4,199 matches
-
văd cam aglomerat. Ce zici? --Nțțț! Pe mine nu mă duce nimeni, nea Mototoleo. Nu vezi că n-ai față de negustor? Ce ți-ai zis mneata: la pahar mă pricep, la fotbal știu să-i fluier, la politică să-i înjur. De ce n-aș fi și vânzător? Păi nu vezi că nu se leagă? Nu vezi că ești paralel cu negustoria? --Dar tu, cum ești, Nae? Că văz clar: nu prea te calcă mușteriii. Și mărfurile alea...Mai mult le-ascunzi
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
se dezlănțuia asupra lui. Anii treceau cu repeziciune. Virgil ajunsese un adolescent ce avea o impresie despre viață foarte stranie, el înțelesese din acel cartier unde copilărise și se formase, într-un mediu foarte dur, cu acei băieți ce se înjurau și băteau între ei pe stradă și la școală că ceea ce contează cel mai mult este să știi să te bați, să fii șmecher, și să știi să-i tragi pe alții pe sfoară. De acasă trase concluzia că cel
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
în momentul când deschise poarta pentru a ieși în stradă auzi un vuiet pe lângă urechea sa dreaptă și apoi un trosnet puternic în poartă, întoarse capul și văzu o toporișcă înfiptă în poartă, iar pe tatăl său ce o aruncase înjurând și venind după el, în acea ocazie reuși să scape de furia bătrânului. Va urma... Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
cu cuțitul în mână pe Lenuța ce disperată fugea prin vecini. Vocea lui Virgil se auzi în cameră ștrangulată de furie: ,,De astăzi înainte în prezența mea nu o mai lovești ai înțeles?” Toader se albi la față, încercă să înjure dar nu putu articula nici un cuvânt preț de câteva clipe apoi spuse: ,,Lovește-mă nerușinatule, răzbunăte acum înainte de a pleca în armată ce nu știu eu că asta clocești în mintea ta nenorocită, ești sânge din sângele meu însă te
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
urnește cu greu din pat și vine sprijinită în cârjă până la masa din curte. Pare că a povestit aceleași lucruri de o sută de ori. A jucat în vreo trei „filme”, au vizitat-o reporteri peste reporteri, iar lumea o înjură, spune ea, când vede că vorbește cu presa. „Ei gândesc că, vezi Doamne, beneficiez de ceva. Eu vă spun, pe cuvântul meu de bătrânețe, dacă mi-a întins cineva o ciocolată sau un leu c-am vorbit. Deși de multe
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
a debutat în aprilie 2015. Și-a susținut continuu nevinovăția. Audiat mai bine de două ore în sala de judecată în luna mai a anului trecut, el a încercat să se autoexonereze de orice răspundere. ”Eu nici măcar nu i-am înjurat vreodată”, spunea fostul comandant despre foștii deținuți. A continuat la fel de inocent: ”...nimeni nu a fost pedepsit pentru că nu și-a făcut norma de muncă”. Mărturiile supraviețuitorilor, încărcate de detalii șocante, le-a expediat într-o frază rece, plină de dispreț
Al doilea torționar condamnat. Și (probabil) ultimul () [Corola-blog/BlogPost/337944_a_339273]
-
urla la mine. Mă întreba de ce nu am luat toți cursanții școlii ca să vin, citez: „Dracului în Piața Victoriei?!!!”. Nu m-am supărat pe el, pentru că disperarea lui era a noastră, a tuturor. Îi înțelegeam agitația. Putea să mă și înjure și l-aș fi iertat. Era eroul nostru. Cred că vreo 6 luni mai târziu l-am sunat eu. Era mai liniștit. Avea speranță. Ședem pe gânduri și are curaj să-mi povestească. Nu-mi amintesc cu exactitate discuția, dar
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” () [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
o fașă. Nu avem altceva, mergeți la farmacie și luați o fașă elastică. Accept cuminte situația, amintindu-mi de câți bani s-au pierdut în sistemul sanitar prin achiziții din care unii s-au îmbogățit. Sau că acum două săptămâni înjuram în fața calculatorului, plătind contribuțiile obligatorii la sănătate. Ce să și faci?! Primăria Generală taie 1 miliard de lei de la mașinile, echipamentele și mijloacele de transport de la ”protecție civilă și protecția împotriva incendiilor” (pompierilor li se taie din buget până și
Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui () [Corola-blog/BlogPost/337940_a_339269]
-
nou grăbită încălzirea globală. Se face galben. Verde. Un bătrân înalt traversează foarte greu, de-abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr ca mine, pe banda 1, înjură lung și apăsă claxonul cu fața tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce, nedumerit, cu o expresie deznădăjduită pe chip. E Mircea Albulescu. De-abia merge. Mașina din fața mea demarează în trombă, foarte aproape de el, șoferul țipă ceva
