3,364 matches
-
nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
momentul critic avea să vină abia după descoperirea cadavrelor. Corl se pregăti așadar pentru cea mai mare bătălie din viața lui. 4 - Siever e mort! Exclamă Morton. Ce-o să ne facem fără Siever? Și Breckenridge! Și Coulter! Și... E ceva îngrozitor! Grosvenor nu izbutea să înainteze prin coridorul înțesat de oameni. De două ori încercase să-și facă loc, dar de fiecare dată fusese împins înapoi de niște oameni care nici măcar nu-și întorseseră capetele ca să-l privească. Grosvenor se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat zborul, și-au văzut de treabă, croncănind și lăsând desene cu gheare, în zăpadă. — Mie-mi zice Betre... a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe care i-l acorzi dumneata personal. Nu-i oferi nici un fel de altă protecție. Este absolut pe contul lui. Mai ai vreo problemă? - Nu, mulțumesc. - Atunci, la revedere. CAPITOLUL VI PRIMA SEARĂ petrecută de Cayle în Orașul imperial fusese îngrozitoare. După o masă costisitoare, la un bufet automat, se întoarse în camera pe care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e furioasă și că nu mai izbutește să se înfrâneze. Se întoarse către Cayle: - Cayle Clark, zise ea, cu glas tunător, cât ți s-a cerut să plătești pentru un rang în armată? Cayle șovăi. Ochiul lui Medlon era ceva îngrozitor, se întunecase de tot. Capul lui văzut din profil era răsucit într-un chip de-a dreptul nefiresc. Și mesajul pe care-l transmitea ochiul acela anormal nu avea nevoie de cuvinte pentru a fi înțeles. Colonelul regreta tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sumbre. La Glay, hotărârea lui de a nu se preda în mâinile unui avocat păruse un act de înțelepciune. Aici însă, în aceste săli enorme și camere ca de palat, acest lucru i se părea, pur și simplu, o prostie îngrozitoare. Și totuși izbuti să prezinte Curții o relatare a acțiunii criminale întreprinse de bancă, mai întâi dându-i bani Iui Cayle, apoi predând contractul de împrumut principalului său concurent, chiar la câteva minute de la semnarea lui. Și încheie cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
draga mea, pentru ca ei să nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e imperios ne-ce-sar! Vei proceda, în general, contrar obiceiurilor tale. Deci dură, intransigentă și cu vocabularul doldora de expresiile acelea îngrozitoare. Se privi în oglindă netezindu-și sprâncenele. ― Te simți în stare să-i vorbești? N-ai nevoie decât de puțin curaj și atenție. El va cădea cu siguranță în plasa ta căci este îndeajuns de inteligent ca să înțeleagă că altfel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chestiune de imaginație. ― Dumneavoastră, sânt convins, nu vă lipsește. Pentru când preconizați circul ăsta? ― Pentru luni seară. În aceeași noapte veți părăsi țara. ― Cum? ― Cu un avion sanitar. Tânărul avu pentru o clipă sentimentul că se sufocă. Apoi un râs îngrozitor îi gâlgâi în fundul pieptului. Simți cum i se umflă fălcile, gata să plesnească: "E limpede! A fugit de la balamuc! Arc o logică în ce spune, de acord, dar..." ― Ai amuțit? ― Chestia asta cu avionul mi-a rămas în gât... Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu cumva expeditorul biletului se afla printre dumneavoastră. ― Cine adică? Eu? Nevastă-mea? De bietul Ioniță ce să mai discutăm! Atunci cine? ― Observ, surâse maiorul, că pe Melania Lupu o treceți deliberat cu vederea. Florence Miga izbucni într-un râs îngrozitor. Un râs dogit, amar, de bărbat care bea singur într-o cârciumă cu capul căzut pe masa udă. ― Melania, șef de bandă! E prietena mea din copilărie, domnule maior, și țin la ea. Ne leagă niște ani, o tinerețe, mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a înghițit. Am mai auzit de cazuri din astea. Cristescu zâmbi stânjenit. ― Îmi dau seama că vă obosesc, dar amănuntul are pentru mine o importanță deosebită. Miga declară rituos: ― Nici vorbă de oboseală, domnule maior! Am trecut desigur prin momente îngrozitoare, atroce aș spune, dar am înțeles totdeauna să ne facem datoria față de organele... nu-i așa... Florence îi azvârli o privire de gheață și Miga se înecă. Repetă punând punct: ― Față de organe. Sânt incapabil să-mi amintesc unde s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pus Scarlat, dacă nu cumva l-a rupt și așa mai departe. Jumătate de ceas a pritocit chestiunea. Melania Lupu coborî ușor pleoapele: "Ce bine ai făcut, draga mea, că l-ai distrus! Mă cutremur doar închipuindu-mi ce probă îngrozitoare ar fi ridicat hârtiuța aceea împotriva ta. Așadar, domnul maior Cristescu încearcă să reconstituie momentele-cheie." ― Într-adevăr, destul de neinteresant. ― Nu? Și apoi ce rost are să-și bată capul răsucind alternative!? Dacă doamna Melania Lupu nu leșina în fața ușii, șoferul ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea... Începu să plîngă: Deși nu văd legătura. Explică-mi, Șerbănică. ― Prostii! Vezi Doamne, șoferul