4,024 matches
-
decât având puterea, păstrînd-o și folosind-o cu pricepere ca cel mai sigur instrument al revoluției naționale. "A smulge puterea din mâinile clientelelor partidelor; a pune pe deasupra tuturor intereselor interesul tuturor - interesul național; a face Statul inaccesibil cuceririi de către minoritățile îndrăznețe și a-l păstra în permanent contact cu necesitățile și aspirațiile țării; a organiza națiunea, de sus în jos, cu diferitele manifestări ale vieții colective, de la familie la corpurile administrative și la corporațiile morale și economice, și a integra acest
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poată tăia. Romanul hotărî să accepte invitația; îi era prea foame ca să facă pe ofensatul și, pe de altă parte, îi cunoștea suficient de bine pe huni și știa că refuzul său l-ar fi considerat mai jignitor decât cuvintele îndrăznețe de mai înainte. Fără să spună o vorbă, luă cuțitul, se întinse, ridicându-se pe călcâie, și rupse iute de pe proțap o bucată de carne, după care își reluă locul, sub privirea atentă a războinicilor ce-l înconjurau. în vreme ce savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici cărora le datora libertatea și află astfel că era vorba de o forță de aproape două sute de bărbați, majoritatea proveniți de pe meleagurile familiei lui Waldomar, și avu confirmarea definitivă că însăși Frediana era aceea care îi conducea. Despre mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avu astfel ocazia să traverseze o parte din tabără. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii mâncau; comentau, fiecare în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agitat încât să vină acasă la prânz. Prin urmare, el aflase acum mai mult decât își dădeau ei seama. În asemenea circumstanță era greu să-și dea seama cum și ce să vorbească, chiar și cu Anrella. Să se poarte îndrăzneț? Prudent? Să ceară explicații? Să fie secretos? Era o problemă. Sărutul Anrellei a fost lung și prelungit. Gura ei era fierbinte, gesturile aprinse. Degetele ei îi atingeau obrajii într-un gest de mângâiere, pe când îl eliberă și se retrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eram să mă înec. Eram foarte curajos pe-atunci. La 8 ani, în vacanță, la tată-meu la țară, umblam călare singur, câte 4-5 kilometri, trecând și printr-o mare pădure. Știu că tatăl meu, care era omul cel mai îndrăzneț, se mândrea cu curajul meu. În clasele primare am fost amorezat de două ori! Întâi, de o fată tot cam de vârsta mea - cu care visam, vara când mă culcam, să fac tot felul de aventuri. De obicei, îmi închipuiam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noștri penați. Și, de comun acord, ne oprirăm asupra unui plan îndrăzneț și grandios. Să cinăm în târg și să ne întoarcem acasă la lumina stelelor. Adela, de bucurie, își juca umerii pe rând, repede, cum făcea în copilărie când căpăta o jucărie de mult dorită. În vremea cât m-am dus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în cerdac. M-a invitat să stau și a continuat să se plimbe. Mi s-a părut puțin agitată și puțin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lor, niște așezări din povești. Brațul Adelei stătea prietenos sub al meu, încredințat parcă mie. Simțea și ea poate, ca și mine, nevoia de a ne întovărăși în fața singurătății infinite. Ca altă dată la Târgu-Neamțului, întocmirăm și acum un plan îndrăzneț și apucarăm în sus spre vârful muntelui. Într-un loc ne-am oprit la un șipot, făcut din jumătatea da scoarță a unui copac, și cu paharul meu de inele de nichel am băut apă. Adela, după ce bău, cu ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și găsească odihna noaptea, aciuându-se pe lângă casa omului și ascunzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru care de fapt venise, iar În cele din urmă cu toți cei prezenți. Dela bun Început, frumusețea fetei cuceri Întregul colectiv, În timp ce unii se Întrebau dacă fata este protejata inginerului constructor ori venise În birou cu altă misiune. Mai Îndrăzneț, inginerul Lakner, unul din ce-i doi tehnicieni care răspundea de bunul mers al lucrărilor de construcții În fața conducerii, Îl chemă deoparte pe Tony Pavone, iscodindu-l. „Foarte drăguță fata...Comit cumva o indiscreție...?” Tony Pavone Înălță din umeri indiferent
