2,466 matches
-
și iarăși dispărea. Război și iar război, de nu mai știam cine cu cine lupta. Trăiam cu spaima în suflet, o spaimă care mi se transmitea de la cei maturi, frică pe care o mai simt uneori și astăzi. Ușile se încuiau mereu, cu niște chei imense, așa cum erau la casele țărănești. Ei bine, zgomotul ăsta parcă-l aud și azi. Apoi s-a terminat războiul. Au venit rușii. A venit și colectivizarea. Tata, fiind din „clasa muncitoare”, era mai puțin expus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
o pădure. A zis să mai stau, să mai cresc. Iar tata spunea că aș fi bun de agricultor. Am fugit pur și simplu, pe geam, la școală, căci ei plecau la lucru și, de frica nebunilor popii, mă țineau încuiat în casă. Mama, săraca, ce să facă? Venea cu mine cu felinarul până în vârful dealului și mă urmărea cu privirea până intram în zona de case a satului vecin. O dată, țin minte, pe mine și pe mama ne-a înconjurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
să mergi deasupra, pe tren, fără să te prindă controlorul. Soldații m-au instruit în cele mai mici amănunte, cum să stau deasupra, cum să am grijă când trecem prin tunele, deoarece erau foarte multe de trecut, cum să mă încui în toaletă și cum să mă port cu controlorul în caz că mă prinde. Trebuie să-ți spun că recitalul pe care l-am învățat mi-a folosit. Am mers până la Sărățel, în apropiere de Dej, fără să mă prindă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
-mi dădeam seama de asta. Micile minuni ale lumii se depozitau în mine, receptacul deschis, inocent. Cu timpul cred că lumea aceea m-a ajuns din urmă când am părăsit-o, sau când ea m-a părăsit. Răspunsurile rămân adânc încuiate într-un țesut impenetrabil oricărei explicații. Să nu forțăm răspunsul, deci. Mai cred că nici nu este unul singur. Ne aflăm într-o zonă inexplorabilă, pipăim doar premizele, aproximăm sau chiar batem câmpii. Dar să continui. Cine mai eram eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Chiriac era frate cu Ștefan Apetrei. Cu vreo 20 de ani în urmă, niște bătrâni puneau țara la cale pe-o bancă din fața bisericii. Coboară niscai francezi dintr-un autocar. «Ce om mare s-a născut aici la Humulești?», îi încuie ghidul pe cei doi bătrâni. Șușotesc bătrânii și răspunde unul: «D-apăi, la noi, domnule, toți oamenii se nasc mici ca pruncii...». Francezii au înțeles că încă n-a murit Creangă. Într-o curte de bălării, părintele a creat un spațiu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de am crezut că mi-a despicat țeasta. După care m-am dus spre casă. Celălalt copil era încuiat în casă. Dimineață, m-am dus la fabrică. „Am urcat în Sala Tronului” Dar de ce a ieșit Victor Chivu (la fel ca mine, dar nu la fel...) în stradă pe 21 decembrie seara? Eu nu am fost la miting, el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
rugat să-l lumineze. Și s-a auzit un glas din cer. «Continuă, că nu vei muri!» Îl căuta multă lume. Niciodată nu era singur. Prin 1983, venise o fată de 22 de ani. Rupea hainele de pe ea. Părintele a încuiat-o într-o cameră și a pus-o la post 15 zile. Fără mâncare, fără apă - nimic. Părintele postea și el. Îi dăduseră niște neamuri argintul viu și i-a trecut. După un timp, neamurile i-au dat iar argintul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și de serviciile bancare, ori de restaurantele de acest tip), datorită faptului că este mai comod și mai eficient să apelezi la aceste servicii - economisești timpul pe care ar trebui să-l petreci găsind un loc de parcare, apoi parcând, încuindu-ți mașina și intrând în magazin, pentru ca la ieșire să trebuiască să faci din nou aceleași lucruri. Una din casetele noastre preferate este cea care a surprins un bancomat de tip drive-thru în Whittier, California, accesat de un părea foarte
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a intrat în cameră doctorul L.B. L-am privit cu răceală. Mă deranja. Ne deranja. Nu vedea că nu sunt „singur“? I-am întins hârtia blestemată. N-a citit-o. A dat din cap - „știam“ - și a ieșit. Aș fi încuiat ușa, dacă ar fi existat o cheie. Aveam treabă și voiam să mă protejez. Să rămân numai cu el, corpul meu. O istorie întreagă, deși comună, fuseserăm diferiți. Iar cel rău fusesem eu. Călău intolerant, arogant, guraliv, trădător, în timp ce el
