3,465 matches
-
de sine și conștiința pe care o aduce raționalitatea putem recunoaște un portret înrudit cu cel al lui Ahile din descrierea de mai sus. Surpriza soluției vine însă abia în finalul analizei iubirii: cel mai bun partener al iubirii este îndrăgostitul care preia, totuși, o parte din funcția neîndrăgostitului: el este „prietenul posedat de zeu”, dar în același timp este cel căruia merită să i te abandonezi deoarece el îți va „sfătui sufletul” și îți va „îndruma pașii”. Această funcție de conducător
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oferă soluția accesului la adevăr al sufletului, și anume, tot așa cum acolo dezlegarea paradoxului prin teoria reamintirii oferea accesul la inteligibil, tot așa aici adevăratul iubitor, ahileic prin cunoașterea adevărului și odiseic prin modul iscusit în care poate conduce sufletul îndrăgostitului, îi oferă acestuia accesul în „Câmpia adevărului”, loc mitic al accesului privilegiat și inspirat la adevăr, a cărui importanță în simbolismul religios grec am amintit-o mai sus. Aceeași misiune a „conducătorului de suflete (yucagogo/j)”, rezultat din împletirea unor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cercetarea pe care credem că întreprins-o Platon asupra valorii rostirii și stăpânirii adevărului, chiar și în forma simbolică a cuplului homeric. O dată ce ne-am lămurit determinațiile conceptelor studiate, reținând pe „coloana” ahileicului rostirea adevărului, incapacitatea minciunii, iubirea față de cel îndrăgostit, accesul nemijlocit la idei și uitarea de sine (am putea-o numi, într-un limbaj care se îndepărtează de textul platonician, dar nu și de prototipul grec al personajului, „entuziasm”) care este dată de lipsa de reflexivitate a personajului, iar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
era un partizan al ei!): este vorba de asimetria de vârstă, sentimente și comportament între erastes și eromenos. În mitul pe care-l prezintă Aristofan, această asimetrie, și pe care se întemeiază întregul program paidetico-pederastic, este anulată pe motiv că îndrăgostitul și iubitul se nasc din împărțirea unei ființe unice, asta pe de o parte; pe de altă parte, mitul justifică inclusiv iubirea homosexuală. Jumătatea masculină este dornică de ceea ce este asemenea ei: „afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asta nu înseamnă că e nimic. Caracteristica iubirii adevărate nu presupune anatemizarea trupului; ea presupune raportarea la adevăr; 3. trecerea de la problema inegalității partenerilor la cea a convergenței iubirii. Inegalitatea erotică are în vedere faptul că iubitul este eromenos, iar îndrăgostitul este erastes. Erosul pornea de la cel de-al doilea către cel dintâi. Eromenos-ul era cel iubit; i se cerea, ca răspuns, să fie afectuos. Consecința era chiar inegalitatea partenerilor pe linia diferenței dintre iubire și afecțiune. Eromenos-ului, prin inegalitatea creată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
erastes, și pentru eromenos gestul care-i conduce irevocabil spre adevăr); 4. trecerea de la virtutea băiatului iubit la iubirea mentorului și la înțelepciunea lui. Să lămuresc foarte clar o chestiune în raport cu ceea ce va urma în a patra „trecere”. Erastes-ul este îndrăgostitul, are inițiativa; trebuie să-și arate dorința și să fie totodată cumpătat, să facă daruri iubitului, să-l curteze. Pentru toate acestea se simte îndreptățit să aștepte recompensă (adică să-i cedeze îndrăgitul). De cealaltă parte, îndrăgitul este cel curtat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prea repede și nici a accepta prea multe omagii. De aici un întreg set de reguli de comportare, de amânări și piedici destinate să întârzie scadența (pentru eromenos), recompensa (pentru erastes). În această relație se perfecționează „arta curtării”. Prin urmare, îndrăgostitul (erastes-ul) are inițiativa; i se cere cumpătare, stăpânire de sine, adică amânarea dorinței, ceea ce nu are ca efect diminuarea dorinței, ci sporirea ei deopotrivă cu avansarea cumpătării către starea de excelență. Acum e momentul în care începe să se întâmple
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sine, adică amânarea dorinței, ceea ce nu are ca efect diminuarea dorinței, ci sporirea ei deopotrivă cu avansarea cumpătării către starea de excelență. Acum e momentul în care începe să se întâmple ceva: cel care e mai avansat pe calea iubirii (îndrăgostitul) e și „mai cunoscător” în ale iubirii, și când Eros se adresează adevărului (în „trecerea” a patra), cunoscătorul (îndrăgostitul) devine și deținătorul adevărului (iubirii). Adevărul astfel posedat va fi răsfrânt, va fi revărsat asupra iubitului încât, pe scenă apare un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
