2,073 matches
-
primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire șăgalnică În ochi, Îi spunea, privindu-l fix cu duioasă dragoste, că s-au Înroșit de rușinea adusă tagmei racilor cuminți de către nevolnicul semen al lor care atentase la degețelul nepotului său, cumințel-foc. Și uite-așa, timpul trecea ca În basmele românilor, Soarele continua să se rotească zilnic În jurul Pământului -contrar adevărului cosmiciar Va continua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de crapă chelea pe tine! Lasă-l Ileanî, gata! Și pe când bunica Ileana bucătărea În chiler, bunicul Ghiorghi fura o bucată generoasă de mămăligă rece și o dădea pe ascuns lui Vizanti, spunându-i prietenește: Bravo, Vizanti, iar i-ai Înroșit botu’, iar tu te ai ales numa’ c-o zgârietură! Ia de-aici și ai grijă de casă și ogradă, să nu intre nici ... leul! Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de deochi, dacă s-ar scula mă-sa să-l vadă! Tanti Ileană, aista nu-i copchilașu’ care se urca pe poartă și cânta: „Și saracu’-n urma lui/Suflă-n borta c-----i” Ti-i da ce l-ai mai Înroșit! Ba el este, Savetă-fată! Să fie sănătos, tanti! Mulțam! Fa Ileană, nu te superi că te-ntreb, da Victor ce mai face, s-o Însurat, trăiește bine sau a ajuns un bețiv și s-o-nbolnăvit din cauză că și-o pierdut femeia dintâi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stare de bine i-a cuprins Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe profesorul Căpriță, apoi, sigură de rezultat, Întoarse capul, foarte frumos de altfel, către o prietenă a sa. Va s-a Înroșit din mai multe motive, În fața ochilor i s-au așternut cele patru forme de pronume posesiv, iar exemplele, În ordinea posesorilor și a obiectelor posedate, parcă au venit de la sine și, simțind că a sosit și momentul său de a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
seringa hipodermică pe care le ținea În mînă, de parcă se pregătea să-mi ofere o doză de sedativ; atingîndu-și petele Închise la culoare de pe haină, Își aminti că nu era sîngele lui. Obrajii și fruntea, de regulă palide, i se Înroșiseră de mînie; privi dezorientat la cărțile de pe rafturi, lăsînd În acel moment pentru totdeauna În urmă o fază a vieții sale, cu toate dependențele ei. — O să doarmă cîteva ore. Să ieșim pe terasă. Probabil aveți nevoie de odihnă. Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de tuci, care se înroșea ca o ghiulea de război și dogorea noaptea. Dar așa măcar era cald și tablourile din jur păreau tot atâtea ocheane spre încăperi unde se mânca cu plăcere și se bea vin, iar fețele niciodată nu îmbătrâneau. „Eeei, gazdei mele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
designerul Sonia d’or e pe jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
roșu și verde și că țara ei o întrista, dar că erau lucruri în care nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să vii aici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mi-e rușine să mă simt păcătos. Fără pământ, cerul nu mai prețuiește nimic. Sunt convins de asta, așa cum eram încredințat, în somn, că având puțină apă voi avea totul. Era o arșiță cumplită care usca iarba și o înroșea, făcea ca frunzele arborilor să capete gust de cenușă, iar animalele să înnebunească de sete. Izvoarele secau în pământ, pământul crăpa, pe cer nu era nici un nor și nici o speranță de ploaie, aerul dogorea și, din loc în loc, de prea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
susținut că aceste vorbe i-au aparținut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă." L-am văzut cu ochii mei cum mângâia coardele lirei și, în timp ce el cânta, soarele a intrat în nori și marea s-a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorba de sinucidere. Că n-a suportat durerea. Știu că asta a spus poliția, domnule Miller. Dar fiul ei e de cu totul altă părere. Și eu îl cred. Lucrezi îndeaproape cu el, domnișoară Costello? Maggie simțea cum i se înroșește gâtul. Asta s-a întâmplat data trecută, se gândi, blestemându-și zilele. Ea, care putea ascunde totul în timpul negocierilor, păstrând secretele fiecărei tabere fără să dea nici măcar un indiciu celeilalte, ceda de fiecare dată când nu era vorba despre demilitarizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum i se înroșesc obrajii. Ghidul adună grupul în jurul unui panou de sticlă ce scotea la iveală faptul că se aflau în realitate pe o punte, cu o gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pune comprese.): Tată, nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după gât? Te doare aici? Te doare la genunchi? ȘEFUL GĂRII: Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La 24 septembrie moare, fără să fie plâns de nimeni. Încă de când ajunsese stăpân
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a ostoit rănile care au înroșit pânza. Era marama cu sângele celor jertfiți sau pânza cu care călăul s-a șters pe mâini, după victoria-i triumfală? Mă dor acestea. Nu ca o vină a conștiinței mele. Nu am o conștiință atât de tragică. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vreo cincisprezece zile, fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe loc rana cu lama unui cuțit Înroșit În foc. Mendoza leșină de durere În ambele ocazii, avu febră și amețeli două zile la rînd, Însă În cea de-a treia trebui să se pună pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]