9,813 matches
-
loc a obținut pentru mine audiență. N-am așteptat mult. „Poftiți!” Ministru era Cocârlă, mult timp secretar de partid la Regionala Timișoara. A fost studentul meu, foarte bun student, strălucit, eu i-am condus diploma de inginer. Se ridică, mă îmbrățișează. Zic: „Tovarășe ministru, dumneata știi pentru ce am venit?” „Sigur că știu! Ai primit pașaportul și ai să pleci...!” GETTA NEUMANN: Cum să știe înaintea ta? Tomi LASZLO: Așa mi-a spus și el. (Râde) „Crezi tu, zice el, că
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
da’ te roagă să fii acolo lângă ei, să îi ajuți.” Și am stat aproape o lună acolo, până am încheiat cercetările. Când am plecat, generalul a venit personal să mă conducă până la mașină, un general de Securitate! M-a îmbrățișat și mi-a urat drum bun. Atunci pot să spun că mi-a fost frică. Că tuturor le era frică. Și generalului, că le era frică unul de altul. Toți se bănuiau unul pe altul, toți se denunțau și spuneau
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
sărbătoarea închinată florilor sau zeiței florilor, sărbătoare care avea loc, cum era și firesc, la început de primăvară, când începeau să înflorească pomii și iarba câmpului. Îmbisericirea unei asemenea sărbători era un lucru obișnuit în viața strămoșilor noștri, care au îmbrățișat creștinismul nu doar în timpul perioadei apostolice, cel mai devreme, dar și cu cea mai mare ușurință de asimilare, ca cei care aveau o credință aproape monoteistă, adică henoteistă, după cum bine se știe. Creștinismul nostru a încreștinat "colindele" și mai ales
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de curând își găsise adăpost, după ce părăsise domiciliul conjugal și ele nu făceau altceva decât să țină la distanță somnul ce ar fi fost o binecuvântare după multe nopți zbuciumate. Se strădui să nu mai cugete și să se lase îmbrățișată de brațele lui Morfeu, însă gândurile năvăleau roiuri, împânzindui mintea. Partea bună era că totuși gândurile erau calme și senine de această dată. Se eliberase de zbuciumul furtunilor din sufetul său de dinaintea plecării. Era o femeie tânără, se căsătotise în
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se îmbrățișată de răcoarea dimineții de vară și sărutată de razele călduțe ale soarelui matinal. Ziua se anunța frumoasă și o tenta cu ispite insiuante încă de la primele ore. Pentru un bun început decise să-și facă o cafea pe ochiul unic
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Articolele Autorului Ai lăsat cale deschisă luminilor difuze, multicolore, loc pentru umbre, torent nevăzut. Pământul a rămas neîngrădit de mâna întinsă, mirosind a flori. S-a lipit brațul de pielea timpului desfăcând cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul cum se strecoară printre degete răsfirate. Și mă curtează zilele cu aurora chemării. Și mă întreb dacă le zărești legănarea. Am învățat să torc tăcerea drum prin deșert
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
discuția privind în ochii copilului, voia să vadă reacția băiatului la auzul întrebării despre ruda lui de sânge. Fără să clipească tânărul a răspuns: -Nu, nu m-am întâlnit, încă îl țin în șah, deși ard de nerăbdare să-l îmbrățișez. -Cum adică? Nu-l urăști? -Femeile au pus aproape în cor întrebarea, nu înțelegeau cum de îl putea ierta. -Nu, am văzut în orfelinat ce înseamnă banul și puterea lui. Cu puținii mei bănuți adunați din spălatul parbrizelor puteam mitui
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
de mână pe tânărul Florin Tatu.Piticu, cum i se mai zicea, era îmbrăcat cu haine destul de ponosite, acele haine din orfelinat care provin din diferite donații. Gilă s-a ridicat de la masă a mers spre prietenul său să-l îmbrățișeze, Florin când a văzut ce vrea să facă acel domnișorel îmbrăcat ca un prinț, s-a tras doi pași înapoi, a întins o mână-n fața ca și cum ar fi vrut să se apere de o nălucă. -Piticule, sunt eu, Gilă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
