2,204 matches
-
greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, înfuriindu-se în sfârșit, îl muștrului pe Dengo, din grădină se auzi un sunet slab. Era greu de spus dacă or fi fost pașii unui om apropiindu-se sau doar căderea frunzelor de toamnă. Zi și noapte, se veghea cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opresc. Am să-l opresc orice-ar spune. Luând această hotărâre, Mitsuharu închise, în sfârșit, ochii. Într-o confruntare față-n față, s-ar fi ales, cel mai probabil, cu o săpuneală nesuferită din partea lui Mitsuhide sau l-ar fi înfuriat foarte tare, dar avea să-și dea toată silința pentru a-și opri vărul. Și, astfel decis, Mitsuharu adormi. A doua zi dimineață se sculă mai devreme ca de obicei, dar, în timp ce se spăla, auzi un ropot de pași alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele cinci aspirații, cele cinci energii și cele cinci sunete. De exemplu, dacă este bolnav ficatul, vărsați lacrimi din belșug; dacă inima e vătămată, sunteți asediat de temeri, oricât de curajos ați fi în mod normal; dacă suferă splina, vă înfuriați ușor; dacă plămânii funcționează incorect, mintea vă e tulburată și nu aveți forța psihică de a înțelege de ce. Iar dacă vi s-au slăbit rinichii, aveți oscilații puternice ale stării de spirit. Manase privea fix chipul lui Mitsuhide. După părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape de Azuchi, urma să-i fie dăruit atunci lui Mori Ranmaru. Ca dovadă, Shinshi cită comanda militară dată de Nobunaga lui Mitsuhide în ziua a nouăsprezecea din lună, după care întoarse capul, furios. Nu era nevoie să explice. Ordinul îi înfuriase pe Mitsuhide și pe toți vasalii săi. Conținea următoarele: În scopul de a acționa ca ariergardă în Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală în următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar Yaso se întoarse numaidecât. — I-am spus că e ultimul dumneavoastră cuvânt și l-am muștruluit strașnic, dar Seniorul Genba n-a consimțit să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul căzut într-o parte, pe când în poală i se aduna sângele dintr-o rană. Genba își îndrăgea frații și fu ușurat că mai erau în viață, dar vederea acelorași frați - de același sânge cu el - părea și să-l înfurie. — Ridică-te, Yasumasa! răcni el. Și tu, Shichiroemon, vino-ți în fire! E prea devreme ca să zăceți la pământ. Ce faceți?! Adunându-și curajul, Genba se ridică și el, cu oarecare dificultate. La rândul său, fusese rănit. — Unde-i tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se lăsă seara. O unitate a armatei de la apus, care se retrăsese din luptă, aduse un teanc de foi propagandistice, care fuseseră culese de pe drumul spre tabăra principală a lui Hideyoshi. Când o citi pe una dintre ele, Hideyoshi se înfurie cumplit. Hideyoshi a provocat sinuciderea Seniorului Nobutaka, fiul fostului său stăpân, Seniorul Nobunaga, căruia îi datora atât de mult. Acum, s-a revoltat împotriva Seniorului Nuobo. A cauzat încontinuu tulburări în sânul clasei războinice, a adus dezastre pe capul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Alt general îl contrazise imediat, spunând: — Nu, nu. Odată ce ai victoria în mâini, trebuie să iei cu îndrăzneală inițiativa. Asta înseamnă războiul și nu altceva. Nu încape nici o îndoială că Hideyoshi, când va afla despre această cumplită înfrângere, se va înfuria. Probabil își va aduna forțele și va da năvală încoace. N-ar fi bine să-l așteptăm, să ne pregătim ca războinici și apoi să luăm capul Seniorului Maimuță? Ca răspuns la cele două poziții contrare, Ieyasu spuse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scopuri fusese înhățată de pe margine de Hideyoshi. Nobuo mușcase momeala. Nu putem decât să ne imaginăm vorbele dulci pe care le-a folosit Hideyoshi pentru a câștiga favorurile lui Nobuo. De fapt, pe parcursul tuturor anilor săi de serviciu, Hideyoshi îl înfuriase doar rareori pe Nobunaga, tatăl lui Nobuo, așa că înduplecarea lui Nobuo trebuie să-i fi fost cum nu se poate mai ușoară. Dar condițiile acordurilor de pace care fuseseră comunicate inițial de cei doi soli nu erau nici plăcute, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpânită de pe chipul lui Ieyasu și, pe neașteptate, buzele începură să-i tremure. Abia își mai putea stăpâni sentimentele. Îi venea să strige că Nobuo era cel mai mare nătâng. Poate că asta îl și reținea pe Ieyasu. Să se înfurie? Să râdă? Fără îndoială, își stăpânea toate aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
