12,158 matches
-
trei au ștaif în atitudine și cutezanță în observații. E vorba de Jean-François Mattéi (Universitatea din Nisa), Bertrand Vergely (Institutul de Teologie Ortodoxă din Saint Serge) și Emmanuel Housset (Universitatea din Caen Basse- Normandie). Jean-François Mattéi pune degetul pe rană, înfățișînd cele trei însușiri care alcătuiesc tabloul patologic al filosofiei franceze. Prima însușire stă în expansiunea „jurnalismului filosofic”, ale cărei vedete fac figura unor gînditori care hotărăsc ierarhia temelor stringente pentru omenire, cînd de fapt ei sînt verigi bine remunerate într-
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
rezista nici o clipă în fața unui tribunal european. Concurență neloaială față de micii editori înlăturați din oficiu din competiție, dumping artificial pe piața de carte, înțelegeri ilicite între marile case de editură, conflict de interese ale membrilor juriilor... Toate acestea au fost înfățișate și denunțate de nenumărate ori. Și, cu toate acestea, sărbătoarea continuă. Și francezii se lasă înșelați, de vreme ce cumpără. Dar li se oferă în definitiv o alegere? Premiile literare ucid, fiindcă, în fiecare an, aceste aranjamente ridică la rang de best-seller
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
și liric dificil, un I. Negoițescu nu s-a dat în lături de la o opinie favorabilă asupra poeziei lui Mihai Beniuc, aparent la mare distanță de preferințele sale. Iar un reprezentant mult mai tînăr al domeniului, Daniel Cristea-Enache, nu nea înfățișat oare o caldă analiză a creației lui Grigore Vieru, cel atît de „sentimentaloid”, „provincial”, „desuet” în ochii unor confrați? Ambii poeți se așează pe nervura emoțiilor tradiționale, incluzînd elementul etnic, care n-avem impresia că ar putea fi declarate falimentare
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
noiembrie 1939 și aprilie 1940. Împreună cu „le Rêve”, tot o ie și tot pe fond roșu, din aceiași ani, „la Blouse roumaine” a fost expusă prima oară în galeria Maeght în 1945. La Centre Pompidou pot fi văzute fotografii care înfățișează procesul de creare al celor două capodopere. Expoziția care l-a făcut cunoscut cu adevărat pe Matisse a fost aceea colectivă (cu Vlaminck, Marquet, Derain și Van Dongen), care a provocat scandal la Salonul de Toamnă din 1905. Matisse a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
i degradarea („I’m naked and I’m filthy”). E ultima treaptă a declasării, o declarație violență prin care admite că întregul său proiect existențial a fost un eșec. În aceeași notă, chiar dacă, muzical, tonul e mult îndulcit, ni se înfățișează Crazy to Love You. Compus împreună cu Anjani Thomas, partenera lui în viața reală, cântecul e o divagație despre neînțelegere, tensiunea insuportabila a vietii de cuplu și dorința de a evadă: „Hâd to be crazy to love you/ Hâd to go
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm la o dramă de conștiință provocată de frîngeri dureroase, ci la un solilocviu de intelect în cursul căruia un spirit stingher face literatură sub pretext că-și înfățișează degenerarea. Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai dacă e ridicată la treapta unui act de cultură, adică la o expresie
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
ascultînd concluziile procurorului. La termenul de judecată, instanța va asculta pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a constata starea să mintală. Dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută nu este în stare să se înfățișeze la instanță, el va fi ascultat, în prezența procurorului, la locul unde se află. Articolul 34 Prin îngrijirea instanței, hotărîrea de punerea sub interdicție, rămasă definitivă, se va publica în extras într-un ziar indicat de instanță. Instanță judecătorească va
DECRET nr. 32 din 30 ianuarie 1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106137_a_107466]
-
ca să poată monta o instalație de încălzire. Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1 m. x 0,60 m., înfățișându-l pe Christos coborît de pe cruce. Anticarul apelează la un restaurator ca să curețe tabloul. Își dă seama că e vorba de o operă veche, probabil italiană, în opinia lui. O prezintă câtorva specialiști, între care custodele Muzeului Luvru, care, mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