un tango, privirile femeilor s-au schimbat, au devenit languroase și visătoare. Domnii atenți, au invitat partenerele la dans. Cei doi copii au rămas singuri la masă, abia așteptau acest moment, Gilă s-a apropiat de prietenul său, l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii: -Îmi pare rău că nu am avut încredere în tine să-ți destăinui locul unde îmi țineam comoară, noroc că tu ai descoperit-o. Îți mulțumesc, dacă tu nu dezgropai comoara, lui Mihai i-ar
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
a întors capul, ochii s-au oprit pe sânii care ieșeau pe jumătate din prosopul lung de baie pe care îl pusese în jurul taliei. Dinspre femeie venea un miros plăcut de levănțică, bărbatul s-a ridicat din pat și a îmbrățișat-o cu brațele lui tinere și puternice. Gura dornică de iubire a cuprins buzele senzuale ale iubitei într-un sărut pasional. Prosopul s-a desprins din legătura fragilă, fără zgomot a alunecat pe parchetul lustruit, trupul de zeiță a rămas
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
atunci poezia devine întreagă. Altfel poezia va rămâne frântă. Va vrea să zboare într-o aripă și zborul nu va fi zbor, ci o rotire în jurul aceluia care cântă poezia și o pregătește pentru zbor. Autoarea este de acord și îmbrățișează ideea. Pornește cu toate forțele în acest demers, realizând în prima lună de colaborare cu poetul, primul dialog poetic care a văzut lumina tiparului în volumul, Ce este iubirea? (Editura Stef, Iași, 2016), prefațat de: Profesorul, Cristian Petru Bălan, Membru
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
colorate și mai frumos mirositoare. Era în al nouălea cer! Se simțea răsfățată, și culmea, îi făcea chiar mare plăcere. Tot acolo, o așteptau și soții Petrescu, cum o așteptaseră de altfel, toată stagiunea trecută.Merse la ei și-i îmbrățișă cu tot dragul. Acum se simți binecuvântată, și-i mulțumi , în gând,lui Dumnezeu pentru tot ce îi oferea. Maria ezită o clipă, apoi le spuse, oarecum rușinată; - Vă rog să mă iertați, dar astă seară am să merg cu
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
nu mi-ai spune, Eu în ceață te-aș căta ca să te aduc în lume. Dacă ceața te-ar ascunde printre norii nepătrunși, Eu mi-aș înălța spre ceruri, ochii mei, de dor cuprinși. Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoate Dintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape... Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară, Și te-ar legăna pe gene ca pe-n prunc in nopți de vară... Dacă tu, purtat de
DACĂ TU... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382869_a_384198]
-
nevasta, stăm amândoi ca doi porumbei, servim masa la lumina lumânărilor, mai și dansăm și când ne plictisim vedem noi ce mai facem ca să ne meargă bine tot anul. Dacă aș mai fi fost la prima tinerețe, sigur aș fi îmbrățișat ideea și , bineînțeles, nevasta. De la o vârstă, însă, parcă îți mai vine să pleci de acasă, de exemplu , în altă parte, cum ar fi ... la București. Oraș mare, lumini multe, agitație și spectacol gratis la tot pasul. - Dragă nevastă, m-
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
ce spuneți, doamnă dragă, de cei care o viață trăiesc creștinește trup și suflet, dar sfârșesc în dureri fizice cumplite, au o cruce mai grea? Dar de cei care tineri fiind sfârșesc crunt, cu toate că au o viață înainte să vă îmbrățișeze opinia? Baba 1: Poate deveneau mai păcătoși și i-a luat Dumnezeu să le salveze sufletul. Fiul: Vă considerați bună? În primul rând nu e creștinește să judeci pe altul sau să crezi că merită o soartă cumplită ca odinioară
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara vine în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt, Răsar îmbrățișați zorii dimineții Aduși de un cor de îngeri surâzând. Baia Mare, 13 februarie 2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de un
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
