2,507 matches
-
despre misterul legalității înfricoșătoare, care iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai mult asupra expresivității limbii descântecelor și vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită ca un vis, când prin ele se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
eu să fi căzut în mintea copiilor, încât se experimentează pe mine, ca "pacient", o ludoterapie. Dar dacă acest joc începe cu întoarcerea la lucruri plăcute, la vremuri altfel decât cele de azi, care nu-ți mai procură motive de încântare, îl iau ca bună intenție și accept dialogul cu o duzină de întrebări. 1) V-ați visat îngerul, în copilărie? V-ați întâlnit cu el, aveți amintiri... "prenatale"? În copilărie nu mi-am visat îngerul și nici nu am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istoriei literaturizate. Accentul pe conștientizarea specificului național, a "personalității literaturii române" care începe să se contureze o dată cu letopisețele este cu atât mai binevenit într-un context de europenizare și globalizare impuse, veritabilă gândire de lemn a epocii pe care cu încântare o trăim. De parcă universalitatea n-ar fi fost dintotdeauna o valoare implicită a oricărui act cultural reușit. Nu în ultimul rând, trebuie reamintit faptul că pentru filologul Elvira Sorohan mult invocatul complex de inferioritate al literaturii române este o falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
studenți: doamna Sorohan este "cuiul" anului I. Mă aștept la o privire rece, intransigentă, sfredelitoare și la un "interogatoriu" chinuitor. Pe măsură ce răspund însă (mi-a picat cronicarul Ion Neculce) descopăr un zâmbet mobil și o mimică a feței care traduce încântarea, așa că mă desprind de foaie și vorbesc liber, înțelegând că examenul nu e o chestiune de supraviețuire: vreau să o impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are vreun sens, dacă se poate spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe care o contemplă și o răstoarnă în cărțile sale. Desigur, ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intrat o soră medicală, o femeie pe cinste, de vreo treizeci de ani. Muream de rușine că mă vede despuiat, dar ea era obișnuită cu trupurile bărbaților, când a dat cu ochii de mine, a exclamat exprimându-și fără rețineri încântarea. Pe urmă a plouat cu confirmări că femeia aceea nu se înșelase în aprecierea sa. Am început să capăt încredere în corpul meu. O prea mare încredere. Totuna, adeseori, cu suficiența, cu înfumurarea stupidă. Cât a durat epoca asta de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
că pentru Luchian asemenea panouri decorative nu erau decât un prilej de a-și exercita știința sa combinatorie de linii, deși, cum am văzut, în acuarelele pregătitoare de mai sus, sensibilitatea liniei sale și finețea ochiului par a-și exprima încântarea de a se desfășura"451. Într-adevăr, abordarea Art Nouveau-ului presupune în anumite circumstanțe și abilități "meșteșugărești". Dintre poeți, Arghezi își va trasa poetica așezând talentul sub semnul meșteșugului și nu al inspirației, al construcției meticuloase vizând o similitudine cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a Ceciliei Cuțescu-Storck să se afle și într-o altă zonă, cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ns.) din acest oraș”. Aceste rechiziții pe timp de război fuseseră făcute în conformitate cu legile speciale adoptate sub regimul Ion Antonescu și rămase valabile și după arestarea mișelească a acestuia și trimiterea sa ca plocon de lux la Moscova, spre morbida încântare a satrapului Iosif Vissarionovici Djugașvili, alias veșnicul mahmur Stalin. Iată pe ce case puseseră ochii ofițerii români și câți bani de toată batjocura urma să deconteze Ministerul de Interne, via CRPAA, în contul cazării rusnacilor: „Marcu Reder (Regală, 34; un
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
circulația mai mult sau mai puțin liberă a imaginilor violente. Asta înseamnă că libertatea comunicării în societatea civilă face ca violența împotriva aproapelui să poată fi, și adesea să fie, transformată în distracție, adică să devină obiectul fascinației, emoțiilor și încîntării populare. Violența "anomică", care are loc în mod obișnuit în societățile civile, nu este totdeauna, și uneori chiar foarte rar, trăită ca o pierdere sau o cădere în nimicnicie. Cruda realitate este că violența poate fi săvîrșită ca o formă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ne obișnuim să acceptăm că oamenii au adesea nevoi, puncte de vedere și gusturi diferite. 6. Ne exprimăm cât mai mult aprecierea față de interlocutori Ca să putem clădi relații pline de satisfacții cu oamenii din jurul nostru, exprimăm cât mai mult aprecierea, încântarea, gratitudinea față de ei. Viața în mod continuu ne cere să rezolvăm probleme și, uneori, să facem față eșecurilor. De aceea, este mai ușor să vedem ce nu merge bine și trebuie soluționat. Dar relațiile dintr-o viață, pline de satisfacție
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
apel la vreo parte mai vulnerabilă a firii noastre, fără capcanele superbe ale picturii sau muzicii, și totuși pură într-un mod sublim și capabilă a atinge o serioasă perfecțiune, așa cum doar marea artă o poate întruchipa. Adevăratul spirit de încântare, de exaltare, sentimentul de a fi mai mult decât Omul, care este piatra de încercare a celei mai mari excelențe, se regăsesc în matematică la fel de sigur ca și în poezie. Bertrand Russell, Studiul matematicii 2 Există o povestire despre doi