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de o boală fizică de care suferiți. Sau o persoană apropiată, un necaz al unei rude sau prieten, supărări în privința banilor, incendii, schimbarea locuinței etc.)? Verificări frecvente. înainte de apariția bolii dvs. V-ați verificat mult activitățile? De exemplu, când ați încuiat ușa, aragazul etc. sau când ați avut de făcut socoteli, să întocmiți liste etc., ați revenit de obicei, de 2 sau 3 ori, pentru a verifica dacă le-ați făcut în mod corespunzător? Anxietate (neliniște) pronunțată anticipatorie. înainte de vă îmbolnăvi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
bateți joc? Și voi credeți că eu vă las? Păi, eu merg la organizație și spui tot. Să afle și organizația. Mitică, să știe și el ce e aici. Să vină nea Mitică aici, să vadă (lui Toma). Dă cheile (încuie dulapurile și dă cheile lui Cristescu). La dulapuri nu se mai umblă. Nu pune nimeni mâna pe dosare (Lui Cristescu). Cheile în paza dumneavoastră. Viu cu nea Mitică (din ușă). Nu se mișcă nimeni!"9. Aventurile cheii franceze din întreprinderea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale acestui mit: în victoria asupra lui Vrtra, s-au văzut fie ploaia stârnită de furtună, fie slobozirea apelor din munți (Oldenberg), fie triumful soarelui împotriva frigului care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții, ca urmare a "imobilizării" apelor de către Vrtra. Dar structura mitului este cosmogonică, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înaltă din cauza păsărilor/ tu ești acolo mai calmă din cauza focului/ din cauza sângelui pe care ți l-ai despletit pe gât/ și dacă aștepți ceva acest ceva nu e maree/ nu sunt mâinile pe care le-ai pierdut mângâindu-te (...)// tu încui toate ușile toate sertarele/ îți pui un cuțit sub fiecare pleoapă/ pentru că ceea ce aștepți e dragostea", A cunoaște). Tehnica prin care se creează un univers ambiguu, în care contururile, deși îngroșate mereu, prin repetiții, gradații, paralelisme, simetrii, nu devin mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se îndepărtează uneori de sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile retoricei înalte: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine.// Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și dorm beat lângă prag!/ Știu că ești aproape de mine/ Și-ți sunt cât Dumnezeu de drag", Olivia). Jocul dintre sublim și derizoriu, specific generației sale, are evident menirea de a-i contraria pe cei care mai asociau încă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
formule, vorbe tari, ironii, care mă urmăresc și în casă și la plimbare, de unde, nu o dată, mă întorc la fel ca poetul, „pierdut”, „cu brațele învinse”. Gîndindumă la mine, aș vrea în unele momente, să pun punct gîndului, să-l încui în interiorul meu, neștiut, cum pune punct Bacovia poemului său, însă gîndul nu vrea să se liniștească, se zbate, se răsucește, se complică. De la o vreme, nu scap de el nici dimineața, nici la amiază, nici seara. Pe lista celor care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se așeze pe cușcă. Împins de o mișcare mai mult instinctivă decât gândită, am tras în ele; au zburat pe o distanță scurtă, scoțând cel mai îngrozitor sunet: când, greu de imaginat și de reamintit, am văzut un negru încuiat în cușcă și lăsat acolo să moară! Mă cutremur când îmi amintesc că păsările îi scoseseră ochii iar maxilarele îi erau goale; brațele aveau vânătăi iar pe corp avea o sumedenie de răni. Din ochii goi și din răni îi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lumina unui bec de 65 de wați. N-are rețete pentru intrarea în transa creației, nici muze care să-l inspire. „Când lucram la ultima mea carte, ba mă îmbătam criță și ascultam muzică, ba rămâneam complet treaz și mă încuiam într-o cameră liniștită. De multe ori, las câte un film să ruleze, ca să pot asculta replicile. Însă aproape întotdeauna trebuie să fiu acasă. Nu mă simt în largul meu lucrând în altă parte sau în preajma altor oameni.“ Nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
