2,099 matches
-
schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
générale Închide Între copertele-i mari o revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, Într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat Împotriva literaturii care se se publică și se citește Îndeobște, Împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura În care se scrie Împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este o Încîntare să descoperi cum discursul critic francez renunță, În sfîrșit, la ignorarea celui englez și american. Se pot spune multe despre cuplul intelectual franco-german, În care Luc Ferry și Alain Renaut au demonstrat că partea franceză a fost Îndeobște femeia, dar niciodată, dinspre Hexagon, o relație cu cercetările britanice sau americane În domeniu n-a atins nivelul empatiei. Este imposibil de ignorat importanța acestui gest din partea lui Compagnon, a unui autor francez, un gest echivalent, mai mult decît cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
El este În mod explicit irepresibilitate, expresie incontinentă, energheia ("forță În acțiune"). Eul autoficțional nu are ierarhie sau ordine expresivă, el se exprimă indiferent de conținutul avut la Îndemînă, pentru că Își apropriază orice conținut Îi cade sub mînă și este, Îndeobște, cu atît mai puternic cu cît conținutul este mai insignifiant: autoficțiunea se bazează pe principiul psihanalitic al asociației libere, fără a manifesta Însă voință de insolit. Eul autoficțiunii e cu atît mai insistent cu cît contextul existenței sale este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra În pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
MÎncărimea, este romanul ei cel mai bun pînă la ultimul, En nous la vie des morts), sînt consubstanțiale, ele reprezintă singurele arme - de fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o anumită organizare ierarhică: un superior care ordonă și un subaltern care execută ordinele în virtutea obligațiilor de serviciu sau în schimbul plății propuse. Stăpânii sunt cei ce comandă supravegherea, personajele de rang inferior sunt cele ce supraveghează. Treburile murdare sunt încredințate îndeobște servitorilor sau spionilor gata să se vândă. La Shakespeare, de ele se ocupă răufăcătorii sau ucigașii plătiți. Să ne amintim că, în Hamlet, Claudius, aflat în vârful piramidei sociale, făcea apel la curtenii manierați, „slujitori voluntari”, Rosenkrantz și Guildenstern, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de altă parte, revelația Isabellei: iată consecințele neprevăzute ale deghizării Ducelui, cel ce s-a exersat o vreme în arta de a vedea fără să fie văzut. Supraveghere aleatorie și suprainformație comicătc "Supraveghere aleatorie și suprainformație comică" Potrivit scenariului canonic, îndeobște recunoscut, supravegherea este rezultatul deciziei de instalare și punere în funcțiune a unui dispozitiv destinat acestui tip de activitate. Ea depinde de un proiect anume și se bazează pe nevoia permanentă de informație, nevoie ale cărei motivații diferă. Supravegherea este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei melodii datorează dinamica lor abaterii de la nota dominantă. Când baza lipsește - de exemplu, când o pictură de Mondrian este întoarsă la 45° (figura 34) -, stabilitatea pare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
planul frontal și fundal nu este neapărat absent. De exemplu, Poussin caută ca geometria unui grup de personaje să se proiecteze clar pe un fundal de forme arhitecturale (figura 125) - un paralelism care elimină distanța dintre prim-plan și fundal. Îndeobște, realitatea scenei în adâncime nu este numai luată în seamă, ci îi acordăm și caracterul ei dominant, proiecția frontală ajutând la adăugarea unei semnificații avute în vedere. O soluție intermediară ne-o oferă Tintoretto în Hristos pe lacul Galileei (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
