2,188 matches
-
realitatea înconjurătoare într-o nouă lume cu sensuri proprii. Deși este integrat în partea a doua a lucrării, capitolul Omul real omul poetic este puntea de legătură între cele două lumi: lumea cea reală, pe de o parte, și lumea-nchipuirii, pe de altă parte; pendulând de la una la cealaltă, acest capitol le așază într-o coincidentia oppositorum, în așa fel încât să poată fi relevante. Imaginea satului natal, casa părintească și incinta, bisericuța și țintirimul, codrii Baisei și izvorul, lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele12. Nu încape nici o îndoială că întru devenirea ființei rolul fundamental îl au componentele lumii cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși, pornit și el în lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a face nu cu un vis oarecare, ci cu unul poetic, mărturisit de poetul însuși ? În acest caz, gândul ne conduce spre ceea ce Epictet spunea simplu: Ceea ce îl tulbură și îl neliniștește pe om, nu sunt lucrurile, ci opiniile și închipuirile despre lucruri 59. Iar poetul nu face altceva decât să-și inchipuie, adică să-și închipuie de viu ceea ce i se va întâmpla când va fi mort întocmai ca în proza amintită mai sus. La început simte că măduva devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
perspectiva este inversă, Eminescu face des acest exercițiu, el se descrie pe sine așa cum crede că l-ar fi văzut ea. Poate și în baza unei destăinuiri: Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a ei, proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip luă din ce în ce conture mai mai clare... era el153. De aici înainte, totul este o derulare lentă, care amintește de procedeul cinematografic al încetinirii. Brusc, copilul devine altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totul un abracadabra fără înțeles și fără scop245. Portretul interior al poetului/copilului de geniu, conștient de valoarea și de talentul său venit din cerurile-nalte revine sublimat în caracterizarea lui Dionis: Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesa se trasformau în șiruri ritmice, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie 246... Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
săi este și faptul că în structura sa poetică a încorporat ceea ce îndeobște se cheamă muzica sferelor. Muzicalitatea cosmică emană din toată ființarea lui poetică, pe care nu se sfiește s-o transpună în Sărmanul Dionis: O lume întreagă de închipuiri [...] îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesea se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost una de mare folos", fiindcă tânărul profesor de desen "a decis într-o seară s-o ceară în căsătorie pe fata gazdei și s-o ia cu dânsul pentru tot restul vieții..." Nu, dragă domnule, pentru o astfel de închipuire, te-aș putea acuza că mi-ai falsificat imaginea reală și ți-aș putea cere o despăgubire grea... Ascultam cu toții cuvintele doamnei. Și eu devenisem cel mai descumpănit și nedumerit. Fiindcă o vedeam și ne cunoșteam pentru prima oară. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Întoarce În demisolul meu din Bariera Vergului de la ea mi se trăgea. Tocmai, că nu era mare lucru să-ți dai seama ce-i poate pielea și după ce-i umblă sufletul, mă cam Înfierbântasem de unul singur și dintr-o Închipuire. Să stau s-o aștept la locul faptei mele nesocotite, să rămân acolo consemnat zi și noapte, când firesc și cuminte ar fi fost să mă interesez de viața ei, s-o caut, să aflu În ce ape se scaldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de isterie care creștea din toate părțile În jurul meu. Azi mi-aș putea Închipui că Protestul se afla deasupra capului tipului acela care-și făcea de lucru pe lângă un balot de ziare Timișoara. N-ar fi mai mult de o Închipuire, de vreme ce pe sub inscripțiile și afișele de pe ziduri se perinda lume ca la mort. Peste o săptămână și ceva am revăzut poporul adulmecând nesățios urmele eroilor noștri, și mi-am amintit că-l știam pe vânzătorul ăla de ziare și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
hotărâtoare. Numai primejdia scoate întotdeauna la iveală, puterile și calitățile cele mai ascunse.. toate acele însușiri care nu pot fi controlate la temperatura normală, moderată. Baltă nu se pripește niciodată în demersul său, el nu se pierde niciodată în norii închipuirii, nu e un optimist confuz... el și-a cântărit întotdeauna șansele... el nu s-a decis niciodată cu ușurință. Acum avea o soluție unică... singura. În vreme ce trupele de securitate dezlănțuiau un adevărat război.. El părea netulburat... în fața camarazilor. Le explică
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că mulți dintre noi, cu capul sub pături, ne-am întrebat, acoperiți și de un sentiment de rușine... Dar, noi.. noi ce facem ?!”. Mi-am închis ochii strâns... strâns, până la durere, cufundându-mă cu gândul la Căpitanul Baltă... care, în închipuirea mea, apărea mare, tot mai mare... lângă el apărură încă doi.. trei.. tot mai mulți, până ajunseră un convoi de osândiți... care, creștea... creștea nesfârșit de lung.. și, în care l-am zărit pe Florin.. și pe alții... M-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de clasă. Pe ușă scria „Sala T 18”, De aici am ieșit ultima oară, murmurând în lacrimi, cântecul „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”, și, alungați, am început lunga viață de pribegi. Pe ușă încă mai scria.. în închipuirea mea, clasa a VII-a. Chiar dacă ne-am aflat fiecare rosturi.. tot un fel de pribegi, stigmatizați, ne-am socotit. Și acum, mi s-a părut că aud, glasul gutural al lui Groza, în urma noastră, desprins din cartonul de pe perete
