5,249 matches
-
decât în conformitate cu Statutele și Regulamentele sale. D-l OCT. GOGA, Vicepreședinte, își exprimă bucuria că suma ce donează Academiei agonisită prin carte de d-l Hamangiu, tot pentru carte se donează. Voința donatorul ui va fi respectată punct cu punct, înfăptuirea însă a clauzei privitoare la traducerea operei poetice a lui Eminescu în limbile franceză, engleză și germană o socotește anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă în durata celor trei ani consecutivi fixați prin actul de donație. Traducerea lui Eminescu e cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Rădules cu, se vede că nu există nici un obstacol pentru primirea donațiunii, relevă faptul că d-l Hamangiu a purces să facă o operă mare cu bani câștigați din greu de D-sa. D-l Hamangiu cere concursul Academiei la înfăptuirea marii opere proiectate, iar no i tr ebuie să-l asigurăm de concursul nostru larg și să-i exprimăm felicitări recunoscătoare pentru gândul său î nalt. D-l Președinte I. BIANU se unește la cuvintele d-lui Dr. Gr. Antipa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a prezenta lucrarea socială a Bisericii. 9 A se vedea Raymond Boudon (coord.), Tratat de sociologie, ediția a II-a, Ed. Humanitas, București, 2006, p. 534. 10 Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. al XVII-lea al XIX-lea în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți "raționale", prin răspândirea culturii, a "luminilor" în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, care a
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
a lui abia după ce postul de radio a început să facă remarci foarte caustice la adresa cultului personalității lui și a Elenei"135. Conturat într-o revoltă culturală împotriva sistemului impropriu, împotriva propagandei prin excelență ideologică, postul urmărește prin diverse mijloace înfăptuirea unor acțiuni salvatoare. Emisiunile semnate de Monica Lovinescu contribuie la dezbaterea fenomenelor din exil: identitatea națională și culturală, creațiile literare de-o parte și de alta a "Cortinei de Fier", condiția de exilat și efectele exilului, rezistența prin cultură, veleitarismul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vieți deoarece credința creștină nu era o formulă teoretică, ci un principiu de viață, care nu putea fi smuls din sufletul lor decât odată cu viața. Cercetând rezultatele școlilor catehetice patristice ne întrebăm în mod firesc: care a fost secretul acestor înfăptuiri aproape miraculoase? Răspunsul e simplu: aceste dispoziții sufletești erau formate de însăși personalitatea religioasă a acelor pedagogi celebri: „Credința lor puternică, blândețea lor creștină, tactul pedagogic creștin, sfințenia vieții lor, au fost realități vii, cu care au aprins sufletele discipolilor
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
tul adânc și atributul de plumb) au valoarea unor superlative stilistice, semnificând prăbușirea în neant ori în materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
împărtăși după moarte cu îngerii și puterile de sus, cu care formează o singură Biserică. Biserica Ortodoxă a păstrat această învățătură despre comuniunea sfinților cu sensul ei patristic. Această învățătură introdusă în dialogul ecumenist contemporan, poate deschide noi căi de înfăptuire a unității creștine, unitate ce trebuie realizată în duhul credinței celei adevărate, așa cum ne-a încredințat-o Domnul Hristos, cum au predat-o Apostolii și cum au trăit-o Sfinții Părinți. Din expunerea învățăturii despre comuniunea sfinților se desprind câteva
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru Apusul creștin. Călugării dacoromani dintre Dunăre și Mare, zeloși pentru Ortodoxie și pentru unitatea Bisericii, au făcut atunci înțelegeri între creștinii din Răsărit și cei din Apus, constituind exemplul pe care noi, trebuie să-l avem în vedere în înfăptuirea ecumenismului actual. În ceea ce privește persoana marelui teolog Ioan Maxențiu, constatăm că, în tot ceea ce a scris și a gândit, a fost de bună credință, aducându-și o contribuție substanțială la cristalizarea Ortodoxiei postcalcedonene. VII. IERARHI TOMITANI DIN SECOLELE IV
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și muncă neîntreruptă, dar și cu o incontestabilă integritate morală, Dionisie Exiguul a servit ca nimeni altul cauza unității Bisericii. Dincolo de cunoscuta sa activitate de traducător și de sfetnic al cancelariei pontificale se poate observa și o modalitate subtilă a înfăptuirii nobilului scop amintit mai sus. În lumina adevărului istoric și a interpretării lui imparțiale se poate spune că smeritul monah dobrogean a contribuit la temperarea acelora care recurgeau prea ușor la schismă și la anatemă. În acest sens trebuie amintit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
p. 97) „Să aprindem în noi acel dor și să-l ațâțăm întruna. Că dacă numai gândirea la acele bunătăți deși este cam întunecată și încă ne aduce plăcere nespusă, apoi gândește-te ce fel de mulțumire ne va da înfăptuirea acelor bunătăți. Fericiți vor fi, și de trei ori fericiți, cei ce se vor bucura de acele bunătăți, după cum și cei ce vor lua cele dimpotrivă vor fi de jelit, ba încă de trei ori vrednici de jelit”. (Sf. Ioan
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
va pleca în lume și Ion Druță. Faptul se explică, probabil, prin apartenența lui la partidul liberal, după trecerea printre socialiști, în urma "trădării generoșilor". Pare să fie o diferență însă între complexitatea privirii istorice eminesciene și cea steristă: Eminescu concepea înfăptuirea României Mari luând în calcul toate provinciile românești, chiar dacă, într-un moment istoric, va da prioritate Ardealului, pentru care a devenit militant activ în cadrul Societății "Carpații", de la înființarea acesteia, la 24 ianuarie 1882. Iată de ce poetul a fost ostil încheierii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
