3,598 matches
-
Ne-am iubit sub clar de luna sub copacul neales În săruturi fără număr ,simțuri ard fără de știre Patul verde al iubirii doar destinul l-a ales! Neștiind ,fugim de lume ,înspre soare ce răsare Însetatul nostru suflet s-a îmbătat de fericire, Numai vântul ne șoptește ,valul urca către soare Atingând atâta pace ,noi privim peste omenire! Împletim parfumul mării cu iubirea necuprinsa Drumuri ce ascund în taină,doar cuvinte ce n-au spus Bate clopot,bate toaca...soarele e-
ALERGĂM CU PESCĂRUȘII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378773_a_380102]
-
drumuri de fum, mi-a căzut un pui de stea pe orizont în depărtare, mă-mpingea nemărginirea spre alte lumi din univers, călcam pe mări și peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și eu un Don Quijote îmbătat de-a vieții vrajă ce credea că toată lumea la picioare i s-a pus, cuceream zădărnicii dintr-o lume ne-mplinită, levitam spre lumi albastre printre sfincși și printre clovni; istoria îmi dezlega destinul calp din Zen-Avesta, din absurd veneau femei
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
lor și piepturi fremătând Poartă smirne,patimi și luciri divine Nu mi-a fost nicicând mai frică să te văd mușcând Trupul celor dinaintea mea sau după mine Din secunde și din semnele de întrebare Cel care iubește se va îmbăta pe sine Cad arzând din ceruri să mă-nnec în mare Ca și cele dinaintea mea sau după mine Adormite rădăcini sub toată ființa mea Chiar și fără ploaie, rezistând senine M-au tot smuls credinței că voi rezista Celor dinaintea
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
din tine, Mai zămislit din cântec și visare Iar dragostea ne-nalță către soare, În simfonii de râsuri cristaline. Simt, uneori, cum fulgeră prin noi Fiori de viață, descărcând lumină, Pe care îi sorbim din cupa plină, Sperând să ne îmbete pe-amândoi. Referință Bibliografică: SIMBIOZA / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SIMBIOZA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377721_a_379050]
-
pasare, iar el pare că se strecoară printre degete , ca un fulg ,căzînd în praful uscat al pămîntului. Îl caut cu ochii printre frunzele copacului adiate de vîntul tinerel de primăvară. În genunchi, scurm în pămîntul mustind de viață și îmbătat de aromele trezirii , după somnul lung al iernii, căutînd o frîntura din el. Îmi este dor de un cîntec! Îl caut printre vechile pietre ale munților Macinului , prințe fire de măcriș și cupe de bujori, prințe ciorchini de poama razachie
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
duse cu el însuși și-un dor Dar iubirea-i creștea și-l ardea ca un jar Nu găsea nici o cale ca să scape ușor. * Într-o seară nebun chip de om îmbrăcă Și-n pat de fecioară-n cearceafuri întinse Îmbătat de iubire dorul și-l stâmpără Căci uitând cine este păcatu-l învinse. * Risipită nu-i bine umbra nopții în zare Când în minte se naște un gând ne-nțelept Pentr-o viață de om ar da tot ce-acum are
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Citește mai mult Ninge iar... și a mea fațăSărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață,Dulce, caldă-alintare.Dar pășind în strada viețiiVraja zilei se topește,Învelită-n haina ceții,Visul meu frumos sfârșește.Cu privirile de cearăCa-ntr-un nesfârșit cortegiu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
aprinse,Zbucium ce răzbate-n ceruri.Doamne, când reverși luminaCu ninsori în poala nopțiiSlobozește-le și tihna,Nu-i lăsa în voia sorții.Doar deschide podul lunii,Strânge-ți îngerii în cete,Prinși de setea rugăciunii,De lumină să se-mbete.... VI. PLÂNS IN LEAGĂNUL DURERII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Plânsul meu în toiul nopții E canonul unei zile, Când m-au strâns în dinții sorții Triști lachei cu minți agile. Plânsul meu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
făcut dacă am luat unul sărac? Sărac el, săracă eu, uite că a fost rău. 3 Un vînt calduț ,de primăvară , aleargă printre frunze și oameni ,vesel ca un copil răsfățat. A coborît de pe culmile din jur , de-a valma, îmbătat de prea largul văii. Își spune povestea oricui ar vrea să îl asculte și poartă cu el mireasme ascunse, amețitoare ,de lăstari de viță, de pămînt reavăn și coajă de alun. Dar nu prea e nimeni pe stradă! Ah, de ce
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
majorități din Cameră, cari în realitate nu sânt decât propriile lor creațiuni, căci - mai presus de ele - simțul public indignat se deșteaptă, conștiința cetățeanului subjugat la alegeri se revoltă, nemulțumirile și agitațiunile cresc din zi în zi. Și astfel guvernele, îmbătate de un triumf mincinos, se izolează de națiune; un larg deșert se formează între puterile pozitive și neliniștite din stat și între acea negațiune a adevărului, între acea reprezentațiune de teatru care se petrece în guvern. De vreme ce acele corpuri cari