valoroasă din ultimii 25 de ani. Tot o descoperire În 1924, din Muzeul de Arte- Frumoase din Caen a fost furată o miniatură, nu mai mare de 15cm x 12,5cm, aparținând pictorului Marie-Gabrielle Capet. Miniatura, datând din 1801, îl înfățișa pe celebrul Houdon lucrând la bustul la fel de celebru al lui Voltaire. Un negustor de artă l-a anunțat recent pe directorul Muzeului din Caen că, la o licitație din Drouot, a apărut miniatura furată cu aproape nouă decenii în urmă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
teoretic, ci unul personal: cum am scris eu un roman sau altul. Gide lansase imediat după primul război ideea de a dubla romanul Falsificatorii de un text intitulat „Cum am scris Falsificatorii”. Radu Petrescu l-a imitat în „Meteorologia lecturii”, înfățișând procesul elaborării romanului Matei Iliescu. Exemplele se opresc însă aici. Deși n-am fost ispitit să scriu romane (mai cinstit spus, lipsindu-mi talentul cu pricina), m-am gândit, nu o dată, la cum se scriu romanele. Am și publicat în
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
răspunderea patrimoniala, precum și în cazurile prevăzute de art. 4 lit. a și b, organele de conducere ale unităților în cadrul cărora funcționează oficii juridice sînt obligate să ceară acestora avizul consultativ prealabil. Articolul 6 Ori de cîte ori unitatea nu se înfățișează în justiție prin conducerea ei, reprezentarea unității se face prin oficiul său juridic. În asemenea cazuri, delegația va fi semnată de șeful oficiului juridic, iar dacă unitatea nu are decît un singur jurisconsult, de conducerea acesteia. Articolul 7 Pornirea acțiunilor
DECRET nr. 143 din 25 aprilie 1955 privitor la organizarea şi funcţionarea Oficiilor Juridice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106149_a_107478]
-
prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca un negustor ambulant, poate „dublul” poetului: „Întreba de-o stradă din cartierul meu/ așa l-am cunoscut/ pe omul cu broaște țestoase/ livrez broaște țestoase doritorilor! Și-ntr-o cutie rotundă ca acelea de pălării/ mi-a arătat-o
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
ar fi făcut figura unui spirit atins de clișeu conformist. Și ar fi dezamăgit negreșit, prin simulacrul de simțire pe care l-ar fi pretins. Așa însă, Dan C. Mihăilescu e sincer, fără mască și fără calcule de imagine. Se înfățișează nud în fibra seacă a necredinței sale: un intelectual sceptic, hedonist, trăind departe de ritualul Bisericii, și totuși cu gîndul aproape de destinul ei istoric, o persoană care nu se închină la icoane, nu participă la slujbe și nu se împărtășește
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
interesant sub raport uman și intelectual. A-i atribui lui Chick intenția de a-l batjocori și compromite în Ravelstein cel fictiv pe Bloom cel real denotă o gravă neînțelegere a naturii textului literar. Romancierul are tot dreptul să-și înfățișeze personajul cum crede de cuviință, indiferent dacă are sau nu un prototip real, ceea ce Bellow face nu doar cu Ravelstein, dar și cu alți protagoniști ai romanelor sale anterioare, fiindcă un romancier nu pleacă niciodată de la ideea că personajele sale
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
și literatură. De pildă, Andrei Dorian, prietenul său literat, face din bibliotecă și cultură repere absolute. Pentru Vili, însă, primează viața revelată. Problema e că, la 45 de ani, viața lui a rămas un plan continuu, la fel de incert. Vasile Baghiu înfățișează în Planuri de viață lumea eșecurilor unui antierou. Incapabil să emigreze, acest „luptător cu lacrimi în ochi” este o victimă perfectă a contemporaneității. Deși are toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
ei. Pictorul și scriitorul vorbesc într-o limbă cunoscută doar lor. Cităm dintr-un comentariu ulterior al lui Cocteau despre Picasso: „Nu rostește niciodată un cuvânt care să sune intelectual. E tipul antiintelectualului. Tipul unui individ la care geniul se înfățișează sub forma unui act pur și necugetat, rod al unei prostii divine”. Proză inedită de Fitzgerald Într-un număr de la sfârșitul lunii iulie al revistei „The New Yorker” apare o proză inedită a lui F. Scott Fitzgerald, găsită de nepoții
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
m-a sedus pe loc (și, aș putea spune, pe viață). Nu-mi mai amintesc chipurile actorilor, dar sunt în stare să repovestesc, secvență cu secvență, întâmplările așa cum le știu din carte. Pot să descriu personajele așa cum mi le-a înfățișat Mark Twain, și nu chipurile de celuloză ale lui Tom și Huck, ale lui Becky Thatcher, ale mătușii Polly ori Joe Indianul. Dar să revin la lecturile acestei veri. Vă recomand să începeți vacanța citind sau recitind o carte clasică
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