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone. De fiecare dată când el venea În depozit cu treburi ori fără Îi făcea plăcere, acceptând convorbiri cu subiect În legătură cu viața cotidiană, uneori chiar cu unele aspecte conduse cu dibăcie de Tony Pavone despre dragoste, despre unele intimități mai Îndrăznețe.Bazat pe aceste considerente Tony Pavone avea avansată iluzia unei certitudini: dacă propunerea ar veni ea n’ar avea nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu văd ori nu vor să vadă marile realizări astronomice ale secolului XX de exemplu: astronauții au excaladat suprafața lunei În timp ce acolo vor fi amplasate aparate speciale de cercetare a Universului, iar bazele construite va fi o altă etapă de Îndrăznețe Încercări. În timp ce sondele spațiale trimese În direcția planetei Marte, au făcut investigații asupra celor doi sateliți naturali, după care s-a Înscris pe orbită În jurul planetei pentru a furniza date despre compoziția scoarței solide a planetei și a pregăti foarte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zecile de mii arestați ce se perindau permanent prin această Închisoare, nu mai puteau fi Întrebuințate...! În această stupidă ipostază, părul era mai mult rupt și uneori jumulit din rădăcină iar ce-i În cauză răgnind de durere. Unii mai Îndrăzneți protestară. Fără rezultatul scontat. În schimb se pomeniră asediați de doi or trei Liberi care bătură la ei ca la fasole, până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chemați și numai În formație de 810-12 persoane În care doi ori trei polițiști examinează atacul iar restul se desfășoară ocupând poziții strategice de luptă, demonstrativ deoarece criminalii ia-i de unde au dispărut...! Uneori, tâlhari sunt incredibil de incisivi și Îndrăzneți. Au fost cazuri când, ziua În amiaza mare, aceștia cu rapiditatea unui record de viteză, sparg geamul vitrinei burdușite cu bijuterii, colectează aproape tot, dispărând Într-o așa manieră Încât ai senzația unei iluzii optice...! Pentru a-și proteja averea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund, greu, rumen, cu trăsături groase, cu păr lânos, privind intens, cu față arsă ca de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
binelui tuturor“? Exista vreun păcătos care nu păcătuia pro bono publico? Atât de mare era răul Întrajutorării și atât de uriaș spiritul liberal al explicației. Psihopatologia predării În Statele Unite. Și atunci, era tăticul un intransigent creativ autentic - capabil de furturi Îndrăznețe În numele memoriilor? Putea să riște totul pentru H.G. Wells? — Spune adevărul, copilă, ai citit vreo carte de Wells? — Da, am citit. — Spune-mi - dar să fie adevărul, rămâne Între noi. Am citit o carte, tată. — Una? O carte de Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
O speranță neepuizată?) Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mary trebuia să sprinteze ca să țină pasul cu Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri pe capul femeii. Jina a făcut cumpărături până la trei, apoi s-a dus să aștepte într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bine, ca și când ar fi fost trasă înspre natură cu apropieri nude. Toată seara se imaginase singură ca fiind una dintre persoanele alea despre care citești în ziare sau despre care ți se povestește la un platou cu sushi. O femeie îndrăzneață, deși poate puțin nesăbuită, aflată la prima ei aventură, care face cunoștință cu dezastrul pe râul Salmon. Mary s-a minunat de faptul că ideea asta părea s-o transforme chiar și în mintea ei, o făcea mai slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din veselia lui. Se simțea așa de ușor, c-abia mai atingea pământul. Nici nu mâncase nimic de douăsprezece ore și poate că nu era nevoie de mai mult ca să învingi gravitația. O jumătate de zi de post, o mișcare îndrăzneață și orice e posibil. Cu o zi înainte, Mike intrase în birou și anunțase că era gata să revină la munca de teren. Sigur, problema era mult mai complicată. Erau hârtii care trebuiau să fie semnate, vreo șase oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]