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
pentru depistarea viteziștilor din cursa cu obstacole a activităților zilnice. Unul dintre ei ridică mâna cu degetul întins spre mine. Îi citesc pe buze: - Trageți pe dreapta. Trag pe dreapta, jumătate pe trotuar jumătate pe banda 1, numai bun de înjurat și de pietoni, și de șoferi. Vine la mine, se prezintă. Colegul lui rămâne pe stânca lui la scrutat de oriziont în continuare. Îl menționez pentru că va deveni important mai târziu în povestea noastră. - Agent „Hemanuche Piperas”, actele dumneavostră. Știți
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
sincronizate, străzi lărgite, benzi separate de bicicliști și autobuz. O rog să fie irațională și să își imagineze parcagiii transformați în voluntari sociali, taximetriștii în domni amabili care te lasă să te strecori pe banda lor, colegi șoferi care nu înjură, dau flash-uri, depășesc pe dreapta și blochează intersecția. I-am câștigat atenția. Profit de moment și o oblig să abereze. Să își dorească să ajungă la Arad pe autostradă, la fel ca la Iași, Cluj sau Craiova. Să ne
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
700. Despre Evul mediu se știe că nu vedea cu ochi buni însoțirea omului cu apa. Dar am găsit câteva rânduri scrise ceva mai târziu, la care vă invit să reflectați când sunteți în trafic și faceți o pauză de înjurat. „Puține capitale din Europa au atâtea echipaje de trăsură ca Bucureștiul, unde luxul acestora nu este întrecut decât de cel al toaletelor și de lipsa de igiena. Este un oraș plin de praf și noroi situat pe un sol jos
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
realității. Descoperă că înainte să-și plătească singur salariul de care avea grijă înainte un întreg departament de resurse umane, trebuie să plătească el primul fiscul, furnizorii, curentul, chiria, gunoierii. Pe 25 ale lunii când vine Ziua Socotinții la TVA, înjură birjărește și bleastemă universul nedrept în care s-a născut el, un vizionar obligat să-și frece diamantul în cocina administrării firmelor în România. El, cel bun, cel drept și cel viteaz care nu putea să suporte nicio greșeală a
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
a nu fi perfecți, de a mai avea sens în efortul nostru de îmbunătățire a școlii. Sunt cei care ne vor sta aproape în viața de zi cu zi, când va fi nevoie de ei. Care ne vor irita sau înjura, ne vor zâmbi ori binecuvânta, care vor trăi lângă noi toate ale vieții. În bacalaureat nu există învingători și învinși. Bacul este a afișarea electrocardiogramei noastre educaționale. La fel și Evaluarea. Dar inima educațională a unei națiuni nu stă în
Sunt pline barurile de noapte de cei care au picat bacul. Doar noi le-am construit () [Corola-blog/BlogPost/338089_a_339418]
-
pe urmele duhului occidental. Mă întreb și eu retoric, ca protagonistul din Aferim! ce-or zice despre noi, urmașii noștri peste vreo sută, două sute de ani. „Se vor gândi ei că le-am netezit drumul în viață” sau ne vor înjura de mamă? Ezit mai mult decât zapciul (polițaiul) Sîngheoghe. Nu știu sincer dacă, peste 200 de ani, vom mai exista ca popor fiindcă peste 50 de ani, dacă ritmul de descreștere demografică de azi continuă, vom fi mai puțin de
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
despre vaccinuri și Olivia Steer? Eu nu prea vreau să-mi vaccinez copiii la câte am citit...” Serios, vaccinurile ar trebui să fie obligatorii, ca să evităm tot felul de discuții și epidemii care pun și alte vieți în pericol; - dacă înjuri, ai impulsul de a ridica un pumn la mine și mă tot ameninți, nu chem paza să te dea afară. Chem paza să te imobilizeze, sun la poliție și vei suporta toate consecințele. - te interesezi dacă am pediatrie înainte să
poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate () [Corola-blog/BlogPost/337794_a_339123]
-
veselia lui de moment; oare ce simțea? Bunica parcă mi-a citit gândurile și mi-a zis: „Eu i-am luat pe toți patru și le-am vorbit omenește. Ei au înțeles că e spre binele lor. Lasă, să mă înjure ei acum că peste ani or să-mi mulțumească.” Liniște. Mă gândeam ce bine ar fi fost să mă întind în pat, căci răceala mi-o cerea. Apoi mă certam pe mine însămi pentru egoismul de a mă fi gândit