putere a ei de a formata conștiința întru nașterea unei mentalități) și terenul pe care se desfășoară intervenția ideologiei, respectiv conștiința celor supuși schimbării. Rezistența sau maleabilitatea subiecților depinde de pregătirea anterioară pentru întâmpinarea ideologiei; altfel spus, de ceea ce denumim îndeobște a fi cultură și civilizație. Diferențele culturale și de civilizație ar putea explica imposibilitatea comunismului de a se înstăpâni asupra Occidentului; numai că ele lasă neexplicată adeziunea de care s-a bucurat comunismul în rândul intelectualilor occidentali (fie civilizația a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o vină ce riscă să coincidă cu propria-i existență (ceea ce ar însemna o neantizare a propriei existențe); sau o persoană "eliberată" de presiunea normelor morale; ori un credincios, în acest caz fiind vorba de o mărturisire ce se face îndeobște în fața lui Dumnezeu prin medierea preotului. În concluzie, gestul pe care-l solicită domnul Liiceanu cere atmosfera (poate și taina) credinței, el putându-se cu greu desfășura în spațiul public (un spațiu prin excelență laic, credința generând un spațiu al
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
împace, cel puțin pentru perioade scurte, cele două tendințe în principiu contrare, o constituie constituirea ei pe două straturi ce permit, fiecare, satisfacerea uneia din orientări: un strat oficial, rezervat culturalului (să-i spunem rațional) și celălalt de underground, desemnat îndeobște prin viața privată, intimitate ori alte formule, ce vin să așeze o mască oficială peste biologicul ce își cere continuu drepturile (acestui strat i-am putea spune inconștient sau, mai adecvat, biologic). Dacă avem în vedere modurile diferite de a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la o comunitate. Mă întreb, în acest caz, argumentele de genul drepturile omului împotriva cui ar trebui să se îndrepte? * În aceste rânduri pot fi zărite și nervozitățile la care țin Semn că identitatea se constituie și pe trăsături considerate îndeobște negative. Dezavantajul oricărei închideri într-o teorie este dat de ceea ce nu-ți permite să vezi. * În societate legile au un caracter discret paradoxal: oamenii le creează din dorința de ordine, le acceptă formal, dar se și tem de suveranitatea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trecutului care își îngroașă trama în urma noastră. * Din cauza influenței vitezei asupra existenței creierul nostru s-a obișnuit să "împacheteze" altfel lucrurile. Peisajele au un alt aspect: unul rezumativ, departe de perspectiva contemplației, mai aproape de prezentările TV. * Există o crimă, comisă îndeobște de politicieni, ce nu este pedepsită: cea împotriva cuvintelor sau a limbii. Persistă senzația că în domeniul cuvintelor se poate face orice, se poate promite orice, fără nicio pedeapsă. Rigoarea, dacă se dorește a se impune un stat de drept
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la desert: crude, în prăjituri sau compot. Ca de fiecare dată, vom scoate în evidență câteva excepții pentru a evita încurcăturile: - chiar dacă se folosește în ciorbă/supă, găina nu este legumă; - nu folosiți fructele de mare la compot; - desertul* este îndeobște ultimul fel de mâncare servit la masă; totuși, dacă aveți în meniu doar ciorbă și tocană, nu considerați tocana ca fiind desert. * De ziua mea, numărul șapte îmi promisese un desert delicios; nu vă gândiți la ce speram și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mari nu înseamnă că renunțăm să mai fim sexy. Vă puteți da șorțurile la curățat laolaltă cu celelalte haine, dar e mai simplu ca atunci când au pete de grăsime să le introduceți în cutia aceea albă, mare, din tablă, amplasată îndeobște în baie, despre care v-ați tot întrebat la ce folosește; aceea este mașina de spălat. Pentru început, e bine să clarificăm câteva aspecte importante. Urmele de grăsime sau de orice alt aliment sunt denumite pete* doar atunci când nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și rezultatul a umplut-o de dezgust și oroare). În schimb și-a expus în amănunt o teorie despre poeta greacă Sappho: în corepondența ei, în poemele de Sappho pe care le-a tradus și într-un mai mult decât îndeobște candid capitol despre homosexualitatea feminină în cartea de interviuri intitulată Cu ochii deschiși 100. Acesta era punctul de vedere potrivit căruia lesbienele din trecut, în special Sappho, nu-și interpretaseră