4,859 matches
-
defecte. Bea până la extrem și uneori se purta oribil. Se Înfuria pe fotbal, pe prieteniile Între bărbați, pe copii, pe crescătorii de animale, pe politicieni și pe bărbați În general. În acele momente, era atâta violență În Zora, Încât mă Îngrijora. Fusese frumoasa liceului. Acceptase mângâieri care nu-i făcuseră nici o plăcere și partide dureroase de amor. Ca multe frumuseți, Zora atrăsese indivizii cei mai groaznici. Studenți pămpălăi. Șefi de grupă cu herpesuri. Nu era de mirare că avea o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
l-ar fi Întrebat, dar acum n-o mai făcea. De la dispariția mea, rutina zilnică se dusese de râpă. Milton și Tessie se trezeau adesea În bucătărie la patru dimineața, cu câte o cafea În față. Tessie Începuse să se Îngrijoreze numai atunci când auzise ușa de la intrare Închizându-se. Apoi se pornise motorul de la mașina lui Milton și Cadillacul dăduse cu spatele pe alee. Mama mea ascultă până când zgomotul motorului se stinse. Apoi se gândi, surprinzător de calmă: ― Poate că pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
blazată. Dacă voiai să rezolvi ceva, trebuia s-o faci singur. Și, la urma urmei, se putea foarte bine să umble după potcoave de cai morți. Dacă i-ar fi spus lui Tessie, n-ar fi făcut decât să o Îngrijoreze. Ea ar fi sunat-o pe Zoë și ar mai fi auzit nu știu câte și de la sora lui. Pe scurt, Milton proceda așa cum făcuse În cazul tuturor deciziilor importante. Ca și atunci când se Înrolase În marină sau când ne mutase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost însoțit în drum spre casă de un coleg, Alexandru Mirog. Tot încearcă să mă tragă de limbă în ultima vreme cu privire la ce se întâmplă când adorm în timpul ceasurilor de școală. Vede pe fața mea, mărturisește el, că sunt profund îngrijorat și încurcat în gânduri, de fiecare dată când sunt trezit la ore din somnul meu. (Mi se întâmplă adesea să adorm în bancă în ultimul timp.) Nu văd de ce tot încearcă să afle despre ce visez. Nu văd nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândeau unde să pună următorul pas, alții se gândeau pe unde vor intra în liceu... eu mă gândeam la... părul minunat al Anei. Nu îmi puteam explica fenomenul. Eram în pericol să divulgăm această operațiune și singurul lucru care mă îngrijora pe mine era bunăstarea Anei. Mi-am amintit, după ce am intrat în liceu, gândurile care mă bântuiau, și nu am putut să-mi abțin un zâmbet. Deși nu eram grupați complet, am decis să începem. La fiecare colț, din douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nimeni nu părea interesat de ceea ce se petrecea cu alții. În plus, eram prea mulți în cantină ca să se audă ceva. Abia îl înțelegeam eu pe Vladimir! M-am uitat mai atent în preajmă. Poate era ceva care îl îngrijora. Nu era nimic. Erau, însă, unii elevi care aveau pelerine negre pe ei. Păreau foarte mulțumiți și se uitau în jur să vadă dacă sunt admirați. Le stătea bine. Unii aveau căști și caschete militare ce le veneau pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de metri! Ai ajuns mai repede decât credeam. Nu termină bine propoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să vadă aburii respirației lor în interiorul colegiului. Din când în când, se mai auzeau trosnete prin diferite părți ale clădirii, iar cei care erau prin acele locuri se dădeau în spate câțiva pași, temându-se, dar de fiecare dată se îngrijorau din ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină și toată lumea se obișnuise cu ele, iar la un moment dat nici nu-și mai dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuie să piardă masiv în luptă dacă e nevoită să ceară ajutorul celorlalte Uniuni. Asta așa e. Leveriful trebuie că e foarte bine pregătit. În plus, celelalte regiuni i se alătură. Da... fie de bunăvoie, fie prin comploturi. Ceea ce mă îngrijorează e ajutorul dat Uniunii Asiatice, Helur. N-ar trebui. Dacă au fost capabili să îi învingă pe asiatici, atunci sunt mai mult ca sigur abili să-i înfrângă și pe ceilalți. Nu întăririle trimise mă îngrijorează, ci faptul că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin comploturi. Ceea ce mă îngrijorează e ajutorul dat Uniunii Asiatice, Helur. N-ar trebui. Dacă au fost capabili să îi învingă pe asiatici, atunci sunt mai mult ca sigur abili să-i înfrângă și pe ceilalți. Nu întăririle trimise mă îngrijorează, ci faptul că sunt capabile de mișcare. Trebuie logistică la scară mare pentru a trimite aproape toată armata în Asia. Și? Unde vrei să ajungi? Asta înseamnă că unele coduri puse de tine, sau poate toate, au fost sparte. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
grav. Mai ales de cîteva săptămîni, se simțea Într-un univers mai puțin stabil, care și-ar fi pierdut realitatea. El Însuși se simțea șovăielnic, ca și cum n-ar fi fost sigur pe picioarele lui. Nu era de ajuns să-l Îngrijoreze de-a binelea, dar era ceva neplăcut. Noroc că totul dura doar cîteva minute. O dată, Îl apucase tocmai cînd voia să traverseze bulevardul Palatului de Justiție și așteptase să-și revină. — Înțeleg... Înțeleg... Ce Înțelegea? Că era bolnav? Că fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
