2,094 matches
-
ține aproape!” și cei aproape 600 de condamnați au Început urcușul unei Golgote concrete și Înecate În noroi; nu am mers mai mult de o sută de metri și soldații din escorta (români de-ai noștri!...) au și Început cu Înjurături și cu lovituri de paturi de pistoale și de bate. Din cauza anemiei și oboselii, fostul meu șef de lucrări de la Scoala Politehnica din Timișoara, domnul Nicolae Popa, care se nimerise lângă mine În coloana, abia dacă se mai putea urni
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
braț (era ușor că un fulg), continuând urcușul. Pe tot urcușul, care cred că a durat mai mult de o oră, am avut șansa că nici eu și nici domnul Popa să nu „Încasam” nici o lovitură, dar am „Înghițit” multe Înjurături; uzi până la piele și plini de noroi, am mai fost Încă o dată numărați În fața porții lagărului și apoi dați În primire caraliilor din interiorul lui. Pentru repartizarea În bărăci, am fost strigați nominal și luați În primire de câte un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
băseștii prezenți de 24 ianuarie la Iași, nici nu mai e nevoie de alte deraieri. Se aud sirenele prin tot orașul, de parcă s-ar fi deschis un front de război aici și lumea trebuie evacuată. Șoferii fac cozi imense de înjurături acompaniate de claxoane, ca și când s-a dat ordin de evacuare generală. Polițiștii comunitari din intersecțiile mari și-au luat figuri de filosofi pogorâți din dubă-n agora, supraveghind haosul general. Nu am încă de unde să știu dacă, până diseară, Băsescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
aș fi putut să le zic ceva, oricum teama se cam instalase în noi. În timp ce sosise a doua mașină, când mă uitam cum se apropiau noul val de ruși, vocea șefului se ridică, într-o expresie ce-mi suna a înjurătură, când am întors capul rusul îi apropia tatei pistolul de cap. Cred că am țipat, căci imediat am auzit vocea ridicată a rusoaicei, după care pistolul se îndepărtă de capul tatei, iar eu, plângând, l-am apucat pe Tata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lumea întreagă), se dansează cu tânăra soție a căpitanului, fără s-o strângă prea aproape, și își storc mințile (cu un succes relativ) să spună glume decente. O partidă de cărți începe discret în camera de alături, fără strigăte și înjurături. Încă un efort, domnilor, și locotenentul s-ar putea crede în salonul bunicii lui! Totuși, o întrebare nu încetează să-l sâcâie: prin ce minune căpitanul Marinescu, un soldățoi bețivan, obișnuit al bordelurilor, a dobândit șlefuiala asta de notar de când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Învățătorul, cu cascheta peste căciula de lână și fularul peste fleandura lui de palton, intră în restaurant lovindu-și una de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele. Să mergem la mine, o să fim mai liniștiți acolo, spuse șeful de gară. Locotenentul se scuză: "Sunt obosit, Constantin, azi am avut o zi extenuantă." Din cauza spionilor spui asta? întrebă învățătorul. "Nu crezi că erau spioni?" Pe cel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales paginile despre criza din suburbii. Furios, domnul de o anume vârstă lansează cu voce tare o înjurătură pe românește. Tăcere și stupefacție printre tineri. Și apoi un flaut cu timbru sopran întreabă în română: "Ce-ai cu noi, tataie?" Telefoane și mailuri numeroase, mai ales din străinătate. În Franța suburbiile au luat foc, ce se întâmplă la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
voce cu accent unguresc răsună în spatele lor: "Ei, Bejan, ai găsit culoarea potrivită a beretei?" Istvan trece pe lângă ei fără să se oprească, dând din mână în semn de salut, și se depărtează mișcându-și iute fesele bombate. Își înghite înjurăturile care-i năvălesc pe limbă și, întorcându-se spre fată, ia un aer profesoral: "În ce an ești?" "În doi." "La anul o să-mi fii studentă", o anunță pe un ton grav ca pentru a o avertiza. Bereta albastră nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se pierd... fiecare pe unde au fost repartizate... Hainele noastre au să zacă, timp de câteva luni, cel puțin teoretic, în camera de unde tocmai plec și eu acum. * * * Privesc în jurul meu: gânduri despre mine..., priviri mirate, disperare, speranțe, dezamăgiri, șovăieli, înjurături, râsete și oftaturi...despre viață și împotriva ei. Totul haotic! Doamna infirmieră Mariana (Mari pentru mine), mă ajută să târăsc după mine geanta grea obsesiva geantă albastră, voluminoasă, plină ochi cu de-ale gurii și cu câteva ,,trențe’’ curate aduse
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
multe ori cerea cu insistență! * * * Ne amuzăm copios de momentul comic la care asistăm în această dimineață friguroasă. Așteptăm cu nerăbdare cana cu așa-zisul ceai și bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama și pantalon de training lăsat peste pantoful sport. Din semi întunericul celuilalt capăt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din ultimul secol apar rapoarte fenomenologice și descrieri clinice similare (Berrios, 1985). Gîndurile obsedante sînt adesea legate de frica de contaminare sau de teama de a nu face rău altora sau de a încălca anumite convenții sociale prin manifestări precum înjurăturile ori inițierea unor avansuri sexuale în public (Marks, 1987). Rasmussen și Eisen (1992) afirmă că, din 560 de pacienți cu TOC, 50% manifestă obsesii legate de contaminare, 42% îndoieli patologice, 33% obsesii somatice, 32% nevoia de simetrie, 31% obsesii legate
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