starea de excelență. Acum e momentul în care începe să se întâmple ceva: cel care e mai avansat pe calea iubirii (îndrăgostitul) e și „mai cunoscător” în ale iubirii, și când Eros se adresează adevărului (în „trecerea” a patra), cunoscătorul (îndrăgostitul) devine și deținătorul adevărului (iubirii). Adevărul astfel posedat va fi răsfrânt, va fi revărsat asupra iubitului încât, pe scenă apare un nou personaj - îndrumătorul - fără ca el să fie și cel de-al treilea. Aici e întorsătura - îndrumătorul se substituie erastes-ului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
devine și deținătorul adevărului (iubirii). Adevărul astfel posedat va fi răsfrânt, va fi revărsat asupra iubitului încât, pe scenă apare un nou personaj - îndrumătorul - fără ca el să fie și cel de-al treilea. Aici e întorsătura - îndrumătorul se substituie erastes-ului (îndrăgostitului), dar noi știm că îndrumătorul nu este altul decât fostul erastes aflat acum în adevăr (erastes în stare de excelență). În ce constă întorsătura sau răsturnarea? În posesia adevărului fiind, aflându-se în adevăr, erastes-ul excelent (adică îndrumătorul) exercită asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
însă un soi de „adevăr al fantasmei”, întrucât mitul e, simultan, și fals și adevărat; este „uimitor de fals căci mitul aristofanic apare ca un produs al imaginației delirante; dar, în același timp, uimitor de adevărat, căci exprimă ceea ce orice îndrăgostit ajunge să-și imagineze fără să vrea când încearcă să exprime ceea ce simte: credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate pierdută”. Ființele au fost împărțite, amenințate cu o nouă împărțire; am, prin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
afecțiune. Urmează că „în pederastia greacă, oricât de străină ar fi ea de erotica noastră, nu se află nimic morbid”. Un repede rezumat, acum, al demistificării progresive a iluziilor iubirii poate arăta astfel: - numai iubirea produce virtutea (Phaidros, Pausanias); - comuniunea îndrăgostiților e cosmică (Eryximachos); - îndrăgostiților li se relevă natura lor primară (Aristofan); - iubirea nu e un vis de fericire (Agathon); - îndrăgostitul filosof are acces, prin iubire, la realitățile ultime (Diotima). Pe Socrate nu-l interesează în mod deosebit lumea promisă de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pederastia greacă, oricât de străină ar fi ea de erotica noastră, nu se află nimic morbid”. Un repede rezumat, acum, al demistificării progresive a iluziilor iubirii poate arăta astfel: - numai iubirea produce virtutea (Phaidros, Pausanias); - comuniunea îndrăgostiților e cosmică (Eryximachos); - îndrăgostiților li se relevă natura lor primară (Aristofan); - iubirea nu e un vis de fericire (Agathon); - îndrăgostitul filosof are acces, prin iubire, la realitățile ultime (Diotima). Pe Socrate nu-l interesează în mod deosebit lumea promisă de Diotima; iubirea este, pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
corp la corp în palestră fără ca să fie cineva de față, ba ajunge să se gândească la faptul că numai cu de-a sila poate obține ceva de la el. Îl invită din nou acasă, la cină acum, „întocmai cum fac îndrăgostiții când au pus gând rău vreunui iubit”. Iar pleacă Socrate, iar îl invită Alcibiade; iubirea nu obosește și nici nu (se) plictisește. Socrate rămâne peste noapte la Alcibiade, se întind în pat, lampa o stinge Alcibiade și acesta îi spune
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o refuza; contactul trupesc și pasiunea însoțitoare a acestui contact intră în zona firescului pentru Platon, a firescului devenit necesar (căci există printre cele naturale unele care nu sunt de tot necesare, sexul, de pildă). Phaidros e de amintit aici- îndrăgostiții au nevoie să se vadă și, asemenea îndrăgitorului, îndrăgitul vrea (chiar dacă nu la fel de aprig) să îl atingă pe celălalt, să îl sărute, să împartă același pat cu el. Intimitatea fizică este în „diferența de contact” exact ceea ce este ontologia socratică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sexuală nu recunoaște Socrate, și nu e de fel curios că aceasta este tocmai voluptatea căutată de cuplul pederast. Și este împotriva plăcerii orgasmului în acest caz din rațiuni exclusiv morale. Ele sunt de regăsit în: - Memorabilia, II, 6, 22: îndrăgostitul trebuie să reziste impulsului pentru „farmecul băieților în floare” tocmai pentru a nu-i îndurera pe cei care au a fi feriți de durere; - Banchetul, VIII, 19 (lui Xenofon): cel îndrăgit (eromenos) este folosit pentru satisfacerea unilaterală a plăcerii îndrăgostitului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îndrăgostitul trebuie să reziste impulsului pentru „farmecul băieților în floare” tocmai pentru a nu-i îndurera pe cei care au a fi feriți de durere; - Banchetul, VIII, 19 (lui Xenofon): cel îndrăgit (eromenos) este folosit pentru satisfacerea unilaterală a plăcerii îndrăgostitului, încât maturul (erastes) rămâne cu plăcerea, băiatul cu rușinea; băiatul rămâne un simplu spectator al beției dezlănțuite a celuilalt; - Phaidros, 241d: „Îndrăgostitul îl îndrăgește pe iubit așa cum lupul îndrăgește oaia”; - faptul că relația nu este în avantajul băiatului se vede
