2,049 matches
-
se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La nivel omenesc, această carte este un dar de dragoste destinat Prințesei Luciana-Crina Această scriere face parte din ciclul de romane intitulat: Armaghedon. Bătălia de la Armaghedon (un ansamblu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
M-am umplut de măciuci, recunoscu has-Satan cu onestitate. - Are și măciucile importanța lor, dacă ai unde să le tragi. Măciuci și măciuci... Ai unde să te tragi? Nevastă ai? - N-am... fu tentat să răspundă Ispititorul, deja cu ochii înfiorați de primele case, mărunte, jerpelite, cu ferestrele joase, să bată rațele cu ciocul în geam și să cazi pe spate de plăcere doar când te vezi. Dar, după un timp, o întoarse și zise: - Și dacă aș fi avut? - Îți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ușa de la menajeria cu ceramiști se trântește și, o dată cu bufnetul, ei, tânărul e propulsat în noua sa viață. Se scoală cu noaptea în cap, pregătește, fasonează, arde munți întregi de argile. 164 DANIEL BĂNULESCU Cu decizia-n mână, se plimbă înfiorat pe Calea Victoriei și, în fața unei vitrine, își adună curajul să potrivească imaginea picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătrânul Raicopol, explicîndu-le că, dacă nu lasă ciocurile mici, se va vedea obligat să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori chiar să recităm poezii despre dânsul. Amenințarea cu poezia i-a înfiorat... Fiecare a căzut pe gânduri, socotindu-se cam ce poezie ar putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți trăgeau cu urechea mai zâmbind, mai plângând, la șirul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veni și tu cu mine. Și la sfârșit a rostit: spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă ar fi fost despre vreme. Așa, era cutremurătoare. A căutat într-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de alte celebre răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și parcă glas de clopot înfiorează sara; Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară, 305Stau aurite-n aer... și-a serii rumenire Se-apleacă și-nroșește a mării încrețire Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
transpirat și plin de țărnă. Studia vreme Îndelungată, urmărind cu atenție și curiozitate sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea În spate, așezând În drumul acestora, palma sa de copil și Înfiorându se ori de câte ori furnicile i se urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se grăbit și având adevărate accese de panică, atunci când o furnică sau un gândăcel ce făcea obiectul studiului său, Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și hotărâte de „ptru-ptru” ale nepotului său care dorea să ofere o mâgâiere gingașă unui smoc de mătase din vârful unui viitor știulete de porumb, Înfiorându-se, ori pentru a Înlocui sau monta câte unul sau două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din mersul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-a ferit, ba din contră, nu l-a certat și nu l-a zgâlțîit, ci s-a mai apropiat un timp până ce vârful degetului mare de la picior a atins superficial necunoscutul. S-a mirat plăcut, dar nu s-a Înfiorat, a perceput o bucurie ca atunci când a atins coarnele Marțolii. Tratând Întâmplarea ca fără importanță (altfel ar fi stat treaba dacă ar fi putut pune mâna pe țîștar, ar fi chiuit de bucurie!), a clasat-o și a adormit la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după ce-l Întindea fără grabă pe scaunul cu patru picioare („jâlțu’ di douî persoani”, cum Îi spunea bunicul Ghiorghi scaunului dreptunghiular pe care stăteau la masă Ion și Aneta) Îl stropea cu apă luată cu gura din căldare. Val se Înfiora de plăcere când Ionel scotea din gură un sunet specific și Împroșca uniform caiușul. După ce se umezea, pielea de porc căpăta elasticitatea necesară prelucrării artistice. Ionel calcula Îndelung, măsura și tăia Îndemânos cu „custurea” (un cuțit rămas sau dăruit de către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte delicat Îl trăgea pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai mult ca data anterioară, a micșorat lumina lămpii de douăsprezece focuri, și-a dezbrăcat capotul fin de mătase sângerie, lăsând cu sau fără intenție ca pentru câteva secunde ochii băiatului de sub plapumă să zărească, să admire și să se Înfioreze de ceea ce lăsa un mini combinizon să se vadă din partea de jos a două pulpe albe și foarte fine. Va medita la toate Întâmplările din seara aceea, se bucura enorm că și făcuse, fie măcar și pentru o seară, o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cioturi de piatră. „Asta-i bună!“, își zise. „Că doar n-a fost cu- adevărat!“ Însă avea urme de pe unde umblase: intrase cu totul într-un tablou cu un lac peste care ploua torențial, în lumina sumbră de toamnă. Se înfioră în tot corpul și sări din băltoaca pe care o lăsase pe pat, iar atunci o văzu pe Eleonor, pe pervazul de-afară: era plină de noroi pân’ la ochi și-și spăla tacticoasă blana. La lumină, în plină zi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea bătrânului înfășurat într-un giulgiu și cărat pe furiș, din răcoarea Tabrizului, în nisipuri. Se opri în plin vânt și ochii i se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Și pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziți de mine. Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea, să vină lupii? ― E, mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
obosită. Stere îi simți mâna pe cearșaf. Nu spunea nimic, ca și când n-ar fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței începea să îngălbenească. Gheorghe știa răcoarea asta care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]