curat În camerele chiriașilor. Nu se ocupa de parter, pentru că domnișoara Lange Își făcea curat singură. — N-a văzut niciodată vizitatori? — Doar pe angajatul de la gaze și comisionarii. Își Începea serviciul la nouă și termina la prînz. Soții Maleski sînt Îngrijorați. Au plătit pînă la sfîrșitul lunii și se Întreabă dacă mai pot să stea. Nu-i ușor să găsești o cameră În plin sezon și nu vor să se ducă la hotel. — Ce-a hotărît comisarul? — Cred că vor rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nimic salvator de care să se mai agațe. — Aveați dreptate adineauri, când spuneați că nu aveți nevoie de avocat. Va fi de ajuns să povestiți totul În fața juraților. Bărbatul stătea nemișcat, cu capul În mâini. — Probabil că soția dumneavoastră e Îngrijorată. După părerea mea, adevărul Îi va face mai puțin rău decât ce-și poate imagina. Părea că nu se mai gândise la ea și Își arăta În sfârșit fața congestionată. — Ce să-i spun... — Din păcate, acum nu-i puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
elocvența lui curajoasă și devotamentul patriotic. — Ei, pe naiba! i-o întoarce nepotul istoricului. — Ba are dreptate! mârâie printre dinți Titus Livius. Se vede că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat. Fără să vrea, zăbovește cu ochii pe chipurile mândre ale servitorilor. Aprobă imperceptibil din cap. Quintius i-a ales bine. Sunt cu toții frumoși la vedere. Pieptănați și îmbrăcați la fel. Sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer fals nepăsător, Rufus îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce să te temi. Nu mă tem de moarte! protestează germanul jignit. — Da’ să rămâi schilod, fără picioare sau fără mâini, asta te spe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege el să arate că nu-i e frică de moarte. Disprețuind viața! Scrâșnește din dinți. Tâmpitul! Mulți au început să se îngrijoreze de această trăsătură de caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e potrivită cu unul care într-o zi s-ar putea să moștenească imperiul. Degeaba îl ceartă. Vorbe aruncate în vânt. Îi răspunde râzând că el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
liberților, care depind încă de fostul stăpân - este prinsă în vârtejul îndatoririlor clientelare. De la parazit la marele senior, fiecare roman se consi deră obligat să-și arate respectul și să-și îndeplinească obligațiile față de unul mai puternic decât el. Se îngrijorează. Va trebui cumva să invite pe cineva la masă astăzi? Și la cât o fi ajuns cadoul pe care cei strâmtorați se așteaptă să-l primească? Cască apoi și își întinde membrele voluptuos. Sper că Seianus a înmânat deja coșurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înghite vorbele descumpănit. Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în ordinea sosirii, ci conform rangului social. Pretorii înaintea tribunilor, cavalerii în fața simplilor cetățeni. Urmează apoi oamenii liberi și, la urmă, liberții. Toți decent înveșmântați în togă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acum doi ani, pe vremea foametei, când gloata dezlănțuită a pătruns în cartierul evreiesc de dincolo de Tibru și a năvălit în mai multe gospodării luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii și pretorul peregrin au ridicat neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unde îți poți afla norocul: aici m-am oprit din citit și am dat click. Vreau să-mi aflu viitorul. Vreau să știu dacă-mi voi găsi dragostea, vreau să știu dacă Ben este bărbatul potrivit pentru mine. Nu vă îngrijorați, promit să fiu rezervată. Sau cel puțin am să încerc. Pe ecran îmi apare pagina web, cu o variantă de cărți de Tarot, și așa cum sunt eu, dau click pe Tarotul iubitorilor de pisici - pur și simplu pentru că mereu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mic și obraznic pe care-l vei avea. Îmi imaginez un fund mic și obraznic și atunci motivația, inspirația îmi dau năvală în trup și mă pornesc. Reușesc să fac nouă minute, după care chiar nu mai pot. ― Nu te îngrijora, mă liniștește Paul. Data viitoare vei face zece, dar trebuie să treci peste limita de durere. După ce ai făcut asta, devine mai ușor, și de fiecare dată când vii aici, ai să vezi că e din ce în ce mai ușor. După stairmaster, vâslesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-o altcineva în afară de Geraldine. ― Jemima! Inima îmi stă în loc când Ben vine în fugă la mine și-și pune un braț în jurul meu. ― Pentru o clipă am crezut că n-o să vii. S-a gândit la mine! Chiar s-a îngrijorat în privința mea, a pierdut vremea făcându-și griji dacă vin sau nu. Ei bine, asta sigur e ceva. Îmi recapăt calmul și mă uit în ochii lui Ben. Vreau ca el să observe cum arăt, s-o vadă pe noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Vorbesc destul de serios, adaugă Geraldine. Cele mai multe femei și-ar da mâna dreaptă doar ca să aibă șansa să cunoască un armăsar ca Brad. ― Nu, și eu vreau. Și e adevărat, chiar vreau, și știu că nu mai am de ce să mă îngrijorez cu privire la înfățișarea mea. Sunt numai extrem de emoționată, n-am mai făcut niciodată o chestie atât de... ei bine, atât de aventuroasă, niciodată în viața mea. ― Dar dacă o să fie groaznic? spun eu cu voce tare. ― Uită-te la tine, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu vreau s-o fac cu luminile stinse, sau stând dreaptă pe spate, așa încât stomacul meu să fie aproape plat - pentru că acum chiar este plat, și nu trebuie să mă mai simt atât de conștientă de mine sau să mă îngrijorez că n-o va face pentru că mărimea mea îl va dezumfla. Acum, minunea minunilor, sunt pe jumătate dezbrăcată, cu un bărbat care e mai mare ca mine! Pieptul lui e mai mare decât al meu! Brațele lui sunt mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]