2,408 matches
-
sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după aceea o voi deschide și eu. Brr! Deodată, de pe panou dispare scrisul. Ne uităm unii la alții. Alergăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
femei omul nu se... repede. Ușurel, cu blîndețe... mă rog, o să simțiți efectul... Plec bucuros că mai pot veni la acest om misterios. Plătesc binișor, ca să fie mulțumit și să mă mai primească. Cu lampa în mînă, merg vorbind singur, îngrozit de rețeta aceea care să te facă să iubești volens-nolens vreo cucoană. Mamă! Nu mai beau nimic din ce-mi oferă o cubaneză mai închisă la culoare. Auzi, rîme și... Pun lampa la mine în cameră și ard feștilele timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de așa ceva. Eu vreau să trăiască mult și bine chiar! Atunci vă duceți la babalawó să vă sfătuiască, să încerce alungarea răului din el. Dar fără...., adică... nici vorbă de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au apărut în living. Umblau pe vîrful picioarelor, erau doi bărbați desculți și extrem de prost îmbrăcați, doi negri, slabi și speriați de moarte. Hassan, las-o baltă, hoții erau speriați de moarte?! Da, se speriau unul de altul și erau îngroziți de frică. Ai văzut tu pe fața lor? La lumina de afară?! Da, îi vedeam foarte bine, unul avea un neg mare pe lobul urechii. Haida, de. Urechea neagră, negul negru și-l vedeai. Poate era fosforescent... Eu spun ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de sînge printre pietrele de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca nici o vibrație în sufletul lor? Ba da. Admirau și ei zidirea asta a divinității, numai că atunci cînd se refugia o navă îngrozită de urgia mării, zidirea asta frumoasă era pentru ei era și mai frumoasă. Prada dilata pupile și nari fremătînde... Seara se lasă aproape brusc și după o pauză scurtă, briza se întoarce. Ce-au mai făcut după aceea? Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu nenorocitul secol XV, când strămoșii noștri au cedat Moldova ca o feudă Porții otomane, o astfel de măsură n-a fost luată niciodată, iar locuitorii s-au dezvățat de arme, și numai simpla pronunțare a denumirii ei i-ar îngrozi, pe atât introducerea acesteia treptat ar fi posibilă și prin cuprinderea într-un sistem, când țara ar rămâne la început sub jurisdicție militară, deoarece, în special în Moldova de Jos, se pot găsi soldați buni și utilizabili în serviciul militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cîntec specific acestei măști, care nu era dezvăluit și despre care oamenii de rînd nu știau nimic. Numai copiii șefului principal și ai șefului unui trib vecin îl cunoșteau. Să audă glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta. Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa foarte scump”. Artiștii decorau și fațadele caselor și pereții mobili, sculptau stîlpii numiți (în mod
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Eminescu în „Scrisoarea III” (Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim în „Familiară”: De ce să ne-ngrozim de cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi în urmași. Ca și la Radu Gyr, și la Crainic întâlnim manifestările neajunsurilor fizice cauzate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
70 km/oră - sau vreo căprioară, care atinge 80 km/oră, cel mult un mistreț; dar ce te faci cu forța, singur fiind? Poate de aceea iarna, când hrana de vară hibernează ascunsă, organizează vânătoarea În haită, de animale mari; Îngrozind pe toată lumea cu urletele care, de fapt, nu sunt decât semnale menite coordonării și sincronizării grupului. El practică eutanasia - pentru om inumană, dar pentru Natură evoluție, negentropizare. Vânatul lui sunt animalele handicapate, de boală ori ereditate care, altminteri, ar transmite
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele vreo 150 de piramide, mari și mici, ale Egiptului. Și se spune că Însuși al nostru Deceneu a urmat (și) această inițiere. Așa vorbind, piramida trebuia să aibă putere. Iată cum ajung la pasul următor. Anume, ce l’a Îngrozit Într’atâta pe Abd al-Latif, cronicarul arab din secolul al XIII-lea, de nu mai știa cum să parcurgă mai repede Îndărăt cei câțiva zeci de metri cât Înaintase În piramidă, deși se putea da de-a șuiușul, la vale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fără a se cunoaște starea organică a pacientului. Unde s-a mai văzut așa ceva? Certificatul medical constatator emis de IML adaugă la starea morbidă inițială, miocardioscleroză, miocardită dialatantă, precum și alte grave afecțiuni. La Floreasca, medicii au fost pur și simplu îngroziți că unui pacient cu simptome clare de afecțiune cardiacă a primit tratament pentru... embolie pulmonară. Cezar Ivănescu a murit cu zile. F ără îndoială că vechile modalități, centralizate, de difuzare a cărților, ziarelor, filmelor etc. nu mai au cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stradă și le viola la Lubianka. Șefii PCUS își trimeteau acoliți înarmați s-o aducă pe Verocika în patul din "dacea" personală; dacă se întâmpla să dea peste alți mesageri veniți cu aceași misie, se lăsa cu împușcături și morți! Îngrozită de asalturile lui Beria, Davâdova a alergat să-i ceară ajutor lui Malenkov. Care... "m-a împins fără menajamente în dormitor și..." Era perioada marii terori, execuțiile atingeau, numai la Moscova, cifra de 1200 pe noapte. Vera, acum