4,962 matches
-
grupul de șantiere solicitând continuarea lucrărilor abandonate. Tony Pavone era solicitat la maximum. Pentru a câștiga timp, stopând temporar excesul de zel al unor beneficiari răutăcioși, Îi invita pe rând la unul din restaurantele de prim rang al capitalei unde Împăcarea spiritelor se făcea până târziu după miezul nopții cu parale cheltuite din propiul buzunar dar, În final cu Îmbrățișări, cu sărutări, simpatii și promisiuni din cele mai bizare...!! Într’una din toate diminețile extrem de tumultoase când la biroul său venise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de înfruntat ploaia într-una din zile am răsturnat inima într-o vază cu flori apoi am aflat că adunând frunze poți grăbi întoarcerea primăverii am coborât în stradă să dezgrop urmele sărutului tău Tata da tată vreau să fiu împăcare ochilor tăi căprui să-ți îmbrățișez inima singura care nu mă minte să-ți cuprind aripile într-un zbor ce depășește norii să-ți port hainele albe cu umeri lați și pieptul încălzit de amintiri să iubesc și umbrele tale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în căutarea perfecțiunii felul acela de a luneca fără nici o frecare un caz ideal după care să măsor timpul fără teama sfârșitului de când locuiesc în ochii tăi până și infinitul e verde port embrioni în cutia craniană sarcini nedorite din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gropițe ca tine. Mă prinse de mână și mă rugă să facem câțiva pași împreună, de parcă nimic nu se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare... Urâtule, să nu mă mai superi ca azi, niciodată! M-a durut și am plâns ca o proastă în cantină, cu farfuriile-n mâini. Tu ești al meu și n-am de gând să te împart cu nimeni. Pricepi ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-am gîndit niciodată la așa ceva. Hai s-o luăm altfel. Să presupunem că soțul și fratele ar fi ajuns la neînțelegeri și ar fi trebuit să se dueleze, ce-ai fi făcut ? Cum nu mai exista nici o cale de Împăcare, ai fi fost pusă În situația să alegi Între cei doi - pe care-l alegeai? — Imposibilă Întrebare! — Dar ești obligată să alegi. — Fratele meu a făcut pentru soțul meu ce n-ar fi făcut nimeni altcineva. — Deci soțul dumitale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu papură, le cetea cu glas tărăgănat în cărțile cu scoarțe lustruite de piele. Taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fiului său. De la acea sară și de la acea furtună, cantorul o cetise în toate zilele vieții lui. Puține și scurte fuseseră zilele acestei vieții. Puține și scurte și totuși întunecate de destule mânii. Iar după fiecare mânie, rugăciunea și împăcarea păreau mai scumpe.Cu toată tulburarea pe care o deșteptaseră în ea aceste aduceri-aminte, femeia observă atentă pe Nicula, așteptându-l să răspundă lui Dumnezeu, Maicii Preciste și „puterilor“. Ursake mai ceti o dată, simțindu-se pătruns de blândeță. Zâmbi mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Knock sâmbătă, n-am mai fost de mult în pelerinaj și simt nevoia să merg pentru că mă necăjește atâta „fiere“ revărsată asupra mea. O să spun pentru tine Misterul de mâhnire 1, Anna, ca Domnul să-ți aducă pace și împăcare în împrejurările în care te afli. Mama ta iubitoare, Mama P.S. A spus Jacqui textul cu Bon Von Jodi deja? P.P.S. Vrei să-i spui tu lui Rachel că, dacă vrea să poarte crem, n-are decât să poarte? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl și unchiul meu ca să schimbe câteva vorbe de împăcare. Nu era încă o apropiere, departe de așa ceva, iar mama s-a ferit să-i iasă în cale celui ce o repudiase. Mie însă, prin prisma vârstei mele de opt ani, mi s-a părut că deslușesc o geană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare lucru. În clipa aceea, important era să rămânem astfel împreună, de la bărbat la bărbat pentru întâia oară, așezați pe aceeași rogojină, vârând la fel mâna în aceeași mâncare de cușcuș. Logodna lui Mariam ne învrăjbise; chinul ei ne grăbise împăcarea. Și tot chinul era cel care avea să-l reapropie pe Mohamed de familia mamei mele. În seara aceea, Khâli a venit în casa tatălui meu, căruia nu-i mai trecuse pragul de la sosirea noastră la Fès, cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le străbate. De o astfel de îndepărtare aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bune. Nu