gesturile. De aceea era dificil, dacă nu complet imposibil, să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Revaz (în cadrul unei cercetări finanțate de FNRS elvețian: contract nr. 1340.080). PRIMA PARTE POETICA ISTORICĂ Descrierea de peisaj Am ales să abordăm descrierea din punct de vedere istoric, prin studierea diferitelor viziuni descriptive aparținînd producătorilor de texte pe care îndeobște le numim "literare". Pentru a defini obiectul nostru de studiu, ne-am limitat analiza, cu bună știință, la descrierile "topografice". La originea acestui istoric al formei descriptive se află un extras din articolul "Descrierea" scris de Pierre Larousse în Larousse
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ilustrat cu desene proprii; textul apare în ziarul timișorean „Dreptatea”. În 1893 întreprinde o călătorie cu crucișătorul „Elisabeta” pe Mediterana și Adriatica, consemnată de asemenea într-un jurnal. Publică și poezii în „Dreptatea”, semnând cu pseudonimul Delamarina, sub care este îndeobște cunoscut. Grav bolnav de tuberculoză, a murit la moșia mamei sale. A fost înmormântat la Lugoj. V.-D., autor a douăzeci de texte editate postum în placheta Poezii bănățenești (1902), este considerat creatorul „poeziei dialectale” la noi. Sunt versuri scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
după ce iese puțin din sine și ajunge în stare a-și reconsidera "casa", cu nebănuita ei avuție. În momentul la care ne-am referit, după întâiul război mondial, lumea românească trăia o febră semnificativă pentru marile înnoiri, iar febra presupunea îndeobște confuzie, căutare ezitantă, indecizie în definirea opțiunilor. Este motivul pentru care, căutând a fixa accente în plină efervescență, Mihai Ralea trasa (Viața românească, 1924) liniile unui tablou nu tocmai entuziasmant: "Ne lipsesc total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din tot spațiul nostru cultural, "o oglindă" a creației noastre în acest domeniu. Față de celelalte reviste, Kogălniceanu voia să facă așadar un pas mai departe în direcția specializării. Enciclopedismul întâilor începuturi nu-l mai satisfăcea. Ca și în spiritul românesc îndeobște, literatura avea nevoie de unire. De aceea, redactorul se angaja să respecte normele unei critici cât mai obiective. "În sfârșit, insista Kogălniceanu, țălul nostru este realizația dorinții ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți." Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nici măcar aceea de "revoluție occidentală", sugerată de A. Comte, ci e nevoie de una mai amplă, care să cuprindă și fenomenul american, așa cum a înțeles să prezinte lucrurile deja N. Iorga la începutul secolului nostru și cum se admite astăzi îndeobște. J. Godechot folosea chiar expresia de "revoluție în lanț" pentru perioada 1770-1848, fenomen stând sub semnul liberalismului, ca doctrină a unei burghezii în ascensiune și în exercițiul puterii 1. Robert Palmer n-a ezitat să-i atribuie un caracter și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asemenea scenariu pe timpul lui Solomon, făcând din Etan ben Hosaia un prototip de istoriograf sub regim despotic: el sfârșește prin a fi condamnat la tăcere, dacă nu consimte a-și adapta discursul la exigențele puterii. S-a întâmplat la fel îndeobște cu istoricii trăitori sub dictaturile secolului nostru. Nicăieri însă ei n-au avut o soartă mai tristă decât în Moldova de peste Prut, unde o politică de asimilare forțată, de deznaționalizare a elementului românesc a fost dusă după raptul din 1812
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teorie și metodă ale marelui istoric. Titlul de Generalități poate deruta pe cititorul neprevenit. În fond, N. Iorga a emis un sistem, deși se declara împotriva unei gândiri sistematice în istorie. El filosofa pe marginea experienței istoriografice, cu toate că a respins îndeobște "filosofia istoriei" ca inutilă. Textele strânse într-un volum (lecții introductive, conferințe, comunicări, prefețe) conturează un sistem de gândire al cărui interes actual e dincolo de orice dubiu. Editoarea l-a surprins ca atare încă în cartea dedicată mai înainte istoricului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]