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căror înțeles nu-l posed pe deplin. Numai punând ideile politice în raport cu corelatul naturalei organizații economice a societății ele vor avea un cuprins; un substrat material; îndealtmintrelea rămân fraze goale, bune de precupețit [de] către cei pe cari sunetele-i îmbată. Încă o obiecțiune. "Presa", atât de vinovată prin versatilitatea caracterului cu care a batjocorit și cu care laudă guvernul actual, versatilitate pentru care noi am adus atâtea probe de o irezistibilă comică, ne insinuă și nouă același defect prin următoarele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
degrabă cu Mulenrujul recent al superbei Nicole Kidman, frenetic-americănesc! Iluzie! Pînă în secunda în care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul faimoasei locante), nici pînza pictată atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum ardea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țară are nevoie, înainte de toate, să fie guvernată, și a voastră nu este”. După cum se vede, țarul oferea Austriei întreaga moștenire a Imperiului Otoman, fără să spună ce anume rezerva pentru sine. Firește, Metternich nu era omul care să se îmbete cu promisiuni goale. El a tras concluzia că țarul dorea o „înțelegere” pentru a nu fi pus în situația să ia în stăpânire Constantinopolul. Nici la Viena însă n-a găsit înțelegerea căutată cu atâta pasiune și perseverență. Este neîndoielnic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
religios". În orice caz, în acest punct, Lupasco părăsește lumea filosofiei pentru a scrie ca un poet: "această teofizică energetică este un fel de interagresiune muzicală în sînul căreia defilează, confundate, toate durerile și bucuriile ca niște umbre care te îmbată". Ultimele cuvinte ale părții scrise de Lupasco în cartea Omul și cele trei etici ale sale pot lovi din plin spiritele conformiste: Există, pentru mistic, un orgasm al lui Dumnezeu. Această a treia etică religioasă este însăși etica iubirii"3
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Los și Enitharmon. "Efraim strígă la Sion: "Trezește-te, O, Frate Munte! Să refuzam Plugul și Lopată, greul Tăvălug și 380 Grapa cea cu spîni; arde toate aste Holde, doboară toate aste-ngrădituri! Căci îngrășați cu sînge Omenesc și îmbătați cu-al vieții vin este cu mult mai bine Decît toate aceste trude ale secerișului și-ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dimineața-aceea groaznică Și ai luminii aprigi căi nemuritori i-ai dat amăgitoarelor lui mîini? Acum nu mai asculta de voință ta, și ești silit Să făurești frîiele de fier și de arama, să clădești ieslele de fier, 35 Să îi îmbeți 111 cu vin din teascurile lui Luváh Pîn' ce Divină Viziune și Rodire vor fi-ntru totul șterse. Ei cheamă leii tăi pe cîmpul cel de sînge; și tigrii ți-i asmute Afar' din sălile dreptății, pîna ce-nțelepciunea ta zidi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din mădularele-mi și îl detest, totuși mi-e slabă inima 120 Și capul mi-e neputincios. Și totuși iar mă voi uita spre dimineață. De unde-i răcnetul acesta de Oameni furioși ce unul altuia sîngele-și beau, Și-s rumeni îmbătați de fumegîndu-l sînge închegat, iar nu de vinul hrănitor?" Veșnicul Om șezu pe Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva 125 În cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai ușor influențabil, ca orice adolescent. Mezinul Sorensen abia ce și-a luat (cu brio) bacalaureatul, că a început să frecventeze clubul unde își petrecea multe seri și admirabilul său părinte. Într-o seară, marii strategi au izbutit să-l îmbete pe tânărul Sorensen, cu toate că Beniamin, asemenea tatălui său, ținea bine la băutură. Și au reușit marii strategi s-o convingă și pe Kleo să-i promită că-l va perfecționa în subtila artă a amorului, mai ales că era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare furibundă de a reface căsnicia, grav amenințată prin "credința în comun". Cum? Prin exercițiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
parcă întorc o lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu: Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu o colivă..., cu lumînări... cu preot..., să ne-mbătăm și... veselia dracului... Gh. P. doi: Păi dacă vrei să te veselești, să-ți aduc niște reviste sexy..., niște poze porno... Gh. P. unu: Mai bine-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au conviețuit până atunci. E nevoie, dacă ne gândim mai bine, de un act „ritualic” de „sacrificare” a fondatorilor și a „părinților” spirituali - dar adoptivi. Cine (dintre dascăli) mai crede că este acceptat după aceea cu reverență de discipoli se Îmbată cu apă rece ori este un profesor aerian, decuplat de la realitate, care nu-și dă seama În ce a intrat și care este rolul lui. De cele mai multe ori, foștii Învățăcei nu vor să mai audă de sfaturile lor. Faptul că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să facă Încă un pas spre chemarea lui Dumnezeu. Ne mișcăm neîncetat, Încercăm să ne ridicăm, ne facem planuri, supunem la probă și experimentăm formule pentru a ne depăși pe noi Înșine. Unii realizează acest urcuș, alții ratează, alții se Îmbată cu apă rece. Contează desigur și intenția, dar și ceea ce realizezi efectiv. Învierea Mântuitorului Isus Hristos ar trebui să ne ocazioneze această „Înviere” interioară, personală, să ne scoată din stările amorțite, letargice și să ne Înalțe spre alte zări valorice. Exemplul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]