aproape similar indiferent de gradul de apropiere a persoanei aflate în proximitate. În această categorie sunt cuprinși și copii supuși unui risc
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
proximitate. În această categorie sunt cuprinși și copii supuși unui risc sporit de accident, prin faptul că aceștia se expun în mod repetat acestor riscuri. S-a observat că copii aceștia nu se asigură prin contact vizual cu persoana de referință („raportare socială“) asupra siguranței exlplorărilor lor. Lor nu li se dezvoltă o conștiință a riscului. Manifestarea exagerată a dorinței de apropiere se numește „Comportament atașat exagerat“. Copii care au acest comportament nu pot fi liniștiți emoțional decât în apropiere totală
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
siguranței exlplorărilor lor. Lor nu li se dezvoltă o conștiință a riscului. Manifestarea exagerată a dorinței de apropiere se numește „Comportament atașat exagerat“. Copii care au acest comportament nu pot fi liniștiți emoțional decât în apropiere totală de persoana de referință. Acest comportament este asemânator celui nesigur-ambivalent, dar mult mai accentuat (exagerat). În cazul „Comportamentului atașat timorat“ copii arată un comportament extrem de docil, care se schimbă înspre normalitate doar în lipsa persoanei de referință. Doar în lipsa acesteia copii pot să își exteriorizeze
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
emoțional decât în apropiere totală de persoana de referință. Acest comportament este asemânator celui nesigur-ambivalent, dar mult mai accentuat (exagerat). În cazul „Comportamentului atașat timorat“ copii arată un comportament extrem de docil, care se schimbă înspre normalitate doar în lipsa persoanei de referință. Doar în lipsa acesteia copii pot să își exteriorizeze liber emoțiile. Experiențele de agresiune sau amenințare pe care acești copii le-au trăit în educația lor, îi determină să se manifeste rezervat față de persoana de referință. „Comportamentul atașat agresiv“ este un
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
normalitate doar în lipsa persoanei de referință. Doar în lipsa acesteia copii pot să își exteriorizeze liber emoțiile. Experiențele de agresiune sau amenințare pe care acești copii le-au trăit în educația lor, îi determină să se manifeste rezervat față de persoana de referință. „Comportamentul atașat agresiv“ este un comportament al copilului, în care acesta își exprimă nevoia de apropiere într-un mod agersiv, fie verbal fie fizic. Comportamentul agresiv se liniștește adesea după ce relația de atașament a evoluat în timp. Acest tip se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
adesea după ce relația de atașament a evoluat în timp. Acest tip se întâlnește des în familiile unde mai mulți membri se manifestă agresiv fizic sau verbal. În cazul „inversării rolurilor“ copilul se arată deosebit de îngrijorat și ocrotitor față de persoana de referință, preluând răspunderea de îndatâ ce persoana de referință dă semnale că ar avea nevoie de atenție. Acești copii se tem adesea că ar putea să-și piadă părinții prin boală, despărțire, divorț sau chiar moarte. Anomaliile de atașament pot lua
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
timp. Acest tip se întâlnește des în familiile unde mai mulți membri se manifestă agresiv fizic sau verbal. În cazul „inversării rolurilor“ copilul se arată deosebit de îngrijorat și ocrotitor față de persoana de referință, preluând răspunderea de îndatâ ce persoana de referință dă semnale că ar avea nevoie de atenție. Acești copii se tem adesea că ar putea să-și piadă părinții prin boală, despărțire, divorț sau chiar moarte. Anomaliile de atașament pot lua și forma unor tulburări psihosomatice. În cazuri anomaliilor
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
la persoanele traumatizate de pierderea unei persoane apropiate, se deosebește clar de psihanaliza clasică. El este de părere ca stările ambivalente din timpul doliului, să fie retrăite în prezența unui psihoterapeut înțelegător. În acest sens, psihoterapeutul preia rolul persoanei de referință. În ce privește copii, Bowlby este de părere că o măsură preventivă este evitarea pe căt posibil a despărțirilor acestora de părinți. Dacă despărțirea este totuși inevitabilă, copii trebuie să își petreacă timpul într-un mediu cât mai stabil cu putință. Teoria
