3,501 matches
-
că s-a răzgândit în ultima clipă și nu s-a dus... Toate aceste jigniri dureros tăinuite îi străbătuseră mintea când își odihnea capul pe umărul Aialei și buzele acesteia fremătau la urechea ei. Sub extazul momentului, sugrumată de plăcerea îmbrățișării, Becky șopti Aialei: tu ai cunoscut dragostea... Degetele Aialei lunecau ușor pe fiecare vertebră, buzele uscate se plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă cu privirea sălbatecă și gura deschisă, însetată ca după o
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
amintire: obrazul îi era ridat, desigur și inima i se strânse de durere căci pe buze îi scăpase întrebarea: Atâta dezgust ți-a produs infamul? și încercă a doua oară să o cuprindă cu brațele, să ia jos prin acea îmbrățișare dezamăgirea adunată în sufletul copilei ei. Iar ea, Aiala, se îndepărtă. Mama își retrase mâna trecându-și-o în căușul celeilalte. Probabil că întregul univers se prăbușise atunci peste ea... Aiala și Becky, nemișcate, își aruncau priviri convenționale ca două
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
a deschis ușa vilei așa cum și-ar fi dorit, tatăl său. Mirat de vizita fiului, fără să dea măcar un telefon înainte, l-a luat în brațe strângându-l la piept cu dragoste. Câteva secunde au rămas nedespărțiți într-o îmbrățișare, care, fără cuvinte, spunea cât le-a fost de dor unuia de celălalt. Când i-a dat drumul din brațe fiului său, ochii doctorului erau plini de lacrimi. - Puteai să spui și tu barem că sosești, să fiu acasă. S-
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
s-au zămislit toate! De aceeia, viața este o alegere pentru că este o valoare, de fapt, cea mai mare valoare a omului! Determinarea omului - alegerea! Alegerea, este deci cea care-i determina cu adevarat destinul omului, aceasta reprezentând de fapt îmbrățișarea sau nu a destinului, ceea ce înseamnă în concret îmbrățișarea 'matricei de fericire' a destinului personal planificat de către Dumnezeu! EL, din prea marea Să bunătate, nu avea cum să 'aplice' ființelor pe care le-a creat un destin sumbru, fără presupunerea
FERICIREA LUI ADAM (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348883_a_350212]
-
alegere pentru că este o valoare, de fapt, cea mai mare valoare a omului! Determinarea omului - alegerea! Alegerea, este deci cea care-i determina cu adevarat destinul omului, aceasta reprezentând de fapt îmbrățișarea sau nu a destinului, ceea ce înseamnă în concret îmbrățișarea 'matricei de fericire' a destinului personal planificat de către Dumnezeu! EL, din prea marea Să bunătate, nu avea cum să 'aplice' ființelor pe care le-a creat un destin sumbru, fără presupunerea fericirii și/ sau a unei împliniri adecvate fiecărei persoane
FERICIREA LUI ADAM (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348883_a_350212]
-
de vulpea dintre case. De vă plouă sau vă ninge, Sau de-i soarele cu dinți, Dorul spre voi mă împinge, Dor de casa de sub munți. Nu-i departe ziua în care Voi zbura la înălțime, Ca să-mi dați o îmbrățișare Dorul să mi-l mai aline. Azi când fiica mea pășește, Peste pragul altui an, Un părinte ce-i dorește? Dragoste și La mulți ani! Mangalia 13.12.2012 Referință Bibliografică: Dor de tata / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOR DE TATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348928_a_350257]
-
au încălzit puțin și în cameră era plăcut și-au adus aminte de vinul rămas în sticlă. Acum erau destul de liniștiți și le rămânea libertatea să se simtă mai în largul lor. Au petrecut acea noapte cu multe sărutări și îmbrățișări de parcă erau uniți de când lumea. Dimineața au mers împreună la grajd și apoi la nea Ilie acasă. Tanti Florica era îngrijorată că fata nu venise acasă, dar nea Ilie a liniștit-o căci paznicul îi văzuse pe cei doi când
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348935_a_350264]
-
iubesc pentru palmele ce așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe hainele-mi curate și nod îndreaptă la cravată ori nevăzute scame le-ndepărtează toate ... Te iubesc pentru căldura ce-mi transmiți prin toată firea, prin ochi, surâs, îmbrățișări, sărut, prin glas șoptit ce-ncearcă să m-adune când eu pe cale sunt pierdut... Dar, cel mai mult, citindu-te pe tine, eu te iubesc simțind că suferi și tremuri când răul mă-mpresoară, când aripi prinzi din bucuria mea
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
mulți ani în preajma Patriarhului Teoctist, pe care l-am însoțit în nenumărate vizite bisericești mai ales în spațiul grecesc. Am învățat multe de la dânsul ... Ce să spun mai întâi!? Etosul său prin excelență bisericesc, capacitatea sa de cuprindere și de îmbrățișare și mai ales capacitatea sa de recapitulare și de reprezentare a poporului lui Dumnezeu, puterea sa de a se întemeia și de a se hrăni din evlavia poporului binecredincios, darul de a se ridica deasupra agitației lumii acesteia, a grijilor