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
feriți de durere; - Banchetul, VIII, 19 (lui Xenofon): cel îndrăgit (eromenos) este folosit pentru satisfacerea unilaterală a plăcerii îndrăgostitului, încât maturul (erastes) rămâne cu plăcerea, băiatul cu rușinea; băiatul rămâne un simplu spectator al beției dezlănțuite a celuilalt; - Phaidros, 241d: „Îndrăgostitul îl îndrăgește pe iubit așa cum lupul îndrăgește oaia”; - faptul că relația nu este în avantajul băiatului se vede mai ales în situația în care băiatul este kalōs; în acest caz băiatul posedă ceva „pentru care oferta este mică și cererea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lumea eide-lor (imanența care urcă, și pe măsura urcușului ceea ce este imanent în urcător se diluează, rămâne fără de semnificație) și, pe de altă parte, revărsare în sufletul celui îndrăgit a „izvoarelor lui Zeus” și aceste revărsări (imagini) pătrund în sufletul îndrăgostitului (transcendența care coboară doar cât să-i facă pe cei doi să se recunoască definitiv; această recunoaștere este datorată și se însoțește cu theia mania. Nu se întâmplă același lucru cu erosul socratic nici la Xenofon, și nici la Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
după ce e dat pradă durerii și, după ce pățește de mai multe ori lucrul acesta, „urmează gândul chibzuit al celui care mână carul și, de câte ori dă ochii cu frumosul său, moare de frică”. În cele din urmă, cuviincios și temător, sufletul îndrăgostitului urmează pe iubit. Problema pe care o ridic este aceea a distribuirii cailor în raport cu poziția lor față de oiște. Știm că la un moment dat cedează presiunii calului de „neam prost” și vizitiul, și celălalt cal. Dar dacă nu ar fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin a vedea în obiectul pasiunii subiectul ei. Dar asta nu era de demonstrat; fusese deja!). Cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 71, p. 209; nota suplimentară 1.4, pp. 302-303. Nu rezultă din fragmentul 11 că Socrate ar fi aidoma „îndrăgostitului nebun” pe care-l aflăm în Phaidros și nici că ar avea o stare de „entuziasm” la fel ca aceea a bacantelor. Cf. ibidem, p. 41. Spre deosebire de Platon, plăcerea sexuală este extrem de bine controlată de Socrate în condițiile în care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau ceea ce corespunde dispozițiilor noastre sufletești: „Dacă mintea-i oarbă, ce folos de ochi limpezi?” (proverb persan). CÎtă dreptate avea și C-tin Noica atunci cînd spunea că frumusețea vine „dinăuntru În afară”, și nu invers: de ex. pentru un Îndrăgostit o fată urîțică pentru alții, devine frumoasă, pentru că așa o vede „sufletul” său Îndrăgostit. * Se știe că În lumea oamenilor „adevărul” este aparent sau relativ: „Dacă toți oamenii ar fi cocoșați ținuta dreaptă ar fi socotită o monstruozitate.” (H. de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tiran! Zău așa: cu ce drept cerem unei biete ființe, care trăiește sub influența despotică a simțurilor, să ne iubească mereu numai și numai pentru că noi o iubim?” (H. de Balzac) Aceasta se pare că este legea iubirii adevărate: pe măsură ce Îndrăgostitul investește În iubire o cotă afectivă tot mai Înaltă, faptul acesta Îi Îngustează la maximum „simțul realității”, astfel că nu mai are puterea de a recunoaște că iubita are tot dreptul să decidă atît asupra intensității, cît și a calității
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
maximum „simțul realității”, astfel că nu mai are puterea de a recunoaște că iubita are tot dreptul să decidă atît asupra intensității, cît și a calității sentimentelor sale. * „A iubi Însemnă a avea o mie de lucruri de spus cînd Îndrăgostiții nu se văd, și a nu scoate o vorbă cînd sînt unul lîngă altul.” (H. de Balzac) Poate pentru faptul că atunci cînd sînt Împreună explicațiile aparțin privirilor, care știu mai bine decît cuvintele să ofere informațiile dorite, pe cînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
s-au rătăcit și mor de sete?”. „În dragoste, a Înțelege pe jumătate un cuvînt Înseamnă mai mult decît a-l Înțelege În Întregime.” (J. Maragall) Pentru că În „dragoste” esențial este să Înțelegi flacăra interioară din cuvinte... Însă nu numai Îndrăgostitul, ci și poetul este capabil de acest lucru: „Poetul nu este atît un mînuitor, cît un mîntuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le duce În starea de grație” (Lucian Blaga). * Sentimentul de „gelozie” excelează printr-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]