2,093 matches
-
El este În mod explicit irepresibilitate, expresie incontinentă, energheia ("forță În acțiune"). Eul autoficțional nu are ierarhie sau ordine expresivă, el se exprimă indiferent de conținutul avut la Îndemînă, pentru că Își apropriază orice conținut Îi cade sub mînă și este, Îndeobște, cu atît mai puternic cu cît conținutul este mai insignifiant: autoficțiunea se bazează pe principiul psihanalitic al asociației libere, fără a manifesta Însă voință de insolit. Eul autoficțiunii e cu atît mai insistent cu cît contextul existenței sale este mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra În pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
MÎncărimea, este romanul ei cel mai bun pînă la ultimul, En nous la vie des morts), sînt consubstanțiale, ele reprezintă singurele arme - de fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Emil Biedrzycki, spre mijlocul deceniului al patrulea; alte ediții ale cronicii apar în următorul interval sub semnătura lui I.C. Chițimia și, respectiv, P.P. Panaitescu. Legat de autor și destinația acestei cronici, s-au formulat și mai persistă opinii divergente. E îndeobște acceptat că redactarea s-a făcut la Curtea din Suceava și că ar aparține unui sas, fidel al voievodului, cunoscător al analisticii de cancelarie, din care s-ar fi inspirat în parte. Górka forța, în treacăt, identificarea anonimului redactor cu
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
intitulat Ideea românească, nesemnat, în care se formulează năzuința ca revista să fie „printre altele, o concentrare a tineretului de azi în vederea propriei sale definiri și expresii”. Orientarea naționalistă, dezvăluită încă din titlu și justificată prin „falimentul «Ideii europene»”, este îndeobște moderată. În cele zece numere (dintre care unul triplu și unul cvintuplu), se publică ample studii și eseuri semnate de Pavel Costin Deleanu (Mihail Kogălniceanu. Interpretare radical-reacționară, Reacțiune radicală și revoluție în România), Mircea Vulcănescu (Logos și Eros), Horia Stamatu
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
O) 38: 6 A (2 ∆, 4 O); 4 B (3 ∆, 1 O); 2 C (2 O) Al doilea tabel circumscrie prin relația „om și natură” mai multe fenomene reprezentate ca putând depăși puterea omului și cărora li se pot subordona (îndeobște) acțiunile umane. „Soarta” este închipuită ca fiind la îndemâna omului, faptele acestuia rămânând peste timp; în plus, omul are posibilitatea de a nu se lăsa (moralmente) copleșit de încercările vieții (6, 9, 36); tineretul intervievat se înscrie în aceeași viziune optimistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
VIII, 34), mulți autori de enciclopedii sau tratate notează acest obicei al lupului de a-și potoli foamea. În Evul Mediu, chiar circula ideea că lupul s-ar hrăni "când cu pradă, când cu pământ și chiar cu vânt"38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest fapt, pe care însă nu-l pune pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic al Lupului cantemirian este descris de învățatul teolog: " Când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceste reprezentări vehiculează o simbolistică codificată de tradiția medievală occidentală, peste care cărțile populare (Fiziologul, Alexandria) au așternut un alt strat de semnificații. Apariția lor mult mai târzie în raport cu arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 38 Maria Golescu, Simbolica animală în sculptura veche bisericească, pp. 605-606. 39 Eugen Munteanu, Lexicologie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceste reprezentări vehiculează o simbolistică codificată de tradiția medievală occidentală, peste care cărțile populare (Fiziologul, Alexandria) au așternut un alt strat de semnificații. Apariția lor mult mai târzie în raport cu arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 106 Maria Golescu, Simbolica animală în sculptura veche bisericească, p. 605-606. 