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
Autorului pot fi pentru tine orice tic-tac-ul timpului hoinar neantul în doze controlabile necuvântul purtat de vânt și așezat pe tabla de șah a vremii în dimineți când totul pare static adierea de pe frunte semănând cu sărutul mamei sau chiar îmbrățișarea iubitei visate pot veni pot pleca pot fi stepa în care doar copita calului se mai afundă arșița ce te topește gerul ce te geruiește noapte sau zi zvon sau certitudine orice. Astăzi însă nu sunt decât cuvîntul ce-ți
POT FI de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348971_a_350300]
-
și lumina nu s-a mai curbat, Îmi pui creionul în mână și vina să fac sex cu tine când primăverile s-au terminat. În acest anotimp e o pierdere de dorință, amestec orb de cuvinte, doar până joi, de îmbrățișări înverzite peste inspirație până la terminarea poemului, apoi continuăm cu o adâncă respirație și rămân mai sărac de cât tine și mai lipit de pagina albă! Ah! Și cât am mai dorit să mai vi, Dar primăvara nu mai vine Și
POETUL ŞI MUZA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348966_a_350295]
-
ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-a prăvălit iubirea Acolo, unde-n brazde și visele-s soroc. Mă mistuie și azi azurul din adâncu-ți Nevoia îmbrățișării în prag de lună nouă Aplauzele mării lumina primenindu-ți. Iubirea mea călcând desculță-n vechea rouă. Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: VARA IUBIRII / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 408, Anul II, 12 februarie 2012. Drepturi de Autor
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]
-
de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de mult în amintiri. După salutările și îmbrățișările călduroase, mi-a pus inevitabilă întrebare: - Ce mai este pe la Cluj? Mai apare „Tribuna”? Dar „Filarmonica”? Mai ții Cenaclul înființat de tine, „Vasile Sav”? Nu știam cum să-i răspund. „De unde știa el de aceste lucruri, când noi ne aflăm
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele-mi pătrunse de fulgerul gândului de gheață, devin întrupare... .... adânca tăcere a ultimului strigăt/suspin Referință Bibliografică: Rostiri / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi
ROSTIRI de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346790_a_348119]
-
în jurul meu. Erau „câini - lup de munte”, cum îmi spusese „omul frumos”. Mari toți, cu ochii imenși. Își întindeau capul sub mânuța mea și închideau ochii de plăcerea mângâierilor sau când îi strângeam prea tare de gât într-o dulce îmbrățișare (cică). Când alergam cu ei, parcă se dădeau deoparte din calea mea, dar urmărindu-mă atenți, purtându-mi parcă de grijă (oricum mă mai împiedicam și mă ridicam uneori, sprijinindu-mă de câte unul). Acum stăteau la o oarecare depărtare
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
și Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață care a acoperit lumina lunii, și a învăluit într-o tandră îmbrățișare, trupul fecioarei adormite ... A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze, mai purta încă ... mireasma delicată a unui sărut
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
perna și mai tare Mi-e frică să fiu singur la sfârșit, Iar sufletul de moarte copleșit Presimte c-a-nceput a ta uitare. Strângând la piept și grabnic părăsind Să lași în locul tău măcar o pernă, S-o creadă-mbrățișarea ta eternă Iubirea mea cu sufletul ieșind. 1 aprilie 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: S- O CREADĂ / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1041, Anul III
S- O CREADĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346878_a_348207]
-
mai dureroasă, Și-n Ochi, potop sfâșietor de lacrimi. Dădu -Se tot. Veșmântul de fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne; E cerul nost’ Iisuse-o Primăvară Iar albul meu, cea mai de preț comoară, Și-i nunta mea îmbrățișări eterne. Ne-am cununat în lacrimi și-n Iubire, Purtând pe frunți podoaba argintie Coroană de Mireasă și de Mire. Ne-am cununat cu Tine-n nemurire Oficiind eternă Liturghie... [1] Suportul practicii isihaste, al rugăciunii neîncetate, prin care mintea
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
-se mirată și...cumva ironic, La muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi răspunde-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poți să-ți arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
l-au văzut aievea la Sala Palatului, atunci când clipele nu-au mai avut glorie înaintând, ci stând pentru suflet asemeni florilor cireșului, asemeni crepusculului serilor de mai și muzicii frumoase ca o fericire, așteptate ca o vindecare, calde ca o îmbrățișare...! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Pepino Popescu. Un nou spectacol de vastă splendoare: Albano! / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V.