laureată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și zgaiba asta cobora de la coada ochiului stâng, până aproape la colțul gurii, sub nas. Apoi, și nasul, îi era mare și borcănat, cum îl au unii dintre mongoli. Însă, mai mult decât toate acestea îți atrăgea atenția și te îngrozeau ochii lui de fiară, în care clocotea atâta ură cât nu putea încape decât în adâncimea și întunecimea iadului... Acesta era Timur Lenk. Poftim, acum, de încearcă să faci un tablou care să și semene cu dânsul și care, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oaselor tale; fiindcă de noi, nici Tu, Timur Lenk, n-ai să scapi!" Marele "conducător" s-a uitat o dată, de două ori la tablou, l-a mai privit din nou, apoi a scos un răcnet de fiară, care i-a îngrozit și asurzit pe toți. A luat securea din mâna călăului și l-a lovit el însuși pe Delacroix în frunte, prăvălindu-l printre celelalte jertfe, din cursul aceleiași zile. Concursul s-a desfășurat, totuși, și în zilele ce au urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
problema germană, trei principii: demilitarizare, denazificare și democratizare învinșii, germani intuind politica vindicativă a ocupanților sovietici, nedorind să fie beneficiarii acestei politici, se sinucideau în masă. Într-o singură zi, 2 august 1945 după ce-au citit și s-au îngrozit de conținutul Protocolului de la Postdam s-au sinucis peste 1200 de germani la Berlin, 600 la Leipzig, 450 la Hamburg, 300 la Köln etc. Un haos de nedescris cuprinsese Germania înfrântă. Soldații întorși din armată, temându-se că, fie vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și Tătăruși. Se zvonea că Moldova era lăsată în seama bolșevicilor. În zilele și săptămânile care au urmat, evacuarea Moldovei în Ardeal și Banat se făcu într-o agitație de nedescris. ... Doar o lună de zile s-a scurs, de când îngroziți de raidurile anglo-americane, care ajunseseră și prin Banat, și, directorul Seminarului a obținut de la Autorități, mutarea noastră la Pesac, o comună la vreun ceas depărtare cu trenul de Timișoara. Un sat mare, de gospodari înstăriți, cu români și „șvabi”, nemți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai a lor, se apucară de treabă... să dreagă tot ce a lăsat în urmă, urgia... luând-o de la capăt. A o lua mereu de la capăt, e un fapt obișnuit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ajuns pe plaja din Normandia. Atacul a fost năpraznic, plaja a fost acoperită cu mii de morți, răniți fără picioare, fără brațe... era ceva ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... vorba n-are puterea faptei. Germanii rămași în viață, îngroziți de atacul năpraznic, au ieșit din buncăre și s-au predat. Peste câteva zile, trupele americane au intrat în Cherbourg. Încleștări de forțe și lupte crâncene de neimaginat, cu zeci de mii de morți și răniți... au continuat spre inima
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte, tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității, nimeni nu îndrăznea să facă un pas... O bătrânică, mărunțică, cu fața boțită și frântă de șale, îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în evidență în acest loc. Ar trebui să încerc să scriu ca un poet anonim. Abia atunci s-ar vedea dacă am geniu. Singurătate Aspir să mai am timpul acela pe care l-am risipit fără întoarcere. Ideea ce mă îngrozește cel mai mult e aceea de a fi nevoit să mor înainte să pot învăța ce înseamnă moartea. Simt că singurătatea mă apropie de acest mister, îmi dă puterea să-i tolerez vecinătatea inevitabilă. Templul din Eryx Revăd urcușul iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doar un lucru: reușiserăm să zburăm împreună. A trecut o grămadă de timp de când n-am mai izbutit să zbor în vis. Acum nu mai am acest soi de vise, care altădată îmi umpleau somnul. Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știe dacă baa al meu - sufletul, după egipteni - are să fie după moarte atât de binevoitor încât să nu mă părăsească imediat. Geții cred că sufletul rămâne în preajma trupului defunctului, ferindu-l de orice pericol. Aș vrea să fie adevărat. Sunt îngrozit de viziunea trupului meu lipsit de apărare... Mă chinuie gândul că ar putea să fie profanat de fiare exact ca hoitul acela pe care l-am văzut sfârtecat fără milă pe plajă. Nu știu de unde-mi vine grija obsesivă de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine și fratele meu a fost o tragedie, am plâns mult (mai ales eu, desigur) și ne-am acuzat părinții că vor să scape de noi. Gândul că, aproape adolescentă fiind, urma să locuiesc într-o familie de băieți mă îngrozea. Relația cu verișorii mei începuse să fie una tensionată și modelată clar de rolurile de gen tradiționale: mă puneau să le gătesc, eram din ce în ce mai exclusă din discuțiile și jocurile lor de băieți. Când se întâlneau, fratele meu pactiza cu ei
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ordinul cui e acolo. M. M.: Ce căuta acolo Cico Dumitrescu? Ce, el nu avea treabă în altă parte? Să fim oameni realiști, ceva instrumentat a fost. S. B.: Da. Cu oameni din armată. Dădea ordine Cico Dumitrescu de se îngrozea Gușă: " Dom'le, cine l-a trimis pe acela la Televiziune? Opriți-l!" Am văzut filmările când zicea "Cine-i acesta? Opriți-l! De când dă el ordine?", pentru că până la urmă Comandantul Armatei în acele momente era Ștefan Gușă. M. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]