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Imediat ce-am deschis ochii, am fost paralizat de aceeași stare infantilă când nu știam cum să mă apăr de himerele ce-mi ocupau imaginarul cu întruchipări cât mai terifiante. Decăzusem la acea vârstă fragilă când nu făceam deosebirea între închipuire și realitate. Mă forțam să-mi revin din coșmar, dar nu reușeam. Îmi clănțăneau dinții, lovindu-se zgomotos unii de alții, întrucât eu vedeam mereu acel întuneric din care creștea un pericol iminent pe care nu știam cum să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
secretă care comunica cu zeul, și Zalmoxis mă spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în adâncurile neștiute. Rătăcind pe căile închipuirii, mă aflu din nou la Sulmona și retrăiesc emoțiile dimineții aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă să culeagă ciuperci, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene glisări a „vocilor” din text) imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea ei, bănuiala care intrase într-însa era un vierme neadormit”: amprenta stilistică este, aici, una neutral-naratorială, care însă preia, prin metafora finală, în spiritul culturii populare, „mărci” mai curând proprii orizontului și „tonului” eroinei. Nu e însă deloc ceva întâmplător
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
general mai presus de orice minte și de orice ființă le cuprinde și le ține legate și adunate pe toate și le precede pe toate, ea însăși este cu totul de necuprins și nu e nici simțire a ei, nici închipuire, nici părere, nici nume, nici cuvânt, nici atingere, nici știință.. .”. Iar în alt loc: „Căci, cu cât urcăm mai sus, cu atât sunt mai concentrate rațiunile celor văzute în cele inteligibile. De aceea și acum, pătrunzând în întunericul mai presus
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
perioada premergătoare formelor de gândire abstractă - legende despre soare, lună și stele, despre animale și plante, despre stânci, deșerturi și izvoare, conținând elemente fantastice sau miraculoase, foarte rar brodate pe fondul unui motiv istoric, aproape totdeauna pe cel al unei Închipuiri mitice”269. Aborigenii cred că miturile sunt legate de datini și locuri sacre, În schimb basmele sunt cunoscute de toți și au un caracter distractiv. „În mitologia negro-australiană chipul ființei cerești, Întruchipare a cerului, ocupă un loc modest, secundar, fiind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele și o Îndeamnă să se rătăcească În spațiile lor. Atunci ca o pasăre voioasă, ea se Înalță În seninul cerului, zboară peste hotarele orizontului, se cufundă În noianul mărilor și cearcă a descoperi În depărtare plaiuri necunoscute și a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fost secondați de doi paznici Înarmați, care pedalau pe biciclete la o anumită distanță de mașina noastră. Nu ni s-a permis să ne dăm jos din mașină decât În câteva locuri pentru fotografii. Ceea ce am văzut a depășit orice Închipuire posibilă, deși vizitasem cimitire celebre În Paris, Roma, Washington, Buenos Aires ș.a. Este vorba de un oraș al morților, care reproduce aproape aidoma modul modern de viață. Monumentele cu un nivel sau două, placate cu marmoră, unite Între ele, dispun de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
susurul tăcerii netulburate, glasuri străine și fioroase mi se păreau că se desprind În răstimpuri, și inima mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
craterului unui vulcan stins 830. Noaptea se vestea grăbită din adâncuri și luna nu pășise Încă, dincolo de hotarele răsăritului. O netulburată tăcere ne Împresură de pretutindeni, zborul umbrelor parcă din altă 830 Ibidem, p. 99. 650 lume fluturau prin aer, Închipuiri ușoare de Întuneric și de lumină mută. Munții din adâncuri Își clătinau piscurile lor cu păduri cu tot, albastru neted al cerului se frânse În mii de bucăți, nourii răzleți și albi se izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem Învățătura că: nici la petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari Închipuiri de veselie, și nici să stăm la Îndoială când, pe negândite, ni se ivește prilej de petrecere; să mergem cu voie bună, dacă n-avem altă treabă mai serioasă de făcut - zic mai serioasă, fiindcă, În viața noastră scurtă și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din aportul sau la capitalul social cu utilaje cu un grad avansat de uzură fizică și morală. O altă categorie de nereguli cu consecințe grave asupra managementului noii societăți comerciale mixte create au constituit-o unele cazuri, care întrec orice închipuire. Deși partea română și-a vărsat, în termenul legal, pește 96% din aportul la capitalul social subscris, partea străină a vărsat doar 3,3% și cu toate acestea nu s-a luat măsura de suspendare a dreptului de vot, potrivit
SINTEZA din 11 iulie 1996 cuprinzând concluziile controalelor referitoare la execuţia bugetară pe anii 1990 şi 1991, efectuate la obiectivele prevăzute în Hotărârea Senatului României nr. 5/1994 , şi ale controalelor privind execuţia bugetară pe anul 1992 şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului în perioada 1992-1994. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113712_a_115041]
-
adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă mult în închipuirea mea cu nemuritorul și bravul soldat Švejk, al lui Jaroslav Hašek. Simțul nu m-a înșelat, omul meu nu avea mare lucru de făcut la aceea oră, totul era calm, liniștit. „Așadar, v-am văzut mai adineauri cum ați vorbit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]