8,755 matches
-
cunoască motivele pentru care primarul său, Repet că nu mai sunt primar, Motivele pentru care primarul său s-a amestecat într-o manifestație împotriva guvernului, Această manifestație nu este împotriva guvernului, este una de durere, oamenii au venit să-și îngroape morții, Morții au fost îngropați și, cu toate acestea, manifestația continuă, ce explicație aveți pentru asta, Întrebați-i pe oamenii aceștia, În acest moment ceea ce mă interesează este părerea dumneavoastră, Merg unde se duc ei, nimic mai mult, Simpatizați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
său, Repet că nu mai sunt primar, Motivele pentru care primarul său s-a amestecat într-o manifestație împotriva guvernului, Această manifestație nu este împotriva guvernului, este una de durere, oamenii au venit să-și îngroape morții, Morții au fost îngropați și, cu toate acestea, manifestația continuă, ce explicație aveți pentru asta, Întrebați-i pe oamenii aceștia, În acest moment ceea ce mă interesează este părerea dumneavoastră, Merg unde se duc ei, nimic mai mult, Simpatizați cu alegătorii care au votat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
arunce o piatră, să-l ardă pe șeful statului în efigie, să spargă vreo câteva geamuri, să intoneze un cântec revoluționar din acelea de pe vremuri, ceva care să arate lumii că nu sunt morți ca aceia pe care i-au îngropat mai adineauri. Manifestația nu le-a încununat speranțele. Oamenii au sosit și au umplut piața, au stat o jumătate de oră privind în tăcere spre palatul închis, apoi s-au dispersat și, unii mergând pe jos, alții cu autobuzele, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
te mai recunosc! Tu erai de obicei atât de bună și blândă! — Ah, pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă în pace! Mă scoți din minți! În sfârșit, se iviră și lacrimile. Dna Stroeve se lăsă pe un scaun și-și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-o clipă Dirk se duse lângă ea, o cuprinse cu brațele, o sărută, îi spuse tot felul de cuvinte mângâietoare și lacrimile îi apărură și lui pe obraji. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții lui Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost în stare să-l mai vadă în ochi. Stroeve zâmbi firav. — Doar știai deja că n-am nici pic de mândrie. — Ce vrei să spui? Îmi relată o poveste foarte ciudată. XXXIX Când l-am părăsit după ce am îngropat-o pe biata Blanche, a intrat cu inima grea în casă. Ceva îl îndemna să intre în atelier, un fel de dorință obscură de a se autotortura, și totuși era speriat de durerea pe care o prevedea. S-a târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-l uimi. Și era și înspăimântat. Nu găsi nici o vorbă pe care s-o poată spune. E bărbatul meu, zise ea. — Unde ți-e celălalt copii? întrebă doctorul. Când am fost aici aveai doi. — Da, a murit. L-am îngropat sub mango. Când Ata îi spuse că trebuie să se întoarcă, după ce mersese o bucată de drum cu el, Dr. Coutras presupuse că se teme să se îndepărteze ca nu cumva să întâlnească vreun sătean. Doctorul îi repetă că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui. Ata mi-a spus că nu se văita niciodată de soarta lui și nu-și pierdea nici o clipă curajul. Până la sfârșitul vieții, mintea i-a rămas senină și netulburată. Dar i-a smuls Atei făgăduiala că după ce-l va îngropa - v-am spus că i-am săpat cu mâinile mele mormântul. Nici unul dintre băștinași n-a vrut să se apropie de casa infectată, și l-am îngropat Ata și cu mine într-un sac făcut din trei pareo cusute împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
senină și netulburată. Dar i-a smuls Atei făgăduiala că după ce-l va îngropa - v-am spus că i-am săpat cu mâinile mele mormântul. Nici unul dintre băștinași n-a vrut să se apropie de casa infectată, și l-am îngropat Ata și cu mine într-un sac făcut din trei pareo cusute împreună, l-am îngropat sub arborele de mango - ei bine, îi smulsese făgăduiala că o să dea foc casei și n-o s-o părăsească înainte de a o vedea arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spus că i-am săpat cu mâinile mele mormântul. Nici unul dintre băștinași n-a vrut să se apropie de casa infectată, și l-am îngropat Ata și cu mine într-un sac făcut din trei pareo cusute împreună, l-am îngropat sub arborele de mango - ei bine, îi smulsese făgăduiala