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
posibil a despărțirilor acestora de părinți. Dacă despărțirea este totuși inevitabilă, copii trebuie să își petreacă timpul într-un mediu cât mai stabil cu putință. Teoria atașamentului a devenit o ramură consacrată a psihologiei. Ea este utilizată ca sursă de referință în psihologia dezvoltării, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
în dezvoltarea tipului de atașament, i se atribuie o mult prea mică atenție. Martin Dornes, susține că punerea accentului pe sensibilitatea mamei sau pe temperament, depinde de calitatea cercetărilor. Cu cât se accentuează mai mult studierea rolului sensibilității persoanei de referință, cu atăt mai important pare rolul jucat de sensibilitate comparativ cu cel al temperamentului. Temperamentul pare a fi în mare parte transmis genetic, pe cănd atașamentul nu. Unii autori sunt de părere că influența experiențelor din primii ani de viață
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
voalat și cu trimiteri culturale. De exemplu, capitolele intitulate "Trusted Third Parties" sau "Revolutionary Platform" au de obicei mai multe sensuri. Un sindicat al programatorilor din viitor poartă numele de "Information Workers of the World Wide Web", sau "Webblies", cu referință la Industrial Workers of the World, supranumiți "Wobblies". Conceptul de Webblies constituie partea centrală a romanului "For the Win" de Cory Doctorow, iar MacLeod este recunoscut drept inventator al termenului. De asemenea, există multe trimiteri umoristice din domeniul zoologiei și
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
Biserica Catolică numește această purificare finală a celor aleși, care este cu totul deosebită de pedeapsa celor osândiți. Biserica Catolică a formulat învățătura de credință despre Purgatoriu mai ales la Conciliile din Florența și din Trento. Tradiția Bisericii Catolice, făcând referință la anumite texte din Scriptură, vorbește despre un foc purificator: cu privire la anumite greșeli ușoare, catolicii trebuie să creadă că există înainte de judecată un foc purificator, după cum afirmă evanghelia, spunând că dacă cineva a hulit împotriva Duhului Sfânt nu i se
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
cuprins de o „groază animalică” la ideea că este obligat să scrie un întreg roman - o performanță pentru care „simțea că mai avea nevoie de vreo patru sau cinci ani”. După ce a vizionat primele 20 de minute din filmul de referință cyberpunk Blade Runner (1982), lansat după ce Gibson scrisese deja o treime din romanul său, a crezut că „"Neuromantul" era sortit pieirii. Toată lumea avea să creadă că am copiat atmosfera acestui film uimitor.” A rescris primele două treimi din carte de
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Mainwaring, angajați ai unei enigmatice companii de marketing, Blue Ant. Un fenomen deosebit al acestei perioade a fost apariția site-urilor de fani PR-Otaku și "Node Magazine", dedicate romanului "Pattern Recognition" și respectiv "Spook Country". Aceste site-uri au căutat referințe ale romanelor pe internet cu ajutorul motoarelor Google și Wikipedia și au făcut un colaj al rezultatelor, producând practic o critică hypertext a cărților. Criticul John Sutherland a caracterizat acest fenomen ca o amenințare „de a răsturna complet felul în care
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
a câștigat atâta recunoaștere încât a devenit practic definiția World Wide Web în anii '90. Artistul Dike Blair comenta că descrierile lui Gibson „ilustrează atmosfera umană din jurul tehnologiei și nu ingineria ei.” Opera lui Gibson a influențat câțiva muzicieni celebri: referințe la lucrările sale apar în muzica lui Stuart Hamm, Billy Idol, Warren Zevon, Deltron 3030, Straylight Run (al cărui nume derivă dintr-un pasaj din "Neuromantul") and Sonic Youth. Albumul "Zooropa" al grupului U2 a fost profund influențat de "Neuromantul
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]