obiectul unei expoziții londoneze în 2011. Îți trebuie imaginație nu glumă ca să descrii în imagini și în cuvinte filme fictive. Ulterior, tinerii chiar au reușit să facă filme adevărate, turnate în decorul unor imobile bombardate, de care nu duceau lipsă, înfățișând soldați ai Hamas înfruntându-i pe cei ai Fatah, dar explicând cenzurii că e vorba de soldați israelieni, ca să li se permită folosirea de arme, fie și fără muniție. Unul din filme le-a fost interzis deoarece conținea o secvență
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
fără multă tevatură, și o lume pe cale de a se căftăni, dându-i copilului alte orizonturi, câteodată fundamental diferite de ale clasei din care vine, statutul acestor urmași este, prin sine, incert. Iar Caragiale este un realist. Nu-i poate înfățișa altminteri decât îi vede, plastilină în mâinile unor clanuri cu ambiții, care le hotărăsc cărarea vieții, nu o dată, încă de la naștere. Copilul e un adult mic, aceasta este dogma. Iar educația de toate soiurile - să ne amintim de chinurile independentului
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
speranță: „Poate «cîndva» voi da de capătul semnificației celor două serii de fotografii.” Cronicarul nu vrea să facă o enigmă dintr-un detaliu fotografic, dar i se pare bizar ca nimeni din Cluj să nu poată recunoaște nici una din persoanele înfățișate în poze. Celă- lalt text, al lui Ionel Narița (Metaforă și creație), este o pertinentă incursiune în cele două tipuri de metafore pe care Blaga le teoretizează în Geneza metaforii și sensul culturii: metafore plasticizante și revelatorii. În totul, Meridianul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
ale cărui însemnări sunt de o formă atît de simplă și bolovănoasă, încît a te îndoi de calitatea lor literară e un gest îndreptățit. Dar cum volumul acesta nu poate fi înțeles în afara epocii în care a fost scris, să înfățișăm faptele. La 18 iunie 1951, 44 000 de oameni sunt ridicați din Banat și deportați în Bărăgan, în zona pustie a județului Brăila. Lăsați sub cerul liber și neavînd voie să se miște decît între Rubla, Însurăței și Călmățui, deportații
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
au populat trecutul, după cum se poate bănui. Lumea funcționarilor publici, a ofițerilor trimiși în „zonă”, a intelectualilor de îndepărtată provincie, cu atmosfera tensiunilor de la frontiera cu rușii, apoi a invadării, a refugiului unora și a rămânerii altora sub ocupație, totul înfățișat cu dinamism narativ, în spiritul epicii tradiționale de reconstituire. Spre final, în ultima sută de pagini, se face simțită precipitarea, textul e așternut în grabă, cu rezumări de situații sau repetări asupra cărora se poate crede că romanciera ar fi
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
tovarăși din cauza abaterii de la linia internaționalismului, de la poetul Radu Gyr, alături de care a stat la Aiud, pînă la portretul maicilor Veronica sau Micaela de la Mînăstirea Vladimirești, în al căror proces Pandrea a compărut în calitate de avocat al apărării; de la Tudor Arghezi, înfățișat în lumina cameleonismului ideologic necesar supraviețuirii, și pînă la Sadoveanu, recunoscut pentru lipsa de scrupule cu care semna condamnări la moarte, de la prințul Alexandru Ghyka, coleg de celulă cu Pandrea la Aiud, și pînă la cancelarul de fier al României
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
prea mult una cu cealaltă; cum spune formula scolastică, quidquid recipitur, ad modum recipientis recipitur, tot ce este primit, se primește după chipul și asemănarea recipientului. Într-o zi, probabil, se va face un concurs de statui pentru a-l înfățișa pe Mircea Eliade. Înainte de a prinde tăria marmorei sau a bronzului, statuile sunt și ele fantasme în imaginația sculptorului. Într-un concurs ideal, care ar fi cea mai bună reprezentare, cea mai conformă cu esența reprezentatului? În esența sa, Mircea
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
mod deliberat culoarea mov înseamnă că au o gândire infantilă și sunt purtați în spațiul public de convingeri de tip mistic, magic", a explicat Hanibal Dumitrașcu, pentru DeCe News. Nu este prima dată când cei din PDL și Băsescu se înfățișează în public cu cravată violet. De altfel, premierul Emil Boc, a recunoscut în dese rânduri că are o cravată mov pe care o folosește la asumările de răspundere, pentru că este cravată "care nu pierde niciodată". După alegerile din 2009, au
Băsescu şi miniştrii PDL apelează din nou la cravatele violet () [Corola-journal/Journalistic/46300_a_47625]