ALBANO! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346999_a_348328]
-
însă, cuvintele erau de negăsit. Și asta, poate, că n-aveam cui le împărtăși și cine să mă asculte sau cine să mă întrebe... Într-o dimineață, parfumul teiului, strecurat în dormitorul meu, m-a trezit învăluindu-mă într-o îmbrățișare catifelată, maternă, pe care n-o mai simțisem până atunci. Sufletul îmi vibra ca o coardă de liră. Zeci de cuvinte doreau să iasă la iveală, pentru că se treziseră din amorțire. Întâlnirea sufletului meu cu sufletul tău a dezlegat cuvintele
ELIBERAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347010_a_348339]
-
și bucurie românilor din orașul în care trăim: maestrul Claudiu Bleonț, regizorul piesei (și unul din personaje) și domnul George Smarandache, autorul acestei minunate piese, „Măgura” o poveste de dragoste oltenească. Ieșim în foaier și suntem asaltați cu laude, pupături, îmbrățișări, cuvinte de laudă... Doamne, ce am făcut noi astă seară? Am zgândărit cu ... Citește mai mult Auckland - Noua ZeelandăSfântă zi de Duminică 28 Iulie 2013Aplauzele și ovațiile nu mai contenesc! Suntem pentru a treia oară în fața spectatorilor! Pe scenă sunt
CONSTANTIN ROŞU PUCU [Corola-blog/BlogPost/347018_a_348347]
-
și bucurie românilor din orașul în care trăim: maestrul Claudiu Bleonț, regizorul piesei (și unul din personaje) și domnul George Smarandache, autorul acestei minunate piese, „Măgura” o poveste de dragoste oltenească. Ieșim în foaier și suntem asaltați cu laude, pupături, îmbrățișări, cuvinte de laudă... Doamne, ce am făcut noi astă seară? Am zgândărit cu ...
CONSTANTIN ROŞU PUCU [Corola-blog/BlogPost/347018_a_348347]
-
și bucurie românilor din orașul în care trăim: maestrul Claudiu Bleonț, regizorul piesei (și unul din personaje) și domnul George Smarandache, autorul acestei minunate piese, „Măgura” o poveste de dragoste oltenească. Ieșim în foaier și suntem asaltați cu laude, pupături, îmbrățișări, cuvinte de laudă... Doamne, ce am făcut noi astă seară? Am zgândărit cu „harul” nostru de „actori” dorul de România, i-am dus pe oameni, pe spectatori, pentru două ore, înapoi, în Oltenia, i-am făcut (iarăși) părtași la o
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]
-
să facă pasul pe care l-am făcut noi! Bejenirea la capăt de pământ unde, uite, jucăm teatru românesc! Gata! Am terminat! Fără greșeală, fără bâlbâieli, totul a fost perfect! Salutăm auditoriul, ne-am relaxat, iarăși flori, multe flori, zâmbete, îmbrățișări, ovații, aplauze puternice... Offfff...suntem MARI! Și de această dată ieșim în foaier, facem fotografii cu cei ce au fost acest minunat public, suntem asaltați cu vorbe care mai de care mai frumoase, dăm autografe și... ni se reproșează că
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]