Magdalena se așeză pe salteaua de paie și-și alăptă copila. Fetele năvăliră pe poartă chicotind vesele. -Mămică, ai venit acasă?... ea este sora noastră?...cum o cheamă? - O cheamă Ana și e surioara voastră... apoi se apleacă și-și îmbrățișează cu drag fetele. -Mi-a fost dor de voi... spuse cu tandrețe și le rugă să stea în preajma Anei pentru a le pregătii ceva de-ale gurii. Într-un tărziu Alexandru intră-n casă cu o sticlă de băutură-ntr-o
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
de chirpici, veselie mare în sufletul tuturor. Fetele exclamă în cor. -A venit Dinu, a venit Dinu!... și sar în brațele mamei să-l să-l sărute pe frățiorul lor. -Ușor mămică că mă dărâmați, spuse Magdalena zâmbind și-și îmbrățișează cu drag fetele. Negura serii își așterne cortina peste sătucul de la marginea Bacăului, ca-ntr-un tablou bacovian nici o stea nu se zărește, oare unde s-au ascuns?... prevestesc o nouă etapă a vieții Magdalenei?... sau e doar o seară
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
cumva la capăt. Zbierea se uita la nevastă și nu-și credea urechilor ce auzea, de unde se aștepta la un șir de reproșuri din partea ei, dintr-o dată a simțit-o un aliat de nădejde. S-a apropiat de ea, a îmbrățișat-o, a sărutat-o pe frunte, apoi a depărtat-o puțin de el și a privit-o cum nu o mai făcuse demult, a admirat-o în toată splendoarea ei de femeie trecută de 45 de ani bine conservată. Părul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
a închis telefonul, s-a întors cu fața la Mihaela, a sărutat-o pe frunte, apoi cu regret în glas i-a spus: -Trebuie să mergem în oraș, ne-au invitat Pleșoienii. Mergem? Femeia s-a lipit de spatele lui, l-a îmbrățișat apoi s-a alintat ca o pisicuță când toarce. -Vreau să stăm acasă! -Cum vrei tu,-a răspuns Mihai-să știi că vine și Gilă. -Bine, hai să mergem, apoi cu efort de eroină ,s-a desprins de bărbat și cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Prea ne-am dușmănit, să ne uităm... Hai, măcar ca de Crăciun sau Paște, Să începem să ne vizităm. Albe lumînări, parcă de nuntă, Va înfige pe poteci vreun sfînt, Și, ca o iubire ce-a fost frîntă, Ne-om îmbrățișa pe-acest pămînt. De trădări, de lupte, de mizerii, Este clar că ne-am cam săturat ‒ Ce ar fi, mai buni, în faptul serii, Să ne facem crucea lîngă pat?!... Din război steril, să fie pace, Căci mai sînt atîtea
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
te supăr! Sunt supărată pe mine și...pe viață. Hai, că o să-ți spun ce mi s-a întâmplat! Maria insistă și ea: - Rămâi, Camelia! Simt că în noaptea asta ai fost singură și ești și acum. Camelia iar o îmbrățișă. - Așa e, tanti, nu mă feresc de doamna Irina. Demult m-a avertizat că bărbatul meu...Am crezut că e invidioasă pe mine și vrea să mă despartă de el. Dar în noaptea asta m-am convins cine este licheaua
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o ridică de pe scaun și o îmbrățișează. Se apropie și Violeta, care o mângâie pe păr și pe umeri. Maria oprește televizorul...De la blocul vecin se auzeau acordurile unei sârbe săltărețe și chiote de veselie, sunete sprințare ce răzbăteau prin geamul de la ușa balconului. Dar, în atmosfera
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinului nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ... Camelia Constantin februarie 2017 ... Citește mai mult ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Și primăvara-ntârzie prea mult!E alb și-i ger,Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorulMă cuprind!... XXIV. FIULUI MEU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Stejar, să crești, copile, Pân-la ceruri! Îmbrățișat de sfintele lumini! Să ai pe frunte zorii dimineții; Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de ură Și durere, Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verzi Și roade parfumate, Iubire și candoare, Nu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]