3,404 matches
-
emotive ce caracterizează persoana în cauză; b) „teleologia persoanei” - concept care susține faptul că, pentru a atinge un scop bun, este justificabilă orice acțiune a persoanei, oricare ar fi caracterul ei, bun sau eronat. Se crede că, dacă persoana este îndeajuns de concentrată la scopul bun, intenția acesteia fiind indiscutabil dreaptă, atunci nu are nici o importanță dacă actul său pare sau nu a fi un păcat. Prin aceasta, acțiunea păcătoasă este motivată de o dorință de bine a persoanei și de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
regele Louis al XIVlea a găsit resurse pentru satisfacerea propriilor orgolii. El a ridicat o nouă construcție, în care putea să-și refacă forțele după oboseala acumulată prin eforturile depuse în slujba statului francez. Fără să mai aducem în discuție îndeajuns de desele protocoale, ceremonii de tot felul, oficiale sau nu, care nu erau chiar așa ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
A dispărut brusc, zguduind atelierul. întreaga scenă a părut, chiar poate că a și fost, una de iad. Totul l- a uimit pe Biscornet, dar nu l-a clintit din hotărârea lui. El trecuse deja prin mai multe încercări. Era îndeajuns de călit. Semăna și el cu fierul care nu se lăsa modelat. Cu toate că se simțea stors de puterile fizice, în spiritul său se petrecea ceva miraculos. Un glas neauzit decât de el îl încuraja: „Nu te vinde diavolului!” Simțind un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
părea la o primă și superficială vedere asupra vieții sale. Cu toate că în prima lui copilărie a fost analfabet, pe măsura trecerii timpului și a intensificării diversificate a contactelor cu lumea europeană, el a înțeles că un stat nu poate fi îndeajuns de puternic fără o structură culturală, științifică și spirituală solidă. în acest scop, a stimulat învățătura de carte, obligându-și funcționarii, consilierii și demnitarii, în primul rând, să-și trimită odraslele la școală. A devenit protector al artelor și al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
lucrările au fost abandonate. Au fost reluate în anul 1240, iar în 1270 au fost încheiate. Cum se mai întâmpla câteodată în acele timpuri, un incendiu a distrus, în anul 1481, o parte a șarpantei. Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, în anul 1580, o furtună violentă a deteriorat o parte a decorațiilor în piatră - marii trandafiri. După Revoluția franceză din 1789, impunătorul edificiu a fost vândut unui negustor de piatră, material de construcții foarte căutat și artistic pus în valoare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
de pîine rămas În gîtlej...” Atît am, atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
moartea cum pe un ogor, fără simbrie. Astăzi nu, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele dau pe afară! veniți voi cei care ne- ați cunoscut Îndeajuns În paturile voastre, voi cei care ne-ați dezgropat ca pe argint și ne- ați cunoscut ca pe o comoară", iar mie nu-mi mai rămîne altceva de făcut decît să-mi atîrn viorile de cuiul negru din palmă, să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mobilierul. Nu știam încă nimic despre ea. Nu apucasem să discutăm, schimbasem doar câteva vorbe fără importanță înaintea crizei de oboseală, iar acum nu mai aveam putere s-o fac. Stăteam îndobitocit și n-aveam forță nici să mă mir îndeajuns, nici să vorbesc. Încercam să mă gândesc la ce se întîmplase, să pun cât de cât ordine în mintea mea și nu izbuteam. Alunecam mereu în gol. Auzeam vântul îngînîndu-se cu pustiul care-mi țiuia în urechi și nu mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca de obicei, mirosul bălții mi-a dat o stare bizară de somnolență sau, mai exact, de confuzie care mă făcea să reacționez ca în somn. Cum era lună, vedeam destul de bine la câțiva pași înaintea mea. În orice caz, îndeajuns pentru a mă mira faptul că, în ciuda vântului, apa rămânea neclintită și căpătase un luciu ciudat. La un moment dat, m-am oprit să-mi trag sufletul. Atunci am făcut o descoperire care m-a împietrit. Luciul bălții din stânga mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai sânt eu. Mă cunoașteți îndeajuns, după tot ce v-am spus, ca să bănuiți că nu mă număr printre cei care pleacă ușor. Am avut și din acest punct de vedere un defect. M-am legat totdeauna de locul unde am întîrziat, mai bine zis de unde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
47} {EminescuOpXVI 48} Charlottenburg, 5 februarie 1874 Prea stimate Domn, Vă mulțămesc din inimă pentru perspectiva unei eventuale numiri a umilei mele persoane în mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie. Cred însă că o atare propunere, pentru mine de altfel îndeajuns de măgulitoare și în acord cu întreaga mea aplecare firească, pare să fie venită totuși, în lumina conștiinței de mine, prea devreme. Formalitatea unui titlu academic ar fi, pentru moment, piedica cea mai mică și cea mai ușor de trecut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Școalei Primare de Băieți N-o II din Tătărași, subsemnatul, fără a voi să prejudece definitiv cestiunea, are onoarea a vă comunica următoarele: Persoana în cestiune a absolvit Liceul Național din Iași; inteligență