9,411 matches
-
lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și le pun într-un colț, parcă aș fi la un control medical, iar în clipa în care el intră, întreb, de ce ai ieșit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic sacrificiul ei. Udi, spune-i să mănânce, îl rog eu, spune-i că te vei însănătoși numai dacă va mânca, însă el se holbează la noi ca și cum logica noastră ar fi una ciudată, ca și cum nu ne-ar înțelege limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
micuță, vreau ca mâine-dimineață să te ridici din pat și să mergi ca înainte, bine? Iar eu mă aplec și îi sărut buzele, te iubesc, Udighi, vei vedea cât de bine ne va fi după ce te vei însănătoși, iar el încuviințează printr-un gest al capului, pierzându-și răbdarea, părul lui uscat îmi umple palmele de electricitate. În cadrul ușii îmi pun o mână pe umărul ei și îl privim amândouă cu durere, părea că adormise deja, pășim înfrânte împreună de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noii mele vieți, mi-am uitat promisiunea și numai atunci când mergeam să îl vizitez, rareori, umbra termometrului rămasă pe perete îmi mai amintea de ceea ce făcusem, îi promisesem, mâine-dimineață mă duc să îți cumpăr unul exact la fel, iar el încuviințase din cap în tăcere, deja nimeni nu îl mai întreba dacă va fi cald sau rece, și așa, privat de forțele sale, a murit într-o noapte în timpul somnului, un atac de cord tăcut, în timp ce sub patul său încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
câteva săptămâni nu mai este în firea lui, și îi spun, împotriva voinței mele, povestea bolii lui, păcat de eforturile depuse, îmi este clar că ea nu îl va putea ajuta, deși ea mă ascultă cu cea mai mare seriozitate, încuviințează prin gesturi ale capului, privirile îi sunt înfipte pe chipul meu, vreau să îl văd, spune ea, lasă apoi coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el când norii trec prin fața lui unul după altul, întreabă ea, dispărând apoi fără a lăsa nici măcar o urmă sau când își schimbă forma, iar eu răspund, nimic, ce ar putea să facă, îi privește, pur și simplu, iar ea încuviințează fericită, așa este, nu te-ai gândit că ai ce învăța de la cer? Eu simt că am deja un spin sarcastic în gât, o aud spunând încet, dar cu pompă, ca și când mi-ar da o veste importantă, astfel trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzut. Ce se va întâmpla dacă te relaxezi, mă întreabă ea, de ce anume te temi, iar eu murmur, este clar, nu? Să nu îmi pierd controlul, să nu rămân fără nimic, chiar fără lucrurile de care să mă tem, ea încuviințează sarcastic, da, așa se întâmplă în civilizația Vestului, dar învățătorii cei mai de seamă cred că doar cel care renunță la tot va câștiga cu adevărat, iar înăuntrul său va răsări compasiunea, așa cum a răsărit astăzi soarele deasupra ta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret, da, acesta fusese mormântul rămășițelor vieții sale, tata, bântuind singur prin camera sa golită, bocind fără furie plecarea ei, ca și când ar fi încuviințat-o, ca și cum, dacă ar fi fost în locul ei, ar fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi fost mult mai ușor, dar îl părăsise pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe mine acum niște scrieri antice, numai de ar fi liberă, de ar ajunge repede, o voi lăsa cu el și mă voi întoarce la serviciu, nu pot pleca așa în fiecare zi, iar ea chiar este liberă, mă ascultă încuviințând grăbită vorbele mele, confirmând cuvintele mele grăbite, ca și când exact la asta se și așteptase și lucrurile au continuat astfel spre absoluta ei satisfacție, iar apoi se hotărăște să vină imediat, el, pe de altă parte, aleargă la duș, murmurând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că, dacă va dispărea el, se va șterge și profeția pe care o făcuse, iar eu spun, înseamnă că a murit înainte de a afla că a avut dreptate, înainte de a afla că profețiile sale catastrofale au devenit realitate, și Udi încuviințează, așa este, abia după prăbușirea regatului Iehuda s-a putut face diferența între profeții mincinoși și profeții adevărați, toți aceia care profețiseră pace și liniște se dovediseră a fi falși profeți, doar Ieremia și profetul acesta, în vorbele căruia nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vadă bebelușii, așa că nu mai aveam ce face. Se așază lângă mine în mașină, iar eu nu mă pot abține și întreb, cine era omul acela, iar ea spune, Rami, profesorul de istorie, ți-am povestit despre el, iar eu încuviințez, probabil că ea îmi povestise, dar eu nu ascultasem, cât de greu este să îi asculți. Este atât de tânăr, mă mir eu, aproape că pare de vârsta ta, ce voia de la tine? Ea se înfurie deodată, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un cadavru, se năpustește ea asupra mea, era atât de lipsit de viață, încât nu mi-a dat de ales, am început să caut viața în afara casei, nici măcar asta nu l-a înfuriat, din contră, uneori îmi dădea impresia că încuviințează modul meu de a trăi. Pentru că el te iubea atât de mult, era atât de fericit alături de tine, miaun eu, cu toții am fost fericiți, până când ai distrus totul, ea îmi prinde mâna, ținându-se cu toate puterile de conversația aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spune, dar și acest lucru nu era decât o parte a jocului său de putere, voia să te supună, să-ți arate că până și în această privință este la fel de bun ca și tine. Exagerezi, mamă, spun eu, iar ea încuviințează, bine, poate exagerez puțin, nu am stat cu voi, dar, cu toate acestea, am fost aici destul de mult timp și am observat că erau probleme și înainte de căderea ei, eu o ascult într-o confuzie ciudată, ca și când ai asculta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu? Tocmai asta e iubirea. Copila aceasta are nevoie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să culeg firimiturile conversației lor, o aud înfundat povestind despre boala sa pe un ton plin de emoție. Și când te voi vedea, tati, întreabă ea în cele din urmă, ca și când ar fi fost vorba despre un premiu binemeritat, apoi încuviințează și îmi întinde receptorul ud, el spune cu voce blândă, Naama, îmi pare rău, nu știam că a fost bolnavă, iar eu răsuflu ușurată, mi se pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre mine, aha, râde el, nu ești Hava, iar eu încuviințez printr-un zâmbet, așa este, nu sunt Hava, și el spune, cu ce te pot ajuta? Eu expir neliniștită în receptor, sunt atât de descoperită în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el, mă grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașina de spălat, sărind la fiecare stoarcere, iar deasupra ei, o oglindă ovală. Este destul de mare pentru tine oglinda aceasta, întreabă el, iar eu spun, da, și el întreabă, cum rămâne cu fereastra, sigur îți plac ferestrele mari, iar eu încuviințez, el desenează pe perete o fereastră lungă, care ajunge aproape lângă pat, apoi privește camera satisfăcut, îți mai lipsește ceva, întreabă el, și eu spun, nimic, după care adaug, totul, pentru că îmi amintisem că ceea ce vedeam nu era real. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albaștri mari, pe o față drăguță, dar umerii îi sunt largi, tunsoarea de bărbat, impresia generală nu este una prea plăcută, te-ai fi așteptat ca femeia lui să arate cu totul altfel. Eu sunt mult mai frumoasă decât ea, încuviințez eu surprinsă, dar, cu toate acestea, ea îl are pe el, în vreme ce eu nu am nimic, privesc din nou fotografia, văd mișcarea acelui picior în alergare, ce pare lipsit de coordonare, nu îi va ajunge niciodată, dar ce importanță are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu sunt doar părăsită, nu sunt doar abandonată, situația aceasta își are reversul ei, iritant și nefamiliar. Cu o mișcare evidentă, îmi privesc ceasul, el zâmbește, ne-a mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani de zile, el își apropie fața de mine, de aproape pielea lui este aspră și scorțoasă, la fel ca pielea portofelului așezat între noi pe masă, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt încleștați din pricina jignirii, jelește-i plecarea, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu își va mai vedea țara în care s-a născut. Unde pleci, în Tibet? îmi încerc eu norocul condusă de un presentiment puternic, iar el încuviințează, ceva de genul ăsta, și eu spun surprinsă, așa, deodată? Nu ai spus nimic ieri, dar el mă întrerupe, am luat hotărârea în timpul nopții, nu mai pot rămâne aici, eu încerc să îl iau peste picior, asta ce mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legătură este între mine și apartamentul acesta perfect, de vreme ce eu însămi nu sunt perfectă, mă întorc în salonul din care puteai observa grămezile de piatră, el șade acolo fumând mândru, îți place, întreabă el, eu am construit-o, iar eu încuviințez încet, ea nu îl mai vrea, îmi amintesc eu, nu este capabil să simtă, el doar se distrează. Ce căutăm aici, întreb eu, drumul acesta îmi face sângele să îmi clocotească de furie, iar el spune, crezi că la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ea. Nu va păți nimic că n-o vom lăsa dă capul ei. — Mi-e drag să merg cu ei. Hai, lăsați-o, ce dracu’! — Ho! Ho!că ne-ați amețit, cu gura voastră ca o meliță. Să meargă! încuviințează Ismail, dar dacă se întâmplă ceva vă ia mama dracului. — Megi cu noi, mergi cu noi, Prințăso!sar copiii și strigă de bucurie. — S-aveți grijă de Prințăsă! — Avem, avem, pleacă toți bucuroși. Începea o altă experiență pentru Prințesa. Au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dar tălică, moș Lupule, trebuie să ții minte, că ești mai mare ca noi și erai bărbat pe vremea aceea: n-a umblat vorba tot așa și când a vândut fratele boierului Miron? ― Multe zvonuri s-au purtat ș-atunci, încuviință moșneagul. Cine să le mai ție minte pe toate! Dar să știți, oameni buni, că boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se așeze lucrurile și să se facă pace și atunci stăpânirea o să trimită ingineri să facă împărțirea cum se cuvine, fiecăruia după dreptate, să măsoare și să taie tuturor cât le ajunge... Nu zic bine, oameni buni? ― Bine... așa e! încuviințară oamenii. Să ne trimită ingineri, că d-aia îi plătește stăpînirea! ― Apoi da, că inginerul, dacă nu-s boieri, împarte drept și cum scrie la carte! adăugă Ignat foarte mulțumit. ― Cu boierii am isprăvit! strigă Leonte Orbișor țanțoș. Nu ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]