107 Eugen Munteanu, Lexicologie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zeghe, cum au primit psihic sentința și dacă au făcut recurs, dacă au putut să-și prezinte în fața instanței și punctul lor de vedere. Cea mai largă secțiune a convorbirilor a fost desigur dedicată detenției propriu-zise, întemnițarea. Aceasta se petrecea îndeobște mai întâi în penitenciare de tranzit, din care deținuții politici erau duși apoi în penitenciarele propriu-zise sau în lagărele de muncă, sau după cum le numeau comuniștii, "colonii de muncă". În legătură cu această perioadă interesul meu a fost orientat către locul și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care am și făcut trimitere în notele volumului de față. A fost, de altfel, una dintre manierele, deși indirecte, de confirmare și validare documentară a istorisirilor celor intervievați. Marea noastră surpriză a fost însă aceea că, punctual, despre unele persoane, îndeobște gardieni sau anchetatori dar și deținuți politici, au vorbit independent, unul sau altul dintre foștii deținuți politici intervievați. De exemplu, despre un anume Leferman, care în anul 1950 era probabil subofițerul care înregistra și prelua efectele arestaților, vorbește domnul Sergiu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
similare: am abordat și perioada de după detenție până la căderea regimului comunist, după cum, inevitabil, am atins aspecte și probleme pe care le-a adus tranziția românească situației de fost deținut politic. Am făcut aceasta din mai multe motive. Condamnarea era însoțită îndeobște și de o perioadă de interdicție corecțională iar faptul că aveau dosar de fost deținut politic atârna foarte mult în politica regimului privitor la angajarea într-un loc de muncă. După cum am afirmat anterior, Partidul și Securitatea erau deja infiltrate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
10 ani, prin 1998, avea doar 20.000 de locuitori. Acum avea 500.000 de oameni! S-a construit enorm pentru că sudul Floridei era și este considerat "cimitirul elefanților": oamenii înstăriți care-și permit să se retragă la pensie vin îndeobște în Florida. Și s-a construit enorm pe litoral, blocuri de câte 10 etaje și mai mult, iar prețul unui apartament varia în funcție de etaj. La ultimul etaj se construia un apartament mare pe întreaga suprafață a blocului, așa numitele "penthouse
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scurt, trebuiau naturalmente să se ocupe nu atât de buna stare a țării, străine lor, pre cât de foloasele lor proprii. Dacă în curgerea acestei vremi s-a introdus oarecare instituțiuni, cum sunt legile romane însă, de altă parte administrațiunea îndeobște înfățișa un tablou jalnic de neorânduieli și de prevaricațiuni. Siguranța personală, particulară și publică era în competenta Hatmanului. Mijloacele acestor administrațiuni polițienești se alcătuiau dintrun număr oarecare de țărani, sub numele de catane, care se găseau sub comanda unor slujbași
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a tuturor, fără osebire de partidă, opinie și poziție, fiți mai presus de toate nepărtinitori și fără patimi. Administrația nu trebuie să aibă altă politică decât de a face trebile societăței, de cât de a îndestula legiuitele interese ale populației îndeobște, a fiecărui cetățean în deosebi. În sfârșit D-le Prefect, ca Ministru și ca Român, vă rog, ca în toate lucrările D-voastre să aveți înaintea voastră drept, povață neabsolută, următoarele cuvinte din manifestul Măriei Sale Alexandru Ioan I din 6
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
urmează a fi întâmpinate prin mijloace și măsuri extra¬ordinare. II. Aplicația legilor Țărei în dreptățile fiecăruia, fără osebire de persoane. III. Șefii departamentelor sunt răspunzători pentru orice abatere dovedită din regulile statornicite, în respectivele lor atribuțiuni. IV. Toți amploiații îndeobște sunt răspunzători pentru orice abatere din atribuțiile lor. V. Orice persoană asuprită de un funcționar, poate da jalbă stăpânitorului Domn, înfățișând și dovezile cuvenite; asemenea tânguire, în partea judecătorească se va recomendui la instanța competentă, potrivit articolului 186 al Regulamentului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Împiedicările de căsătorie"598. Toate aceste materiale puneau accentul pe valorificarea familiei creștine, considerată ca fiind: "temelia neamului omenesc, de aceea de la familie nu atârnă fericirea sau nefericirea ei, dar fericirea sau nefericirea unui popor, ba chiar a omenirii întregi. Îndeobște cum e familia, așa e și poporul''599. Articolele făceau referire la familia Sfântă (Iosif, Iisus și Maria), care trebuia să constituie un exemplu pentru orice familie creștină. Erau expuse apoi valorile acesteia, precum: ascultarea, rugăciunea, munca, răbdarea, supunerea în fața
