2,289 matches
-
ulei de anason la pește. Vezi? Eh, îi răspunse el în gând, ne dăm în cap unul altuia, dacă e nevoie, numai să supraviețuim. La desert au mâncat cornete cu cremă de vanilie. Ce soție grozavă avea. El vedea copacii înfloriți și se gândea la complicatul ciclu biologic, la miraculos, la perfecțiunea naturii. Ea vedea copacii înfloriți și inspira profund, ca să le perceapă mirosul, voia să audă zumzetul albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul altuia, dacă e nevoie, numai să supraviețuim. La desert au mâncat cornete cu cremă de vanilie. Ce soție grozavă avea. El vedea copacii înfloriți și se gândea la complicatul ciclu biologic, la miraculos, la perfecțiunea naturii. Ea vedea copacii înfloriți și inspira profund, ca să le perceapă mirosul, voia să audă zumzetul albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea. El vedea copacii înfloriți și se gândea la complicatul ciclu biologic, la miraculos, la perfecțiunea naturii. Ea vedea copacii înfloriți și inspira profund, ca să le perceapă mirosul, voia să audă zumzetul albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe jumătate animale, copaci pe jumătate Înfloriți, pe jumătate uscați... Totuși, modelele ei nu erau populare. Clienții voiau să facă prin intermediul tatuajelor un fel de declarație, nu să adauge altă ambiguitate existenței lor și așa incerte. Tatuajele lor trebuiau să exprime o emoție simplă, nu un concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atmosfera s-a schimbat, părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc, îndepărtându-se de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai înseamnă: forme ale scriiturii, nu ale oralității; artificiu, nu spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte-un glas domol, ca de departe. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi șopti ea. Și se sui întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind ce caut, mă ducea într-un loc pe care îl știa el. Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost istorisirea prietinului meu, neguțătorul armean. Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mișcat ostrovul de arbori și clădiri al Seraiul Vechi. Domnul Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente europene. —Trebuie să sacrificăm Răsăritului și Apusului, a încheiat el. Poezia noastră domolește întrucâtva realismul domniei voastre, pe care eu îl socot mai mult critică decât literatură. După cât se vede din faptele riguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fripturi și rulade de carne, presărați cu verdeață pe deasupra. CEAPĂ UMPLUTĂ 10 cepe potrivite, opărite și scobite la mijloc, 4 cartofi tăiați felii și prăjiți, un morcov ras pe răzătoarea mică, 2 castraveți murați tăiați cubulețe, 2 linguri de orez înflorit, 200 gr. de brânză de oi frământată, 2 ouă, sare, piper, delicat, după gust, 2 foi de dafin, 100 gr. de cașcaval ras, 3 roșii tăiate felii rotunde. Tapetăm un vas pentru cuptor cu unt și cu felii de cartofi
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. "18 august Am fost la un lac din apropierea orașului să înot. Era o zi splendidă. Nici un nor. Soare fierbinte. Pe marginea lacului se vedeau rododendroni înfloriți și măceși sălbatici. Iarbă verde. Am ieșit la soare. Deodată am simțit că mă sufoc. Am închis ochii. Doamne, să se termine oare totul așa? Apoi mi-am revenit. Stăteam trântit în iarbă cu ochii la cer. Abia mai îndrăzneam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încoronată a primăverii este floarea de prun, cu delicate arome, în cinstea căreia s-au ținut primele banchete în aer liber. Aceasta se întâmpla în aceeași perioadă Heian, primul care a organizat o astfel de "petrecere" în scopul contemplării copacilor înfloriți (hanami, care tradus literal ar însemna "uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și moare la numai câțiva pași, aerul este greu de fumul grătarelor pe care se lăfăiesc inele de caracatiță, sau al oalelor uriașe cu fierturi tradiționale, din zecile de standuri cu mâncare invadând orice parc, orice loc public cu copaci înfloriți. Pleci dezamăgit și trist, dar iată, șoferul taxiului care te poartă acasă îți povestește că în Shibata-machi, nu departe de aici, miile de cireși care străjuiesc râul sunt acum în floare; a fost el acolo cu familia ieri; și te
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uneori la cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective turistice, planificate la secundă, nu puteam zăbovi cinci minute mai mult pe malul iazului cu lotuși înfloriți ai templului Ryoanji pentru că pierdeam legătura spre următorul obiectiv și tot așa până seara, un galop între temple, ateliere de meșteșuguri tradiționale unde făcuse programare cu luni înainte, spectacole, parade, o aruncare dintr-un tren, autobuz, taxi într-altul, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
omul ăsta și...“ Atunci înseamnă că e mai bine să-ți spun despre Anton Ionescu. „El a fost la rând?“ Nu știu exact, s-ar putea. „Bine, continuă.“ Acum nu mai scriam eu, ci Rodica Dumitrescu, cu scrisul ei aplecat, înflorit și rotund, și îmi tot șoptea: ce-a zis? ce-a zis? Pentru că îl știi cât de încet vorbește, de parcă s-ar teme să nu deranjeze pe cineva sau să nu se rupă ceva în el dacă ridică glasul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printr-o relatare indirectă: „Cică l-ar fi văzut (eisidein) pe tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale. Fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului său, tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amintire ... ca un umil trecător ce sunt prin lumea asta mare. Vă respect și vă iubesc OAMENI BUNI. Creatoarea Rodica Teșu Iași - 2007 - Romanță 1) - „Romanța Crizantemelor” Versuri: Rodica Teșu Muzică: Rodica Teșu Iubiri, voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți Și-apoi vă ofiliți Trec ani și parcă-namintirea lor Mai rămân petale ce nu mor Rămân și-mi amintesc Că tot te mai iubesc. Refren Eu știu că voi păstra mereu În suflet și în gândul
Roman?? ? ?Roman?a Crizantemelor? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84083_a_85408]
-
trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau și zile când Amory suferea de pe urma faptului că viața se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să deschid aici o paranteză. Pornind de la imagini mito-poetice similare, frecvente în „colindele vânătorești” („Găsi-mi leul d-adormit/ Sub un spin mândru înflorit/ Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d- adormit”), Mihai Coman notează următoarele : „S-a observat că în spațiile necălcate de om, așa cum au fost ele imaginate de gândirea arhaică, toate ființele vii se află într-o acută stare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]