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
iubitul ei Syda. Ar fi mers limuzină s-o ia de acasa din Otopeni și-ar fi adus-o pe sub pod pe la Băneasa, prin fața pe la Casa Scânteii, pe Kiseleff, care-ar fi blocat de tot și mii de bucureșteni ar înjură la greu c-ar întârzia la grătarul din spatele blocului, apoi ar trece prin fața Palatului Victoria, unde fără legătură s-ar afla la proțes împotriva eutanasierii pisicilor un grup de 15 iubitori de animale, apoi ar ajunge la Casa Armatei unde
Alaiul nostru [Corola-blog/BlogPost/100064_a_101356]
-
date anapoda. Căci, bătrâni cum suntem, ar trebui să nu mai avem dreptul la votul liber, pentru care înfruntasem gloanțele nu demult. Contra votului nostru, al bătrânilor voștri bunici, manifestați acum, strigându-ne că suntem hoți și "ciumă roșie". Ne înjurați pentru că v-am adus libertatea. Fiți liniștiți! Nu mai este mult. Vom dispărea curând, mereu îngrijorați pentru soarta voastră, fără să vă cerem recunoștință, coroane de flori la zile festive și alte asemenea fleacuri derizorii, deplin liniștiți de realitatea că
Nu, dragii mei, nu! Nu suntem ca voi. [Corola-blog/BlogPost/100111_a_101403]
-
plimbă câinii fără lesă și-i lasă să facă mizerii prin iarba pe care noi ne întindem la soare, alții aruncă resturi de mâncare pe jos ca să am eu în ce-mi năclăi rolele, iar alții se bat și se înjură de față cu cei 100 de copilași care se dau pe tobogane. Păi e frumos, să vii așa în casa oamenilor și să faci scandal? Și dacă nu e frumos, voi de ce-o faceți? Și noi oare de ce vă
În parcul Izvor [Corola-blog/BlogPost/100074_a_101366]
-
revin la subiectul calității filmelor: sunt foarte precise și bogate în nivelul de informații pe care îl oferă. Imaginează-ți că trebuie să faci planking și începi la un moment dat să tremuri tot. Numai bine când îți vine să înjuri și să abandonezi, dintr-o dată îl auzi pe Gonzalez zicând: don’ț worry if you start shaking, it’s a sign it’s working - keep it up. Rămâi uimit cât de sincronizate pot deveni fimulețele descărcate. În plus, poți face
Antrenor personal la îndemâna oricui [Corola-blog/BlogPost/100829_a_102121]
-
cel de lângă el era chiar Nicolae Ceaușescu în persoană - care mi-a și făcut cu ochiul - iar celălalt, ei bine, celălalt era un iepure dolofan și impertinent. Iepurele și-a aprins tacticos un trabuc, după care, de sub șapcă, m-a înjurat vârtos de mamă. În praful care s-a iscat, nu a mai rămas nimic nici din elicopter, nici din „Geniul Carpaților”, nici din iepure. Numai eu și vânătorul am rămas, abătuți, în fața câmpului verde verde. În fața noastră tocmai se deschisese
Halouri amp; Holograme (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100872_a_102164]
-
ne-am pus mari speranțe în dumneavoastră!”, scrie utilizatorul Stoica Zoita pe pagina de Facebook a lui Victor Ponta. Fostului premier i se reproșează că a avut „frâiele în mâini”, dar a fost „slab”. * „ Vorbește dezamăgirea din noi ...ne-am înjurat cu toți cei ce loveau în PSD, jigneau votanții PSD, v-am susținut, v-am apărat și ne-ați dezamăgit. Nu zic că Dragnea e bun dar pentru un mers bun al țării și al partidului trebuie respectate hotărârile luate
„Voi doi conduceți țara datorită prostiei noastre că v-am votat și am avut încredere în minciunile voastre”. Ce a înțeles poporul PSD din lupta lui Dragnea cu Grindeanu () [Corola-blog/BlogPost/337688_a_339017]
-
mergem la Miliție și să dăm totul în vileag. A doua zi cu noaptea-n cap, ne făceam și noi loc mai mult cu coatele într-un codoi lung și dezordonat, format mai mult din țigani și țigănci ce se înjurau și-și dădeau poalele peste cap. - Unde vreți să mergeți și care este problema?ne întreabă milițianul când ajunserăm și noi cu chiu cu vai la poarta. În două cuvinte, îi spun ce ne-a mănat la miliție, el imediat
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
și pe a lui însăși). În mintea sa toate ar trebui să funcționeze ca-n Elveția, dar habar n-are cât l-ar costa o Elveție românească. Nici sclavii fericiți ai Americii nu văd mai departe de vârful nasului: îl înjură pe Bush pentru prețul ridicat al benzinei, dar continuă fiecare să meargă la birou într-un SUV de cinci tone. Se arată vag îngrijorați de “global warming”, dar sunt speriați de-a binelea că fabricile se închid, țara se dezindustrializează
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]