2,826 matches
-
face. Fran se abținu să remarce că, dacă Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la zece. Fran privi furioasă în urma maică-sii. — Vino, îl conduse pe taică-său înăuntru, hai să punem ceva la prăjit. Îl însoți în biroul lui și îi puse o casetă cu cele mai bune zece cupe de la Cheltenham. Apoi îngenunche lângă el și îl îmbrățișă. — Te iubesc, tati. De obicei nu își manifesta sentimentele atât de direct. Afecțiunea lor se exprima mai degrabă prin fapte decât prin vorbe, ca și cum vorbele ar fi fost de prisos în comparație cu dovezile de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă foarte cald, se vor îngrămădi înăuntru, atrași nu de divinitate, ci de dorința de a se retrage la umbră. Fran se refugie și ea înăuntrul catedralei, un lucru pe care nu-l mai făcuse de câțiva ani buni, și îngenunche o clipă în lăcașul întunecat. Iubea atmosfera acestui loc. Nu atât din motive religioase, cât din cauza unui sentiment al tradiției. Oamenii din acest oraș veniseră să se închine în aceste strane și nave de șapte sute de ani încoace, purtând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cele mai normale lucruri cu putință. — Nu-ți face griji, Franny dragă, am trimis ziarul la tipar. Spune-mi doar un singur lucru. Cum naiba prinzi scorurile de la crichet pe drăcia asta? — Oh, tată! Fran străbătu în fugă încăperea și îngenunche la picioarele lui. Am crezut că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi cum să faci blestemățiile astea să meargă. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat umil și începu să se târască în fața lui Endō, care stătea cu pistolul în mână și își aduna ultimele rămășițe de energie pentru a duce la bun sfărșit ce mai avea de făcut. Adevărul este că-l vedea pe Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă steaua cea mai tristă. BIOGRAFIE Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu, din umbră mă ispitesc singur
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă steaua cea mai tristă. BIOGRAFIE Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare Când e prea rău
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sînt la o ședință. Cu toate astea, am făcut ce trebuia. La serviciu, toată lumea se agită din cauza mea. Femei pe care abia de le cunosc gînguresc Întruna despre inelul meu de logodnă, toți vor să audă povestea, dacă Dan a Îngenuncheat atunci cînd m-a cerut (nu) și cînd anume ne gîndim să facem nunta. La prînz, Fran și Sally insistă să-mi cumpere șampanie, deși, așa cum glumeam, e În contul firmei. — Ia gîndește-te puțin, zise Sally, privind de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă molesteze femeile. La început șovăitori, s-au uitat unul la altul și au început să spună: - E-adevărat! Goniți-l de-aici! Am îngenuncheat lângă donatist, șuierător ca un șarpe, și i-am șoptit: - Ești liber să pleci, și ți se va da tot de dorești, mai puțin moartea sau o scuză pentru a-ți lua viața. Dar tu poți să te spânzuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine îndelung, iar eu, fâstâcit, am îngenuncheat în fața lui și i-am spus: - Tată, iată-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care te însoțesc? I-am explicat cine erau și i-am relatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi. Perdeaua era atât de fină, încât lăsa să se vadă prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți stătea alături de o persoană îngenuncheată în fața unei icoane. N-o văzusem niciodată pe Teodolinda, dar am înțeles că ea era chiar în clipa când s-a ridicat. Statura ei era regală, gesturile - așijderea. Mi-am întors privirea la timp, cât să nu fiu surprins de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și măreața Teodolinda. Am rămas dezamăgit și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i se vedea părul sub văl, prematur încărunțit, și fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să fie contrazisă. - Preamărită stăpână, n-am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i se vedea părul sub văl, prematur încărunțit, și fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să fie contrazisă. - Preamărită stăpână, n-am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită de emoție. - Nu te scuza fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tainele cerului. După o vreme, ce mi s-a părut nesfârșită, a băut în sfârșit și șeful. Au băut toți, ce mai, trecându-și din mână-n mână burdufurile până ce le-au golit. După care le-au azvârlit în leproșii îngenuncheați în fața lor. Când tocmai eram gata să cred că tatăl meu și cu Yehudah uitaseră să pună otrava sau greșiseră doza, cel dintâi care băuse s-a albit la față rău de tot și a căzut jos, ținându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însoțit de un călugăr bătrân, îmbrăcat în negru, la fel ca Andras, și cu același soi de scufie pe cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
somn în moarte în aceeași clipă, cu toții. Cu niște sule ascuțite de fier, la un semn al căpeteniei, inimile le-au fost străpunse în aceeași clipă. Am ajuns la gratii în firava lumină a unei semiluni ivite dintre nori. Am îngenuncheat în dreptul uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și apoi un glas, încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să treacă ceva timp înainte de a-l aborda. L-am găsit la râuleț, unde-și dădea cu apă rece pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sculptată cu securea și candelele de teracotă, toate făcute de săteni. Mi-a arătat azilul unde se afla un dulap cu ierburi de leac puse în săculețe de pânză și aranjate-n ordine. După care, lăsându-mă fără grai, a îngenuncheat în fața mea și mi-a zis: - Stiliano, tu mi l-ai încredințat pe Rotari în momentul în care în sufletul meu era cât pe-aci să învingă îngerul întunericului. Gestul tău de încredere mi-a îngăduit să cred că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om în vârstă, și, pe deasupra, și sfânt. Nu săvârși fapte de care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cupola centrală, era din argint masiv, având deasupra un pristol în formă de piramidă. Pe pereți fiecare apostol vrea icoana sa strălucind de aur și culori. După ce am admirat această nouă minune, m-am întors la Garibaldo. L-am găsit îngenuncheat în fața porții principale sub privirile ironice ale militarilor, fixând cu privirea o arcadă pe care era scris: „Poporul din Alexandria îl omoară pe Marcu Matei doarme somnul de veci Roma îl vede pe Pavel murind de sabie Filip împărtășește aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai atenți, făcând semne de aprobare. Garibaldo a intrat în odaie. Abia am putut să zăresc un pat înconjurat de femei. Am rămas afară, neclintiți și tăcuți, așteptând rezultatul. N-a durat mult. Călugărul a ieșit împreună cu împărăteasa Martina. Am îngenuncheat, și tânăra femeie, abia stăpânindu-și mânia, a poruncit: - Toată lumea să-l asculte pe acest om! Garibaldo a spus, adresându-li-se medicilor: - Fetele sunt foarte aproape de punctul fără întoarcere. De ce n-ați folosit canulele? S-au uitat unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]