prin scoaterea Rusiei din ecuația războiului și că balanța va înclina de partea Puterilor Centrale. Dar următoarea provocare a hazardului, ignorată, desigur, a fost intrarea Statelor Unite de partea Antantei. Între cele două aruncări de zar ale istoriei a fost posibilă înfăptuirea idealului național: România Mare. Iar începutul l-a făcut Basarabia, după logica istorică a lui Stere, la 27 martie 1918, rolul său fiind determinant prin discursurile rostite în Sfatul Țării, al cărui președinte va deveni. Drept recunoștință, regele Ferdinand îl
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Am reprodus acest tablou, cunoscut vag de generațiile actuale, pentru a arăta că atitudinea eminesciană de la 1877-1878 a putut da roade în altă conjunctură istorică, în care România s-a văzut "aliată" cu imperiul țarist. Roada ultimă, inestimabilă, a fost înfăptuirea României Mari, acea Dacie Mare la care visa Eminescu. Și totuși liderii politici de la 1916 nu au fost suficient de "eminescieni", de vreme ce s-au lăsat păcăliți că Marea Rusie ar putea să fie vreodată un aliat onest: au încredințat tezaurul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
opțiuni: dezinteresul pentru bunuri materiale, pentru succes vizibil, cultivarea acelei austerități care favorizează deplina concentrare asupra lumii ideilor.1 Dacă ceea ce a provocat admirația lui Noica a fost puterea lui Wittgenstein de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în care au ajuns în stăpânirea ideilor și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în care vedea expresii a ceea ce este „mai înalt“. Prietenului său Drury îi spunea în anii mai târzii: „Să nu credeți cumva că eu disprețuiesc metafizica. Unele dintre marile sisteme filozofice ale trecutului aparțin, după părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să le numească, după 1930, „gramaticale“, sunt expresii de cu totul alt gen decât enunțurile științelor naturii și ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar identificarea unor modalități și metode potrivite pentru înfăptuirea acestui obiectiv reprezintă adevăratele realizări în filozofie. Opera timpurie și cea târzie exprimă, în egală măsură, acest crez fundamental.9a Rudolf Haller, cel mai important interpret austriac al lui Wittgenstein, afirmă și el unitatea și dezvoltarea progresivă a gândirii acestuia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Prin asta nu voi trasa o graniță, ci, poate, voi arăta cu mâna - ca și cum aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în ce spirit se desfășurau discuțiile aproape zilnice dintre Russell și Wittgenstein. Mentorul lui Wittgenstein era ferm convins că este unul din primii exploratori ai unor ținuturi cu totul noi ale gândirii. Patosul caracteristic al celor care se angajează în înfăptuirea unor reforme radicale străbate cartea lui de la un capăt la celălalt. „Din timpurile cele mai vechi, filozofia a formulat pretenții mai mari și a avut rezultate mai mici decât orice altă ramură de studiu. [Ă] Cred că acum a venit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a spus / Eminescu". Rezultă astfel că Poetul e o expresie integratoare, totalizantă, a fenomenului românesc! Cu un enunț succint "Shakespeare a creat în șapte zile" se deschide poemul despre marele Will, acesta văzut ca demiurg; la el, fiecare zi cu înfăptuirile ei prelungește parodic "Facerea" biblică. În ziua a treia prilej de ironie i s-au înfățișat niște întârziați: "Creatorul le-a spus că nu le rămâne decât să se facă / Critici literari / Și să-i conteste opera"; în cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înțeles eroul prezentului eseu, slujind cu dăruire de apostol profesiunea pentru care a optat și căreia i s-a consacrat. Cu înaintări și poticneli, cu bucurii și întristări, cu victorii și înfrângeri, George Dascălu și-a croit anevoie drumul spre înfăptuirea țelului propus, acela de a-și făuri un nume, de a se număra printre dascălii iubiți și respectați de copii, apreciați și stimați de părinți, împliniți în plan profesional, în viața de familie și în cea obștească. EDUCATORUL IDEAL ÎN
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
temă de geoistorie 1. PARTEA I DESPRE PĂMÂNTUL NOSTRU 1. DE LA FACEREA LUMII a. Pământul nostru sfânt Un fluviu luminos, numit Calea Lactee, curge și se varsă în abisul Universului întunecat. Într-un braț al acestei galaxii spiralate, se ascunde secretul înfăptuirii unui miracol. Moartea violentă a unei stele masive a făcut posibilă nașterea acestui mister. Din restul materiei explodate s-au luat cărămizi de praf stelar, zidindu-se Soarele și planetele care gravitează în jurul lui. Fulgerând bezna, Pământul și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în patrie de la Paris, unde în Muntenia a scânteiat Frăția. Masoneria a fost laboratorul secret unde acești tineri au conceput, în confor mitate cu modelul democrației occidentale, proiectul național. A fost vizat un scop îndrăzneț constând în modernizarea societății și înfăptuirea statului național unitar. Obscu rantismul în care plonjase națiunea română și pe care autocrațiile din împrejurimi îl împrăștiau, prin regimurile lor anacronice, reprezenta principalul inamic. Așadar, răspân direa luminii implica nu doar o luptă internă împotriva diferitelor mentalități, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
provinciei. Din păcate, frica, perfect explicabilă, a transformat Moldova într-un spațiu de protecție față de amenințarea rusă și, apoi, sovietică. Din acest motiv, Bucureștiul, timorat, nu a făcut niciodată investiții majore în Moldova, exceptând zona Galațiului (în domeniul siderurgic). După înfăptuirea României Mari, Bucureștiul s-a trezit brusc într-o poziție periferică. Centrul geografic al țării translatase în jurul Brașovului, așa că au fost avansate propuneri privind mutarea capitalei în Țara Bârsei. Candidatura Brașovului era una serioasă, fiind situat la o răspântie de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]