s-a împiedicat de tine. Ca și cum ăla I-ar fi lăsat să scape! Era în stare să alerge după el pe stradă. ― îmi dai vești îngrozitoare. De ce nu mi-ați spus atunci, imediat? ― La ce bun? Și așa erai teribil de speriată. N-ai idee cât s-a chinuit Florence până ți-ai revenit! Am vrut să-ți demonstrez că maiorul își bate capul cu nimicuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vestibul și deschideți ușa de la intrare ca și cum ați veni de afară... Șerbănică, buimac, se execută. Maiorul puse hârtia pe parchet privind-o intens. "E unica posibilitate ca biletul să fi ajuns singur acolo. În noaptea aceea, a fost un vânt îngrozitor. Ca și acum. Nu și ieri... Din cauza asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar felicita și pentru maniera remarcabilă în care i-ați racolat pe cei trei complici fără să vă arătați fața. Confesionalul, dispozițiile telefonice, adevărate tururi de forță! ― Domnule maior, sînteți sigur... foarte sigur că la mijloc nu e o confuzie îngrozitoare? Nu înțeleg un singur cuvânt din ceea ce spuneți. ― Ce sens are jocul acesta naiv de vreme ce-ați pierdut? Știți bine că ați pierdut. Bătrâna începu să plângă. ― Măcar dacă ați încerca să-mi explicați, să mă ajutați să pricep
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu fără s-o privească. Nu vă ascund că nici sinuciderea lui Panaitescu nu m-a convins. Vă dați seama că acum mă convinge și mai puțin. Melania Lupu articulă greu: ― Ne bănuiți de... de un dublu asasinat? Ar fi îngrozitor... Cristescu nu răspunse. Se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu intra încălțat", "nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
noi lucrați la Shull ca să-i facă praștie nepotului. Nevastă-sa limfatică, fără nerv și fără umor, se cutremura. Cristescu urcă pe Strada Karl Marx, identificînd-o automat: "Fost Lascăr Catargi..." Locuiseră în apropiere, un apartament meschin, întunecos, cu o mobilă îngrozitoare tapițată în verde. Mătușă-sa încerca să pară fericită și plângea la ore fixe când se credea singură. Căutase un bărbat chibzuit, normal... Era într-adevăr "normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își petrecea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși. Melania Lupu îi luă în mână. "O gafă îngrozitoare..." Știa și maiorul, o știa și ea. Meticulosul Grigore Popa nu și-ar fi rătăcit niciodată ochelarii și în orice caz n-ar fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era singură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și așa e prea mult față de greșelile pe care le-ați comis. Trebuie să vă atrag atenția că acceptând această sumă, mai mult decât generoasă, aveți în plus garanția că niciodată nu-i voi pomeni vreunui muritor despre fapta dumneavoastră îngrozitoare. Să ucizi trei oameni... ― Șantaj? ― Sânt aproape sigură că ăsta e cuvântul. Contabilul își arătă dinții mari. ― N-o să-ți meargă, Melania! Cu mine n-o să-ți meargă! ― Mai reflectați. Între timp, v-aș putea servi o dulceață de caise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și succesul lui fusese împiedicat doar de faptul că sarcina era imensă, disproporționat de mare față de puterile lui. Asta era adevărat în mod special și chiar nedrept, pentru că în ultimă instanță ea însăși dăduse ordinul de atac din pricina anxietății ei îngrozitoare. În mod logic ar fi trebuit să-i accepte motivele propuse pentru întîrzierea atacului. Nu încăpea îndoială că dăduse de un om remarcabil. Își ieși din reverie și-i spuse aproape în șoaptă lui Greer: ― Și unde i-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NEÎNSEMNATE ȘI MĂRUNTE PĂREAU PÎLPÎIRILE DE MOLII OARBE ALE OAMENILOR, ZBĂTÎNDU-SE SĂ AJUNGĂ LA LUMINA ADEVĂRULUI FUNDAMENTAL, ÎNSĂȘI VIOLENȚA LUPTEI DE A ASCUNDE SAU, INVERS, DE A DEZVĂLUI TAINA PROPULSIEI STELARE, PĂREA SĂ CAPETE O NUANȚĂ DE INUTILITATE. ÎN FAȚA ÎNGROZITOAREI NOPȚI A UNIVERSULUI, NICI NU CONTA. DEODATĂ PĂRU DE NECREZUT CĂ EXISTĂ O FEMEIE CA ÎMPĂRĂTEASA INNELDA ISHER, CU ÎNTREAGA EI VOINȚĂ APROAPE NECUGETATĂ DE A-ȘI PĂSTRA PUTEREA CLANULUI EI. Hedrock se scutură pentru a-și alunga această deprimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe care le putea vedea. Dacă zarea n-ar fi avut margini atît de apropiate, ar fi putut să fie Pămîntul. În clipa aceea Hedrock suferi un al doilea șoc îngrozitor. Un oraș, se gîndi el, un oraș ca cele de pe Pămînt într-o navă? Să fi fost atît de mare? Mintea lui nu putea cuprinde această noutate. Nava, care păruse lungă de peste un kilometru și jumătate, avea de fapt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TREABA SE FĂCU APROAPE INSTANTANEU. LITERALMENTE ÎNTR-O CLIPĂ. Reveni la panoul de comandă, își ajustă ritmul de la zero la normal și ascultă zarva făcută de consilieri și paznici cînd descoperiră starea în care se aflau. Se stîrni o zăpăceală îngrozitoare. Lanțurile zornăiau. Oameni strigau uimiți și speriați și apoi recădeau pe locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]