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este o prezență enigmatică, un „strigoi” înnobilat de extaz („scăldat de spaime, / și cu fruntea în țărână”) și încântare pentru ființa iubită: „O aștept ca altădată, / Să se nască din copaci / Alergând înfiorată. / și cu buze, ochi de maci / Să aprindă iar pădurea / Ca de-atâtea alte ori, / întrun vals nebun ceresc / Ea zâmbind din ochi, cu timpul / Mă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mistică” și astfel, va „vedea cu inima prin oameni, ființe, fenomente ale naturii... interioare...” (Acolo unde nimeni nu vede) După un angoasant proces de ne/naștere, care s-a pecetluit psihic în subconștientul său, nici iubirea nu i-a produs încântare, ci dimpotrivă, dezamăgire. Așa ne explicăm acea codificare afectiv-bulversantă, din: „cum e să iubești o femeie pe dinăuntrul ei” sau: „Suntem niște matrioște. Stăm unul în celălalt / și la un moment dat ne părăsim...” Al treilea volum, Douăsprezece cântece înaintea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
scurtă, apariție neașteptată (spontană) și fiziologie distinctă. Mai mult, autorul consideră că aceste caracteristici se regăsesc în amuzament, furie, înfiorare (un sentiment de respect, amestecat cu teamă și uimire, sentiment copleșitor al propriei micimi), dispreț (sfidare), mulțumire (satisfacție), dezgust, stânjenire, încântare, teama, vina, interes, mândrie în realizare, ușurare, tristețe, satisfacție, plăcere senzorială și rușine. Deși nu toate aceste emoții sunt cunoscute ca având semnale particulare, ele au, totuși, o fiziologie distinctă. Cu toate acestea, " Emoțiile pot avea toate trăsăturile pe care
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Cu toate acestea, " Emoțiile pot avea toate trăsăturile pe care le-am descris și să nu comunice informații celor din jur, dar, de fapt, puține sunt emoțiile care o fac adesea. Este foarte interesanta posibilitatea că emoțiile pozitive precum satisfacția, încântarea, mândria de a fi realizat ceva, plăcerea senzorială și ușurarea pe care ne-o da eliberarea de o sarcină dificilă să aibă în comun un anume tip de zâmbet (Ekman, Davidson, & Friesen, 1990)190." Autorul american își exprimă convingerea (bazându
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se reduce la ticuri. Astfel: Lulù "își apleacă ușor capul pe umărul stâng", își mișcă pleoapele "cu încântări și mirări de copil" și își ridică rochia "ca pentru a trece o apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
putea spune, și numai datorită intervenției de ultim moment a unui scriitor lipsit de autentică vocație creatoare precum Sandu Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului nobil și pur, în ideea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sărace, și colibele, mai puțin pipernicite. Câteva căi de irigații sunt înlesnite cu îndemânare; podețele drumului sunt din piatră. Ne regăsim într-un ținut familiar; această parte a Moldovei seamănă mult cu Lorena; ea cuprinde bogatele domenii ale familiei Sturdza. Încântarea noastră se sfârșește prea repede; valea se îngustează deasupra Adjudului și privirile se întristează la întâlnirea cu un nou torent ce trebuie trecut pe jos, ca la Roman, ca la Bacău. Această circumstanță ne oferă ocazia de a examina după
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să ajung fie inventator, fie, în orice caz, un specialist în această materie. N-am ajuns! În ceea ce privește literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel căruia fratele său i-a ieșit într-o zi înainte să-l anunțe cu o extremă încîntare că acasă "mai e mămăligă", a scris, tot sub temă dată, cea mai bună "povestire neobișnuită" din toată clasa. După ce a citit-o, au intrat la noi și ceilalți învățători, chemați de domnul Georgescu, să asculte și ei. Râdeau toți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu știam de ce avea mereu acel aer împovărat. Nu era trist (fiindcă la un pahar avea un surâs de încîntare fermecător și fruntea lui lată și încrețită de o liniștită nedumerire se descrețea în sfîrșit) dar lupta parcă mereu cu gânduri care nu căpătau glas. Ducea o luptă cu sine sau cu ceva? Nimeni nu știa, fiindcă stârnit de frati
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pretextând că meșele nu erau ale mele și că nu-mi rămânea nici mie mai mult, el a râs iar parcă înecîndu-se, exclamând "m-ai atins!" și astfel m-am pomenit cu un profit care mi-a produs o extremă încîntare, cu atât mai mult cu cât pe acel prieten nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Legea eternă a comerțului!... E posibil comerțul fără profit? Hm! Când tatăl meu se întorcea de la munte și ne povestea cât de bucuroși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la meditații?" Unde să-i umble? De la o bancă la alta, stârnind râsete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc, și în limbaj un argou de la el din sat, care nouă, regățenilor, ne stârnea o veșnică încîntare, mai ales când tăceam schimb de înjurături: el râdea de-ale noastre, neînțelegîndu-le încărcătura, noi de-ale lui, tot așa, fiindcă ne scăpa semnificația. Călca-te-ar vaca neagră! Sau, bolîndule! Ei și?! Mare lucru să te calce o vacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]