2,464 matches
-
fantomă a crimei de care îl mai despart doar câteva clipe, n-ar putea fi asemuită cu fantoma unui mort întors în lumea celor vii? Astfel, nu apropiata și reala ucidere a lui Duncan îl îngrozește așa cum l-ar fi îngrozit vederea unui spectru, ci obsesia asasinatului ce va avea loc în curând capătă pentru el forța celei mai depline veridicități. Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena ospățului din actul al treilea, de pildă, nu fantoma primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iatacului reginei din Hamlet, fantoma tatălui, pe care doar Hamlet o vede, va fi interpretată de mamă ca rod al unui delir provocat de cumplita suferință a fiului ei). Pentru Macbeth însă spectrul este altceva: un duh în stare să îngrozească zeii și care îl îndeamnă la o veritabilă reflecție asupra bizareriilor istoriei. Căci: S-au mai făcut și-n vechi vărsări de sânge, Nainte ca dreptatea omenească Să curețe-un stat pașnic de neghină. Și s-au mai săvârșit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l. Tot așa cum fantoma bătrânului Hamlet, ivită în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile teribilelor nopți ale istoriei antice, o istorie apăsată de întunecatele prevestiri ale reîntoarcerii regilor morți veniți să ceară dreptate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea și rămasă neterminată: o poveste de iarnă, cu „duhuri și stafii”, cu arătări de speriat, căci, spusese atunci Hermiona, Mamillius excelează în arta de a îngrozi pe toată lumea cu istoriile lui despre strigoi. El fusese întrerupt tocmai atunci când spunea: „A fost odată un om care locuia lângă un cimitir...”. Ar fi urmat probabil o poveste cu fantome. Paulina domină, într-adevăr, ultimul act al piesei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai de temut este ultima: nici cea mai crâncenă teroare nu înseamnă nimic față de acest „abis căruia nimeni nu i-a găsit un nume” și de unde nici unul dintre cei ce au deschis-o nu s-a mai întors viu. Ea îngrozește tocmai pentru că dă spre ceva ce nu poate fi numit. Viața privită dinspre moarte și puterea efigiilor Să deschidă o cale spre ceea ce nu se poate vedea, spre ceea ce nimeni nu a știut să numească - aceasta este misiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
numai marea o poate inspira”. „Omul ăsta e ca marea”, secretul magnetismului său este tocmai faptul că fascinează și sperie în același timp. Dar și Ellida fascinează și sperie. Și Ellida are conștiința apartenenței la o specie bizară: „Ce mă îngrozește e această atracție ascunsă în adâncul inimii mele”, mărturisește ea. O atracție vecină cu moartea, dar resimțită ca viață adevărată. Puterile mării sunt puteri ale morții, dar și metafore ale nenumitului, ale nemărginitului, ce cristalizează acea „sete de imposibil” pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bătrâna despre jocul atracției: această forță irezistibilă, invizibilă a atracției a simțit-o el însuși în singurătatea piscurilor muntoase și a înaltelor podișuri. Într-adevăr, în universul lui Ibsen, muntele și pădurile figurează, ca și marea, ambivalența alterității sălbatice, care îngrozește și atrage totodată. Cel ce, asemenea lui Allmers la începutul Micului Eyolf, se întoarce de pe munte, cel ce coboară de pe culmi este și el un fel de strigoi: „Când a intrat pe ușă, părea cu totul schimbat la față”. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
multe altele. Ele nu trăiesc în noi, zac numai, și nu avem cum să scăpăm de ele. Când citesc un ziar, mi se pare că strigoii se strecoară printre rânduri. Pretutindeni sunt strigoi. Câtă frunză și iarbă. De aceea ne îngrozește pe toți lumina.” Arta sculptorului și arta teatrului: statuia și mortul viu Forța fantomei care bântuie lumea celor vii se regăsește în lucrarea ieșită de sub dalta sculptorului, care a devenit în Când ne vom trezi din morți o metaforă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să o savureze după o masă delicioasă, secretarul se simți plutind cu adevărat pe apele diplomației. ― Eu nu pot să-i înțeleg! Nu înțeleg ce așteaptă! Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce armată pregătește Napoleon împotriva Rusiei, s-ar îngrozi toți și s-ar grăbi să cadă la pace cât mai repede. Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce manevre diplomatice și ce promisiuni a făcut împăratul francez ca să atragă Austria de partea sa, n-ar mai sta pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Mariam, de familie, de iubita lui, micuța Gaiané. Dormea prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oprească mașina undeva în mlaștini și sa mă lase să cobor ca să mă plimb puțin. Ceilalți pasageri erau destul de furioși. Aveau probabil stomac de fier, dacă puteau călători cu un asemenea vehicul îngrozitor. Și plecarea din New Orleans m-a îngrozit în mod considerabil. Dincolo de oraș începe inima întunericului, adevăratul pustiu. — Mi-amintesc, Ignatius, mormăi doamna Reilly, cu gândul în altă parte, dând berea pe gât. Erai bolnav de-adevăratelea cân’ te-ai întors acasă. Atunci mă simțeam mai bine. