3,818 matches
-
fericire, zâna mea bună m-a îndemnat să consider ziua încheiată - să renunț onorabil, cât mai sunt încă în viață. Am avut o noapte agitată, zvârcolindu-mă pe pielea fierbinte și tare (mi se părea că cearșafurile mă leagă, mă înfășoară și mă măsoară) și am făcut-o pe gazda unui nou grup de dureri zburdalnice care sondau recent apărutul teren de joacă. Când m-am „trezit“, pe la zece, Selina plecase deja de acasă. Extrasul meu de cont a sosit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi nevoie să se lungească prea mult coarda (ceea ce ar însemna o creștere a dimensiunilor instrumentului). Lungimea corzii vibrante poate
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
neputințele lor nu erau importante pentru nici unul din ei. Reușita era cea care îi preocupa și-i satisfăcea. Mult timp Virgil rămase pur și simplu așa, călare pe ea, revărsându-se de o parte și de alta a trupului ei, înfășurând-o într-al lui, simțindu-i oasele tari și proeminente acoperite de carnea lui, și amândoi erau o singură ființă, una cu patru mâini, patru picioare, două capete, și erau înlănțuiți într-un zâmbet. Sânii ei erau la fel de mici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Tocmai în timpul acelei secunde striațiile minții lui Vultur-în-Zbor s-au suprapus peste ale sale, iar Virgil Jones a rezonat cu mintea aceea bolnavă. Dacă v-ați fi aflat în acea Dimensiune, ați fi văzut o ceață subțire ca un văl înfășurând cele două trupuri. Virgil Jones plecase într-o expediție de salvare. DOUĂZECI ȘI DOI Gorful era mulțumit de ghicitoarea pe care i-o propusese lui Vultur-în-Zbor. Ajuns la concluzia că imunitatea parțială a amerindianului în fața febrei Dimensiunii venea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
faptul că era una dintre cele mai palide frumuseți pe care le văzuse vreodată. Elfrida Gribb suferea - deși destul de rar - de insomie. Când o apuca și o ținea cu ochii uscați și trează până-n miez de noapte, se scula, se înfășura în șalul ei cel mai călduros și o pornea prin K pe un măgăruș catifelat. Bine înfofolită, ca să se ferească de ceață și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în curând. A dus trupul Vânătorului pe brațe până la ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mowbray Steiner. Recepția probabil începuse deja; era momentul să-mi intru în rol. Bill, care venise de la șapte, era instalat după birou. Ochii lui s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Samantha lucrând, spuse, uitându-se peste capul meu, foarte impresionat. E plăcut să vezi o tânără făcând acele lucruri fără să-și piardă feminitatea, nu-i așa? Deși nu ți-ai fi dat seama că e femeie când o vedeai înfășurată în salopetă, pe cuvânt! Îmi terminasem șampania și de-abia mă puteam abține să nu-i înfig lui David Stronge paharul gol în moacă și să îl întreb dacă găsește că și ăsta e tot un gest feminin. Nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
complet și, lovindu-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv amândoi. Șampania a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plutitoare plana în fundal ca o cometă. A surprins lumina strălucind pe lanțuri, eterată, sculptura părând că plutește în aer, un efect magic. Am observat că în cele câteva fotografii făcute din balcon a prins și cârligul în jurul căruia era înfășurat lanțul, arătând cât de bine e prins. Asta ar putea fi de folos. Am lipit un postit pe foaia de deasupra, pentru Duggie, indicând numărul de fotografii pe care le vreau și am plecat acasă mai puțin fericită decât speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de unde prezida activitățile Tenebrarium-ului și cultiva artele iubirii proaspăt sosite din Orient, printre aburi și uleiuri parfumate. Din acea splendoare Îndoielnică mai rămăseseră doar aburii și parfumurile, deși de altă natură. Jacinta Coronado zăcea prăbușită Într-un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-o furase. CÎteva săptămîni mai tîrziu, Francisco Javier Fumero se apropie de doică și-o Întrebă dacă putea să-i transmită Penélopei ceva din partea lui. CÎnd Jacinta Îl Întrebă despre ce era vorba, băiatul scoase o basma În care Înfășurase ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrezărit o siluetă nemișcată, În dreptul ușii. Privirea Îi strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele, tot nu te pot vedea. — Bună, Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat Îl el cu pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare de păsări, animale cu mâini omenești pe spinare, capete pletoase din care țâșneasu picioare, dragoni zebrați, patrupede cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din halat, ba chiar și de sub scoarța În care era Înfășurat de la o vreme trupul masterandului. Pesemne că planeta din care veneau ele atrase de mâinile nespus de Îndemânatece ale inginerului nu avea o formă rotundă ca pământul, ci se desfășura ca o bandă Moebius, mulată pe un timp și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o fâșie lată de o palmă de pânză, ce semăna cu un papirus vechi. „Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În aceste feșe doar răul general...” Noimann tăcea. Cuvintele interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care se adunase În el și În Lilith. Feșele pe care le scotea din gaura aflată În talpa sa bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunt prevăzute cu ventuze. Ca să nu mai vorbim de sâni. E suficient un moment de neatenție, de slăbiciune din partea bărbatului și s-a terminat cu el. Degetele, picioarele, labiile și limba vor țese În jurul său o pânză care-l va Înfășura cu totul. Trupul lui, dar și sufletul vor constitui hrană pentru ea și În vremuri de pace, și În vremuri de război. Nici anotimpul rece și nici dogoarea, nici ploaia și nici vântul n-o vor opri din avânt. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cert este că la un moment dat, Noimann simți mâna cuiva mângâindu-i pieptul și sări ca ars... În cavou nu mai era decât el... Medicul umbla de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proprii care se năpustesc asupra ta prin tot ce te înconjoară. Omul trebuie să-și ia darurile nu din afară, ci din lăuntrul lui. Și Ama privind în jur văzu cum se întâlni, în drum, Suferința cu omul. - De ce mă înfășori, mă întuneci și mă strivești? - Pentru că ai blestemat, ai cuprins în vorbe urâte, pătimașe pe cel ce te-a făcut să suferi. - Dar cum? Nu am avut dreptate? - Nu! Oricât de vinovat ar fi fost, tu trebuia să-l ierți
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]