de mijloc, zel și aptitudine îndestule; cunoștințe îndeajuns, purtarea în societate fără imputare; iar ce se atinge de viața sa privată, se zice că ar fi cam necumpănit în cheltuieli. Revizor școlar: M. Eminescu Domniei sale Domnului Ministru de Culte și Instrucțiune Publică 57 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pentru a-i face apți pe învățători la propunerea unor asemenea cunoștințe, nu există până astăzi un singur mijloc, nici măcar un organ periodic, căci notatele manuscrise din școala normală, făcut sub dictarea unor profesori adesea mediocri, nu mi-au părut îndeajuns. Atrăgîndu-vă atenția asupra acestor lipsuri, vă rog totdeodată, domnule ministru, să binevoiți a hotărî dacă n-ar fi bine ca aceste conferențe să se ție pe viitor în feriile Crăciunului și ale Paștelor. Atuncea petrec în genere în Iași profesorii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
subsemnatul, cari s-au constituit în comisie în ziua de 15 april și au procedat la cercetarea titlurilor candidaților, precum se vede din procesul-verbal N-o 1 (fila 2) al dosarului alăturat. Trei din acești candidați fiind normaliști cu atestare îndeajuns de bune, comisia a hotărât a-i recomanda d-voastre direct și fără concurs pentru ocuparea posturilor cerute de ei înșii, prin suplicele cuprinse în dosariul alăturat; și anume: pe d. Gheorghe Bantăș, pentru cotuna Șipotele, comuna Șipotele, plasa Bahlui
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-și primise salariul cuvenit și scrisoarea lui m-a descurajat, deși pentru mine o evadare din Iași ar fi fost foarte binevenită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întîmpină de la o vreme orice lucrare. Pe de altă parte trebuie să ținem totuși seama că această societate este într-adevăr singura care arată oarecare pricepere în ce privește producțiile literare. De la un timp încoace această
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voi fi în stare. Da, vom fi cu toții în stare într-o zi, și atunci vom fi mântuiți. Dar nu-i ușor, căci prietenia e uitucă sau neputincioasă. Vrea, dar nu poate. Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de mult ne admirăm dascălii care-au amuțit, cu gura plină de țărnă? Omagiul se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a aduce în lumina adevărului cine știe ce jalnică înșelăciune, pierdută în oceanul secolelor precum grăuntele de sare în apa mării! Îmi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă gândeam la morțile pe care le văzusem, era, ea singură, o pedeapsă îndeajuns de mare, și care răscumpăra totul. Prin ea îți câștigai, cu sudoarea agoniei, mântuirea (adică dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuși, neliniștea mea creștea, moartea îmi stătea zi și noapte la căpătâi, mă sculam în fiecare dimineață cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cunoașteți acea temniță aflată sub pământ, numită în evul mediu carceră. De obicei, erai uitat aici pe viață. Temnița aceasta se deosebea de celelalte prin dimensiunile sale iscusit chibzuite. Nu era destul de înaltă ca să poți sta în picioare, dar nici îndeajuns de lată ca să te culci Te îngrămădeai în ea cum puteai, trăind de-a curmezișul; somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nici mașina. Nu păstram banii sub cheie, nu țineam la avere. La drept vorbind, îmi era puțin rușine că sunt bogat. Uneori mi se întâmpla chiar să exclam, în cursul tiradelor mele mondene: "Proprietatea, domnilor, e o crimă!" Neavând inima îndeajuns de generoasă ca să-mi împart bogățiile cu un sărac care să le merite, le lăsam la îndemâna unor hoți eventuali, nădăjduind să îndrept astfel nedreptatea cu ajutorul întâmplării. Astăzi, de altminteri, nu mai am nimic. Nu mă grăbesc, așadar, să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
așezați, pe când "doamnele" - cum zicea - lucrau în ordinea familială a biroului, Rim tu iîn surâs protector, rugind pe Sia să dea trei lumini, parcursese pe Don Juan fără să fi găsit însă informația dorită. își zicea că lucrarea nu e îndeajuns de bine dezvoltată și cam lipsită de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
casă se vorbea și se citea în limba franceză, îndrumat îndeaproape de părinți spre lectură și cunoaștere, premiant în școli, postat pe primele locuri în cele 3 facultăți urmate, rudă cu profesorul Mihai Ralea dar și cu vestita și nu îndeajuns cunoscuta familie Teleman, cu casa la Dobrina Hușilor, dar și în necunoscut, Constantin Manoliu, scapă, nu se știe cum, de cenzura socială a comuniștilor și este propus profesor în instituțiile militare unde predă istoria unei ofițerimi cu grade onorifice puse
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
romantic vulnerabil, introvertit înclinat să-și viseze viața, în loc s-o trăiască, sentimental cu o sensibilitate bolnăvicioasă, care ajunge ușor jucăria susceptibilităților sale, cam așa arată ce e sub mască. Dar nu sunt sigur nici că mă cunosc, măcar eu, îndeajuns. De ce mă obsedează oare deșerturile? Doar fiindcă singurătatea a făcut parte mereu din destinul meu? Nu cred că explicația e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce ― m-am convins de asta de nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]