casa celor două Iepe, se poticnea de călcâiele colegului din față, se dezechilibra și îl împiedica pe cel din urma lui, și tot așa. Instructorul se răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nevrozei ei. Oricât de mare ar fi fost decalajul, conexiunea era totuși prezentă, iar garanția stabilității ei psihice consta tocmai în incapacitatea de a explica motivele pentru care un eveniment o făcea să plângă, în timp ce altul o făcea să se înfurie. O dovadă în acest sens sunt lucrurile care aveau să se întâmple. Detașarea atrăsese după sine conștientizarea. Carol avansa rapid prin beznă, aruncând câte o privire în fiecare dintre compartimentele acum luminate ale propriei minți. Într-unul dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deștept, Luca Dinulescu, sau ce? am auzit din nou și iată că acum îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puteam ști exact, întrucât eram peste măsură de panicat. Nu-mi imaginasem nici o clipă că se va ajunge atât de departe. Încercarăm să mai înaintăm câțiva pași, numai că cei din fața noastră nici nu se clinteau, ba mai mult, se înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni brusc, el, speranța mea, iar pentru mine acesta, nu altul, a fost semnul că suntem pierduți. Nu-mi venea să cred că se oprise. - Ce înseamnă asta? făcu Maro, cu glasul tremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hotărăsc. Ceea ce m-a determinat au fost cele 4-5 kg pe care le-am acumulat în plus, căci timp de mai mulți ani am avut o greutate constantă de 95-96-97 kg . Dar când am ajuns la 101 kg, m-am “înfuriat”. Știam deja că dietele nu mă pot ajuta deși în trecut încercasem de vreo câteva ori și așa ceva, dar încă nu mă “prinsesem” care-i treaba cu ele. Lucrând la cauza spirituală și schimbându-mi felul de a gândi și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sau un cadou, mama, care tocmai bea apă din cana cu toartă lungă cu care obișnuiam să umplem mașina de cafea, văzându-ne, a încremenit cu cana în mână și s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul de apă din ea s-a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el că soldații au venit doar ca să pună la cale înfrângerea noastră la meci, vor să ne bage în sperieți ca să nu apărăm cum trebuie, i-auzi acolo, cică să evităm contactul cu mingea, spunând asta, nea Gică s-a înfuriat atât de tare, că a răsturnat o bancă, a căzut și cuierul de lângă bancă, de era să spargă geamul, și atunci nea Gică s-a liniștit și a scuturat din cap, să ne fie clar, colonelul a mințit, dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, fiind că, înfuriindu-se odată, era să omoare pe cineva în bătaie, pe Iza degeaba o întrebai, nu ne povestea niciodată nimic despre părinții ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia să le îndure din partea unchiului ei, deși fetele spuneau că spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se prelingea din sacul de plastic, și știam că de-acum pentru mine e totuna, și atunci am spus că cinstit ar fi dacă și Romulus și-ar pune palma lângă a mea, dar Romulus nici măcar nu s-a înfuriat la asta, mi-a spus numai că acum el decide ce e cinstit și ce nu, și atunci n-am mai zis nimic, nici nu m-am mai uitat la Romulus ci în spatele lui, pe peretele din scânduri, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața fiului său, și atunci, după ce-a spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându-se la caporal, i-a spus că fusese un om bun, dar sever și foarte cinstit și, deși se-nfuria ușor, un om drept. În timp ce vorbea, am văzut că, pe la spate, îmi face semn cu mâna, și atunci am zis și eu că fusese într-adevăr un om bun, la fel au zis și Jancsi și Csabi, adăugând un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de a-i spune cuvinte de iertare 63 când un inferior, lipsit de inimă, uitând respectul ce-l datora căpitanului său,și-a împlântat lancea în pieptul tânărului maur. Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-a întors asupra ticălosului să-l pedepsească, dar acesta a rupt-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a ieșit din ascunzătoare,a aruncat arcul cât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
anticipativă. Fielding se ridică hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse el cu o voce profundă și calmă. Furia unui bărbat adevărat. Sunt adeptul lui Stanislavski. Prima dată trebuie să mă înfurii. Nub își îndreptă spinarea încruntat. Totul a fost o farsă de la bun început. Nub era omul unui singur rol, al femeii cu barbă. Nu ne era de nici un folos. Cine ar fi putut crede că Caduta Massi născuse o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]