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
germană... 1. Delimitări teoretice Probabil că puține dintre disciplinele academice, riguroase în teorie și metodă, au dobândit un grad atât de ridicat de popularitate ca istoria în anii regimului politic al lui Nicolae Ceaușescu, popularitate materializată în ceea ce se numește îndeobște „cultură istorică”. Deși în rândurile care urmează mă voi referi în mod particular la istoriografia românească și la echivalențele date termenului „istorie” în perioada regimului Ceaușescu, nu este mai puțin adevărat că formarea și persistența unor înțelesuri date istoriei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu adevărat sau încă a rămas o stare de spirit ce supraviețuiește prin oameni. Gabriel CATALAN Rezistență și compromis în istoriografia anilor 1944-1948 După cum este îndeobște cunoscut, ocupația militară sovietică și noul regim politic instaurat în martie 1945 au folosit toate mijloacele pentru a transforma România într-un stat totalitar de tip comunist. în acest scop, propaganda comunistă a încercat să utilizeze atât instituțiile, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la germani și, dacă da, de ce? Care era orientarea sa politică? Cum era văzut de corpul generalilor români? La aceste întrebări s-a încercat până acum să se răspundă apelându-se la unele surse sau - mai ales - la ipoteze. Este îndeobște cunoscut că, în conformitate cu prevederile constituționale, militarii români dinainte de 1938 nu se implicau în politică. E drept că unii dintre ei au făcut-o în urma Primului Război Mondial, însă nu mai erau activi, ci în rezervă. Unii au intrat în politică în limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din perspectivă științifică, dar și pilduitoare pentru istoria zilelor noastre. Așadar, orice lucrare ce abordează această temă va suscita, fără îndoială, atât luarea-aminte a specialiștilor, cât și curiozitatea stârnită de sondarea trecutului, în general. Am văzut că despre cei numiți îndeobște români americani - și nu din momentul primului val de imigrare - au fost publicate, peste ani, volume, studii, articole, note etc., lăsându-se impresia că „subiectul” este destul de cunoscut. încă din 1929, Aureliu Ion Popa nota că „asupra Românilor din America
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este încă mai interesant și complex”, întrucât contribuția lor la istoria umanității „se manifestă ca parte integrantă, dar cu trăsături distincte, a civilizației și națiunii americane”. între „the country of immigrants” și „the country of all opportunities”, cum este considerată îndeobște America, există o legătură indestructibilă, unanim acceptată și discutată azi. Fără emigrație și imigrație, observa cineva, nu ar fi fost posibilă apariția marilor state moderne, a republicilor anglo-saxone și latine din cele două Americi, îndeosebi. Citându-l pe Moritz Wagner
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România „s-a bazat exclusiv pe folosirea terorii ca instrument al puterii politice”. Lucrarea - cuprinzând 13 capitole, plus un număr de anexe - merită atenție pentru problemele puse, pentru informația oferită, în general pentru efortul de sintetizare a cunoștințelor (sunt lucruri îndeobște cunoscute, dar redate cu claritate) despre o întreagă și traumatizantă perioadă din istoria românească. Primele patru capitole reprezintă în fapt o largă introducere în subiectul și intervalul indicate în titlu. în capitolul 1, „Anii de început ai Partidului Comunist din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual și metodologic (p. 44). Nu este de mirare că istoria se află într-o „izolare cvasi-deplină față de celelalte discipline socio-umane” (p. 42), iar „istoricul nu este îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni în domeniul științelor socio-umane” (p. 53). Cât privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic (p. 41) și româno-centric (p. 43); majoritatea studiilor culturale sunt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]