3,183 matches
-
-i recruteze pe băieți. O găsește, într-o după-amiază rece, când vin să-l ia pentru un transport de veverițe. Una dintre specialitățile lui Rupp: toată vara împușcă la el în curte veverițe cenușii cu pușca cu alice, apoi le înghesuie în congelator până când adună suficient de multe ca să justifice un drum afară din oraș, ca să scape de ele. Atunci își iau toți trei binocluri, vreo două navete de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni motorul. Stai un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum Mark o plăcea, măcar un pic. Ba mai mult, îi plăcea ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real, Weber privea, în spatele pleoapelor, un băiețel pe care nu-l recunoștea - putea fi Mark sau cineva care-i semăna mult - pe un câmp înghețat, privind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape trei ani, nu pot să fac nimic. Eram obosită mai tot timpul, intram în baie și stăteam minute lungi, fantasmând asupra căzii, îmi spuneam că aș putea să aduc o pătură sau, mai bine, pilota de iarnă, să o înghesui în cadă și să dorm acolo. Când am aflat că sunt gravidă, eram deja înscrisă la masterat la CESI. Îmi plăcea enorm, era exact ceea ce dorisem să găsesc în facultate, efervescență și teorie multă și discuții și artă, mă simțeam
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea în care ajunseră foarte curând părea să fie destinată recepțiilor cu caracter social. Se aflau acolo mici canapele, fotolii confortabile și mese; numeroși curteni se înghesuiseră în celelalte lifturi șl merseră în spatele lui Gosseyn și al celor doi însoțitori ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înainte de alegeri ei se întâlnesc în acea încăpere binecunoscută, plină de fum de țigări, dosnică, despre care am auzit cu toții, unde se vorbește în cuvinte din patru litere. Fiecare dintre ei are propria cameră plină de fum, în care se înghesuie vreo două sute de susținători; aceștia își capătă și ei slujbele lor. Grupul conducător este format din prieteni intimi ai Președintelui și, dacă acesta face ceva care nu e pe placul lor, ei încep să răcnească. Gosseyn spuse: - Dă-mi numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția arhitectului. Schneiderhahn nu a apărut la antrenamente. Doar prima oară ne-a inițiat în folosirea echipamentului și ne-a dat o tăbliță cu instrucțiuni, din nou cu scrisul acela ciudat și înghesuit în coloane net delimitate. Dar într-una din ultimele zile ale anului, a părut deodată, un ambasador tăcut care s-a ivit din umbrele dintre rasteluri și ne-a invitat "să stăm de vorbă" la el acasă. Ne-am dus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
toți se opresc din vorbele lor, din discuții, din observații, din replici cam mondene și politicoase, toți ascultă izbiți de vocea lui stridentă, de acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune mai marele camerelor jupuite de mortar, și arată mai multe nume, cutare sârb, cutare neamț, cutare ungur, și se sprijină în bastonul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ar fi putut să fii aparținut acesta cutărui manager, cutărui patron, cutărui domn cu burtă nu foarte mare, dar totuși destulă, care cu mașină din aceea Patrol rulează prin aglomerația țării. El, sau alții, merg tare iute, tare repejor se înghesuie la stopuri; eu, spre exemplu, rulez în ritm legal și sunt ins apărător al valorilor paneuropene și transnaționale de la volanu' unei Dacii, în timp ce domnul nostru cu foale mare, dar nu foarte mare, iute rulează, frumos semnalizează din ale sale semnalizatoare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ziceți, astea da' planuri menite să dea insomnii, spaime, agitații, împotriviri demne față de pierderea specificului, față de ștergerea chipului. Prin urmare stânga spre care aspiră partidul domnilor Iliescu, Petre Roman, Teodor Meleșcanu, și alții câți ori mai fi și s-or înghesui, este una care, în lumea de dincolo de vama de la Curtici, vorbește în sintagme primejdioase: subsidiarități, federalism, democrație participativă