care părea că-i cunoaște de mici. La ieșire s-a întâlnit cu Howard Greene, prieten din copilărie și echipier în turnee. Și-a amintit cum, pe vremea când începeau ei să cânte la petreceri, șterpeliseră chitara bătrânului pastor Greene, încuiată în biserică. Plin de umor, ca întotdeauna, B.B. King l-a rugat pe ofițerul care se făcea că asigură ordinea, să nu audă că el și amicul spărseseră lăcașul Domnului... Glume de bunici, ai zice, dacă n-ai ști că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
unui puișor de graur" (Spiridon Vangheli, Al cui e soarele?) (b) " Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice: Dragii mamei copilași! Eu mă duc în pădure, ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuiați ușa după mine, ascultați unul de altul și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți..." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (c) "Un
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
1990 de către fosta Direcție a Procuraturilor Militare împotriva celor peste trei sute de ofițeri și subofițeri ai „sinistrei” Direcții a V-a, a rezultat cu certitudine că nici unul nu a tras! Ci, respectând cu strictețe ordinul generalului-colonel Iulian Vlad, au încuiat în fișete toate armele și muniția pe care le dețineau și au scăpat de furia mulțimii, fiecare cum a putut. Voi reveni asupra acestor anchete. Apoi, să ne reamintim de cei patru, dacă bine rețin, ofițeri din cadrul aceleași unități, care
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cam bolnavă, dar n-am să mă scuz pentru eaă și muflecii! (e interjecție: așa strănută tucanulă. Acum Ențiclopedia poate trece liniștită în anul cel nou. Imperiul simțului metafizic Pentru cei mari care visau când erau mici să rămână noaptea încuiați într-un magazin de jucării, dar și pentru cei mici care s-ar lega de calorifer să rămână într-un magazin de jucării, Imperiul magic al domnului Magorium e de neratat. Plecând de la principiul personajului Magorium, jucat de un Dustin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
stăpânul lui, căruia-i pare tare rău după el. Intră în slujbă la palat ca ajutor de grădinar (precum Apollo la Admet sau Hercule la Laomedon). Împăratul avea douăsprezece fiice, cu care se întâmpla următorul lucru. Seara, tatăl lor le încuia într-o sală de bronz, cu șase lacăte. Iar dimineața dansaseră toate atât de mult încât papucii li se zdrențuiseră. Unde dansau și cu cine? Împăratul le promisese de soție pe una dintre ele celui care va dezlega taina. Unsprezece
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Sau singură. Scrii pentru că îți dorești să fii singur. Scrii deși ți-e frică“. rockin’ by myself Antichitățile psihedelice Dumitru UNGUREANU De câte ori simt nevoia să iau o pauză de la lumea în care trăiesc, pun filmul Pink Floyd at Pompeii. Nu încui ușa. Trag draperia, fiindcă îl văd ziua. Pe întuneric, noaptea, „nu intră“. Musai să fie soare, însă lumina crudă deranjează. Uneori am pornirea irepresibilă să „las cu limbă de moarte“ ca la înmormântare să-mi aducă, în loc de fanfară, zongoră, afet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cu un capăt într-un perete și suspendată la celălalt capăt de grinda casei. Pe această culme se puneau în general hainele curate. Oamenii mai avuți aveau și o ladă în care se păstra zestrea fetelor mari și care era încuiată cu cheie. Meseriașii de prin satele comunei au început să lucreze mese mici precum și dulăpioare pentru ținut vesela sau alte lucruri. Au apărut paturile din patru bucăți. La început acestea se puneau în odaia curată și pe ele se așeza
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
puternic să o dărâme. Nu se ocupa nimeni de ea, n-o repara, n-o văruia. Tencuiala se zdrobea, crăpăturile se lărgeau, ferestrele se strâmbau, geamurile plesneau, poarta de fier forjat se închidea mai greu, scârțâia. Fostul aviator venea, pleca, încuia și descuia ușa masivă de la intrare fără să se uite în jur. La început s-a uitat, dar când a văzut câte sunt de făcut a renunțat. Cu puterile scăzute și voința tocită de timp, drăcuia uneori și se întreba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]