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Departamentului de Cultură Medievală, mi-a apărut pe mâini o erupție albă. Era un om complet lipsit de suflet. A comentat apoi faptul că nu port cravată și a făcut o remarcă ironică asupra canadienei mele din balonzaid. Am fost îngrozit de faptul că o persoană atât de insipidă are curajul să comită o asemenea insolență. Canadiana aceea a fost una dintre puținele bunuri pământești de care eram într-adevăr atașat și dacă îl voi găsi vreodată pe descreieratul care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât în comedia muzicală cu circul. În filmul acesta juca rolul unei secretare tinere și inteligente pe care un bătrân din marea societate încerca să o seducă. Zbură cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Insch. — Sunt datele cazului... — Pune un agent să preia telefoanele, zise Inch lăsându-se pe dosul său cel mare, cu brațele Încrucișate. — Și... și... Logan se opri și dădu din mâini. Dintr-un motiv oarecare, nu putea rosti cuvintele: Sunt Îngrozit c-aș putea s-o dau În bară. Și nimic, zise Insch. O poți lua pe agenta Watson după ce termină la tribunal. Se uită la ceas. — Oricum n-am băgat-o În nici una din echipele de căutare. Logan doar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18. Toți idolii vor pieri. 19. Oamenii vor intra în peșterile stîncilor și în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 20. În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci; 21. și vor intra în găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci; 21. și vor intra în găurile stîncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 22. Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preț are el? $3 1. Domnul, Dumnezeul oștirilor, va lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijin și orice mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o femeie: va tremura și se va teme, văzînd mișcarea mîinii Domnului oștirilor, cînd o va ridica împotriva lui. 17. Chiar și țara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din pricina hotărîrii luate împotriva lui de Domnul oștirilor. 18. În vremea aceea, vor fi cinci cetăți în țara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului, și vor jura pe Domnul oștirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii! 19. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pentru Egipt și pentru Etiopia, 4. tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinși de război și surghiuniți, tineri și bătrîni, goi și desculți, și cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului. 5. Atunci se vor îngrozi și se vor rușina cei ce își puseseră încrederea în Etiopia, și se făleau cu Egiptul. 6. Și locuitorii de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: "Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
arde de tot. 12. Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc." 13. "Voi, cei de departe ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape vedeți puterea mea! 14. Păcătoșii sunt îngroziți, în Sion un tremur a apucat pe cei nelegiuiți care zic: Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?" " Cine din noi va putea să rămînă lîngă niște flăcări veșnice?" 15. Cel ce umblă în neprihănire, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Mele, și Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el. 4. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5. Mă uitam împrejur, și nu era nimeni să M-ajute, și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci brațul Meu Mi-a fost într-ajutor, și urgia Mea M-a sprijinit! 6. Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de faptul că statutul Îi fusese ruinat de neputința de a vorbi cockney. Amory l-a cântărit rece din ochi. — Dar, a continuat valetul, ridicând nemotivat vocea, numai ea singură e aici. Ceilalți s-au dus. Amory și-a tras Îngrozit răsuflarea: — Cum așa? — Ea Îl așteaptă pe Amory Blaine. Dumneavostră sunteți ăla, nu? Mama don’șoarei spune că dacă sosiți până la cinci treizeci, să plecați amândoi după dânșii cu Packardul. Disperarea lui Amory a fost cristalizată de apariția Myrei, Înfofolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se înălțau până la jumătatea înălțimii camerei. — Suficient de mult cât să servească intereselor noastre. Mal se duse să arunce și el o privire la dovezile aflate în posesia lor. — Dar nu va depune mărturie în fața marelui juriu? — Nu, niciodată. E îngrozit că ar putea să-și piardă credibilitatea ca psihiatru. Regula confidențialității, înțelegi? E un refugiu bun pentru avocați și e apreciată și de medici. Desigur, pentru ei nu e o restricție legală. Dar Lesnick ar fi kaput ca psihiatru dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]