paneuropeană, mai nou mișcarea constituționalistă de aceleași dimensiuni care să configureze (vă rog, luați aminte!) nu o Europă a națiunilor, nici măcar o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute de oameni, totuși! - Oamenii trăiesc în dormitoare? întrebă. - Sunt opt dormitoare, replică ofițerul. Șaizeci de oameni, în fiecare. Își frecă mâinile. - Șaizeci, repetă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vindea, stătea atît de nemișcat încît tejgeaua părea o prelungire a corpului său, ca unul dintre inelele lui Saturn. O ușă de lîngă bar dădea într-un mic balcon situat deasupra intrării în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiar dacă nu mă placi pe mine, am prieteni, militari... M-a tras din strînsoarea lui și am intrat în baracă. Nu m-a urmărit. Baraca nu era prea mare, dar era lungă și mai toată podeaua era ocupată de oameni înghesuiți pe bănci. Tejgeaua era împărțită în ghișee care se întindeau de-a lungul peretelui, iar cel aflat lîngă ușă avea un scaun în interior și un semn pe care scria INFORMAȚII. Am intrat și m-am așezat. După o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe fete într-un colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în alta înainte de a ajunge la punctul culminant. După aceste vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mulțime cu fețe pierdute, la poarta liceului. în școala primară fuseseră uriașii terenului de joacă. Acum erau piticii unei cete de oameni mai înalți cu o jumătate de metru decît ei. Băieții dintr-un grup secret din Riddrie se înghesuiau unii în alții încercînd să pară blazați. — Ce alegi, latina sau franceza? îl întrebă unul dintre ei pe Thaw. — Franceza. — Eu aleg latina. Ai nevoie de ea pentru universitate. Dar latina e-o limbă moartă! zise Thaw. Mama ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi place un pic de mine. — E-o bucățică bună de frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd Coulter spuse în cele din urmă: N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol. Dai cu ciocanul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se înghesuiră prin galerie, spre cantină, o încăpere largă, cu tavan scund, plin de studenți care păreau să se simtă ca acasă acolo. Thaw stătu zece minute la capătul unei cozi dezordonate. Oamenii din față plecau cu o cafea și biscuiți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din Spania, ha-ha. Ei bine, ajunge pentru azi. Luminile se aprinseră și studenții se înghesuiră spre ieșiri. Thaw îi observă în fața lui pe McAlpin și Judy; fugeau ținîndu-se de mînă și apoi traversară strada spre anexă, iar el se duse după ei la pas. Nu erau în cantină. Se așeză la masă alături de Drummond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
presupun că o să mă împingă să i-o iau. Virginele sînt groaznic de limitate. — Mă duc la toaletă. Peste încă două ore, Thaw stătea melancolic, sprijinit de balustrada de la intrare și urmărea cum ultimii dansatori plecau singuri sau cîte doi. înghesuise toca și mantia într-un dulap. Drummond, îmbrăcat în Dracula, zburda pe trotuar printre prietenii care rîdeau. — Trebuie să iau o femeie acasă, spunea el. Trebuie să iau una acasă neapărat. Lorna, Lorna, Lorna! încercă să îmbrățișeze o fată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le întrebuințeze, și taică-său venise cu haine și bani. Acum se îmbrăcă atent, se uită cu tristețe la domnul Clark îcare fuma din nou), și-și luă rămas-bun de la pastor. în holul de la intrare chemă un taxi, apoi se înghesui pe bancheta din spate, alinat de sfîrîitul roților pe asfaltul ud; cel puțin vremea se stricase în cele din urmă. Se dădu jos la școala de artă și urcă încet spre clădirea denumită „muzeu“, unde mai mulți studenți stăteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire pentru că atîția oameni se preocupau de singuraticul de el și îi salută cu două degete. O privitoare plecă de pe margine și dispăru în spatele acoperișurilor. Thaw închise ochii și și-o imagină coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]