ți-am spus până acum: în ajunul plecării noastre, lăsând de-o parte mândria, i-am expus problema asta tatălui tău, fără a o lua pe ocolite. Mi-a răspuns că se gândea necontenit la acest lucru de la împăcarea noastră. Ceruse chiar părerea unui imam, care i-a explicat că nu putea să ia îndărăt o femeie de care divorțase dacă aceasta nu se remăritase între timp. Am sugerat așadar ca Salma să facă o căsătorie de formă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timp destul de considerabilă gândindu-se la zâmbetul ei misterios de pe raftul din baie. Ghemuindu-se pe grătarul de lemn mucegăit în timp ce făcea baie cu apă din găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avea amintiri neplăcute legate de propriul său trecut destrăbălat și i-a îmbrățișat antipatia cu zelul convertitului. S-a trezit gândindu-se tot mai puțin la Virgil Jones, doar pentru că acesta locuia acolo. Ceea ce era, desigur, o soluție convenabilă pentru împăcarea conștiinței sale. Adaptabilitatea de cameleon și abilitatea lui simbiotică puseseră iarăși stăpânire pe el, stimulate de privirea Elfridei Gribb. — Irina, spuse Elfrida. Vino, e rândul tău! — Nu, nu! răspunse Irina Cerkasova. De data asta nu. — Prostii! zise Vultur-în-Zbor. Aici nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vreme de generații și i-a răspuns: Nu vorbesc cu curvele. Elfrida, deja palidă, s-a albit de tot, timp în care contesa s-a îndepărtat. Al doilea eveniment, reversul acestei înstrăinări amare a două prietene vechi, a fost o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină. — Contesă, a zis el, în cazul în care contele Alexei are nevoie de un tovarăș de joacă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să revin acolo de aici, de la masa de lectură a Bibliotecii, din dimineața aceasta pâcloasă, din trupul acesta care a început să îmbătrânească, să slăbească, să se umple de boli, să adulmece Moartea și, liniștit, să se simtă bucuros în împăcarea că întoarceri nu mai sunt, că totul este doar poveste, închipuire și burniță de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința împăcării că, iată, și eu sunt martor tăcut al unui timp criminal, martor neputincios. Eu însumi eram, fără să o știu, o bisericuță abia începută în zidire, fără catapeteasmă, fără icoane, fără mireasma mirului care, abia acum, când scriu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt vegheat de Dumnezeu. Că răul Lumii, oricât de grozav ar fi el, îl pot îndura atâta timp cât cred și mă rog. Biblioteca m-a învățat profunzimea sentimentului de rugă. A învinsului rugă. A smeritului rugă, deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
da pustiului? A uitării ultime, în care, poate, ruga ta să fie într-adevăr însuși sufletul tău. Nu-i atât de plin sufletul meu de iubire, încât povara ei să mă ducă în pustia izbăvirilor, în arșița atât de liniștitelor împăcări, a înțelesurilor care îți vin nu ca o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să ne ia locurile. Între multe altele care dau o trăinicie aparte solidarității din Bibliotecă este sentimentul statornic că vine Moartea, prezența ei permanentă. Fiecare zi petrecută în Bibliotecă te apropie, te face să trăiești concret apropierea de Moarte. O împăcare profundă cu Moartea. Vine mai întâi din prezența cărților, a miilor, sutelor de mii, milioanelor, infinitului de vieți închise în Bibliotecă. În pagini de cărți, în pagini de gazete, în pagini de manuscrise, în fotografii, în hărți, în alte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este setos de răzbunare. În cuvintele omului de rând nu există acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
omului de rând nu există acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din când în când, în virtutea unor sentimente fără nume. Poate și din dor de el. Poate și din credința că lumânarea aprinsă la crucea lui i-ar putea spune că eu încă mai trăiesc. Poate chiar dintr-un fel de împăcare cu Moartea mea, pe care începusem să o simt pregătindu-se să plece spre mine. Într-o astfel de după-amiază, în tramvaiul venind de la cimitirul lui, am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar foarte îndepărtat prin perpetua sa ascensiune pe versantul moral al existenței. Luminare e mai puțin roman decât mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]