că o să dea foc casei și n-o s-o părăsească înainte de a o vedea arsă până-n temelii. Să nu mai rămână nici măcar o bucată de lemn din ea. N-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah e mare, se hotărî până la urmă să Înceapă sarazinul, dar al-Jazari... e și mai mare. Își Îngropase capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta. - Al-Jazari? Cine este? Îl Întrebă Dante. - Știu eu, exclamă artizanul. Al-Jazari, din marea familie persană a unor constructori de automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar că acesta Îi scăpa printre degete. Soarele apunea. În scurt timp, n-ar mai fi avut nici un rost să rămână la fața locului. După ce se asigură că În buzunarele mortului nu era nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
senzația că Închisese pleoapele doar pentru câteva clipe, lăsându-se În voia acelui murmur confuz de sunete și imagini, ce parcă se ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică. Întoarceți-vă la locul bătăliei și Îngropați rămășițele Fecioarei din Antiohia, dincolo de San Lorenzo. Glasul i se umpluse de durere. - Și respectați-le, căci sfârșitul i-a fost mai cumplit decât vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a spus nimic. Și-a închis geanta și s-a întors spre mine. Ne-am privit, multă vreme. Știa. Știam că știa, dar nu a spus nimic. A părăsit camera și m-a lăsat singur cu trupul micuț. L-am îngropat lângă tine. Ostrane mi-a spus că nou-născuții dispar în pământ ca o boare în vânt, nici nu apuci să-ți dai seama. Mi-a spus-o fără să insinueze ceva. O spunea părând că se minunează. Nu am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele mai mari, trecută de 17 ani, a început să cânte altceva, ca o nebună, singură, îi murise bărbatul de trebuia să se mărite cu el și-l chema disperată: Tinerel te-am îngropat/ De pomană că ți-am dat/ Apă multă și vin mult/ Să te țină Domnul sfânt!, aaa!!!, de ce-ai plecat?, urla ca un animal, se întinsese pe pământul cald, fetele opriseră cântul lor cu Caloianul și o ascultau... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
morți îi visezi, visezi că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rupsese În bucăți și-l făcuse să pornească de la Început: Amory plus St. Regis’. Amory plus St. Regis’ plus Princeton. Atât de aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În sinea sa emoții care să-l facă să reacționeze și mai puternic la tristețe. — Eram atât de fericiți! a intonat el dramatic, atât de foarte fericiți. Pe urmă și-a dat drumul din nou, Îngenunchind lângă pat, cu fața Îngropată În pernă. — Fetița mea... a mea... Ooo... A strâns din dinți, ca lacrimile să-i țâșnească din ochi și mai puternic. — O, fata mea mititică, tot ce-am avut... tot ce mi-am dorit... O, fata mea, Întoarce-te, Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Domnului Popa i se pare foarte cunoscut tânărul. Asta e, bătrânețea, mă lasă și memoria, în curând n-o să mi se mai scoale, se duc toate. Domnul Popa coboară repede, a ajuns, mai are puțin până în Parcul Izvor, unde a îngropat-o noaptea, pe furiș, pe Contesa. Aici, să-i susure Dâmbovița pe la urechile clăpăuge. Aici a găsit-o domnul Popa acum cinșpe ani, era doar un pui, domnul Popa știa și el problema cu demolările, cu câinii rămași fără stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar nu intră nimic, numai frigul de afară. Printre acești oameni defavorizați se numără și doamna Sepp. În timp ce‑și plictisește fiul, povestindu‑i cu poticneli și pentru a nu știu câta oară despre anul de grație 1950, când și‑a îngropat penultimele speranțe (subiectul la ordinea zilei: gărzile lui Olah, bete, intră cu tractorul în fabrici, lovind, ciomăgind și păruind, ca să‑i constrângă pe greviști să‑și reia lucrul. Olah e deputat SPÖ, șeful spărgătorilor de grevă și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amețeli intermitente. Abia atunci conștientizau un comportament sexual care le era străin de obicei, dorința de a face sex În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri de lichide, dorința de a-și simți penisul Îngropându-se undeva adânc. Atunci ajungeau să-și dorească cu disperare ceva care le lipsise dintotdeauna. — Vânătorul Își urmărește prada cu multă grijă. E atent din ce parte bate vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]