34,380 matches
-
alun pe care le rupea, adesea În fragmente din ce În ce mai scurte și care serveau de multe ori ca materie primă pentru Împletituri diverse, domeniu În care fetele erau neîntrecute, reușind adevărate capodopere sub formă de coșulețe sau cununițe de care mulți Împărați ar fi fost mândri. Va se ferea de săbiile frunzelor de papură, nalte, late și lucioase ca și de rogozul cu muchii ascuțite, abundent, pentru a nu „face buba”, cum des era avizat, și rugat. Uneori cerea să i se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu ochii ei mici și luminoși, zâmbitori și jucăuși, care te asigurau că În ei nu poate Încăpea nici un fir de răutate omenească. Seara, Maria i-a cântat două cântece Îndrăgite de copil, Victor i-a citit o poveste cu Împărați, fețifrumoși, zâne, zmei, o sumedenie de nume frumoase din povești dar, așa ca din depărtare, Va distingea și numele Ionel, Aneta, Ciulinel, Vizanti, Ridichi... În timp ce tatăl său lungea o poveste și Începea o compilație din toate poveștile cunoscute, lampa cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din mrejele acestei ademeniri.“ (Constantin Mitră) Excesul de interpretare. Este practicat de unii critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de ceea ce ei cred că este hermeneutică: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În naiva sa versificare de peste o sută de pagini - Crăișorul, Amurg sentimental, București, 2007 -, Mihai Istudor povestește tacticos, în mereu același ritm, folosind metafore simpliste, preluate dintr-o recuzită poetică demodată, cum a plecat Horia la Viena să se plângă împăratului Franz Josef de persecuțiile la care sunt supuși românii în Transilvania, cum s-a întors acasă și a organizat răscoala împreună cu Cloșca și Crișan, cum a fost trădat, cum s-a desfășurat execuția sa și a lui Cloșca, în public
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac afirmații hazardate și din stilul împiedicat (limba română fiind pentru autor o haină prea lungă în care se încurcă la fiecare pas). De unde știe Nicolae Popescu că Napoleon se decorpora „taman, la fix, în miezul bătăliei“? Potrivit informațiilor noastre, împăratul se decorpora la masa de prânz, între felul doi și felul trei. Și pe ce se bazează când susține că „Somele, toate-s un «morman de GAZDE»“. După știința noastră nu chiar toate. Unele au un comportament de musafiri... Nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângele mamei sale, izvor ce repeta la nesfârșit drumul spre casă. Revista, plină cu fete lucioase. La pagina 7, taică-său nu s-a oprit niciodată. Petru a ascuns-o pe Eva într-un volum din "Viețile sfinților", 21 mai (Împărații Constantin și Elena). Eva era împărăteasa lui, Constantin un părinte de care nu te poți teme. Dumnezeu, la 16 ani, este ca un fel de tată sever, pe care uneori este bine să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu să desfacă un mugure. Dragii mămuței, numai voi o să aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tragi pe mă-ta de țâțe, animalule! Ce-i cu balta asta? S-a pișat pe hol boul! A intrat aici, la voi, dobitocul, l-am văzut când a intrat aici... Auzi, dragă, dacă nu-ți convine mută-te la Împăratul Romanilor! Nici nu ți s-a uscat bălegarul în buletin și ai pretenție de tovarășă? Ionele, trebuia să te piși la ea-n lighean. Ia spune, perversule, cum are tovarășa Nina țâțele? O să vă raportez tovarășului prim cum vă bateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în foc înfrângerile (sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă lupta în unul singur: leagă un ștergar alb în vârful iluziei și te dă învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai ofițer, marinar, profesor, te visai pe un catarg de corabie, în livada împăratului păzind merele coapte, deasupra unui soclu în mijlocul celui mai impunător mausoleu. Pentru visele acestea ar trebui să te trezești, Petre, ești tânăr, în inimă ți-a crescut o redută, ce mai aștepți?! Vise, doctore, vise... Bine, fie cum spui. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și un pat costau cât o zi de muncă. Era octombrie, dar ningea ca în toiul iernii. Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer. Doamne, vorbești de mântuire ca despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating cu intenția de a privi cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state și miniștri ca "alfabet politic" și "lecție de tiranie", spre a ști cum să-și mențină dominația, în funcție de împrejurările și calitățile personale. Adesea, aceștia au tentat s-o falsifice sau să facă în jurul ei complotul tăcerii, tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]