petrecere. îmi amintesc de o scenă comico-tragică petrecută în 1886, a doua sau a treia zi de Paște. Soarele începuse să scoboare și grupurile - mai multe mii de oameni - se îndreptau către poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote de oameni venind către ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Gellu, vom învinge orice prejudecată numai cu o condiție: considerînd că vinovați sîntem noi înșine. În redacții sînt oricum complezențe. Mai cred că faptele ÎNALTE se înfăptuiesc cu bun-simț. Asta neînsemnînd că nu trebuie înjurați cei care trebuie înjurați. Și înjurătura e o eliberare, chiar dacă nu tocmai de emoție ca poezia (conform Eliot). M-a bucurat poemul tău de pe prima pagină a revistei FLACĂRA, ultimul număr. Se sfîrșește grozav! Vei fi bănuit că eu scriu altfel, că am alte idei prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cel Mare. Pedalând de zor, pot zice c-am sfidat celebrul deal de la Felești, urcându-l doar pe bicicletă. Gâfâind la deal, cu pinioanele cele mai mari cuplate, n- aveam gânduri prea bune pentru șoferii care, menținându-și forțele pentru înjurăturile specifice traficului nostru, mă depășeau incredibil de aproape. La cei 7-8 kilometri pe care-i prindea bicicleta la deal, nici o șansă să depășesc limita impusă - 30. Roșiori este localitate de tristă amintire, fiindcă acolo primisem o amendă din cauza unui
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se obișnuiește și cu răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu e o adunătură de cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite, ci pulberea aceea fină de deasupra textului, adică fiorul metafizic. Dacă ai dus textul dincolo de metafizic, dacă-l bălăcărești în fiziologic, dacă-l umpli de organe sexuale și înjurături birjarerești ("poezia roz"!) pentru a șoca, pentru un ieftin vedetism, dacă latrinizezi textual și arunci cu noroi în sfinți, dacă nu crezi în inspirație și accepți ingineria textuală doar pentru că ți-ai cumpărat destul de ieftin umbrella postmodernismului, ești un făcător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o falsă prietenie. Din generația mea corespondam asuduu cu Dan David, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Dumitrașcu ( păstrez de la el peste patru sute de scrisori), Lucian Vasiliu, George Vulturescu. Și acum, pe vremea detractorilor în floare (nici Eminescu nu a scăpat de înjurăturile unor limbrici literari contemporani!) eu nu contenesc să onorez aceste spirite, majoritatea plecate prin agorele cerești, să-i editez, să-i păstrez în actualitate, adică. A. B.Să facem un exercițiu de imaginație și să credem că pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
română nu s-a aflat într-o mai mare primejdie ca acum. Iar dacă Heidegger are dreptate că limba este Casa Ființei, atunci primejdia este și mai mare. Limba română devine tot mai vulgarizată, locul de perdiție prin pornografie, scatofilie, înjurătură și pseudo-divertisment. Tinerii poeți nu mai au minima inițiere în tainele versului, nu mai știu ce este un iamb, un dactil, un mesomacru, un endecasilab sau o celulă cretică. De aceea, când vin să le citesc încercările, primul meu sfat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am lăsat la Enisala/ Inima. Ardea câmpia! (Enisala, Albatros, 1984). E un text care se reține ușor. Când i-am spus lui Fănuș că Enisala nu e numele unei muze, ci al unei cetăți, m-a cadorisit cu o obișnuită înjurătură prietenească, pentru că, zicea el, i-am spulberat visul! Nu era vina mea. Din text se înțelege că, la Enisala, eu o iubesc pe fata mării Polimnia, nu pe Enisala! A.B.Ce așteptări aveți de la critici? De la criticii de azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe 'demascările', motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include bătaia, ci doar amenințări, înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei din 'comitet' au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici agresori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
l-a chemat iar pe Pătrășcanu și l-a anunțat că vor relua acțiunea, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, dar că acestea nu vor include bătaia, ci numai amenințări, înjurături și diverse pedepse fizice. Pătrășcanu și Badale au convenit ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se de vârfuri pentru a nu crea vâlvă. De asemenea, i-au ales ca și complici pe Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și în sistematizarea informațiilor obținute de la victime, alături de Leonida, Mărtinuș, Gheorghieș, Gheorghe Mătase, Juberian și Tudor Stănescu. În aprilie 1951, Cornel Pop a primit prin Dumitru Gheorghieș directiva de la 'comitetul' lui Țurcanu de a pregăti 'sărbătorirea' zilelor de Paști 'cu înjurături, povești triviale, invective, pentru a ne «bate joc de cei ce mai cred» în astfel de lucruri', motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe stradă. Și aceasta în con‑ dițiile în care eu nu am avut niciodată problemele pe care le-a avut Patapievici. Mie nu mi s-a întâmplat nici‑ odată, în ciuda faptului că am avut România Mare con‑ tra și atâtea înjurături de cea mai vulgară speță în presă, să nu pot să merg pe stradă, să-mi spună lumea una-alta. Dimpotrivă. În schimb, când m-am întors, în anul 2000, absolut toată lumea era îngrozitor de decepționată de regimul lui Constantinescu. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Cine ești?" A vorbit soră-mea: "Cum, nu-l cunoști? E Gheorghiță, băiatul tău!" Era mai înalt decît mine..." Vina lui Vasile Iordăchescu (n. 1924), agricultor din Vîrfu Cîmpului, fiind sergent în termen, a înjurat în timpul orei de educație politică înjurătură fără legătură cu politica. Speriat de comunism, a plănuit cu alții să treacă granița. Va fi arestat pe 3 aprilie 1948, împreună cu alți 41, toți bănuiți că ar vrea să fugă din țară. Vasile Iordăchescu văzînd "tratamentul" la care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]