1,969 matches
-
ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află în sfârșit în mâinile tale. Atunci ești tu însuți realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Când Rainer privește înserarea, spune că această înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat al urechii. Nările mari. Din nou fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carte, devenită întrebare... „Grația ambiguă aparține aceleiași Simonetta, în Primăvara botticelliană și în tabloul de la Chantilly ?“ — În Primăvara, Simonetta se înfățișează învestmântată în flori, la Cosimo apare doar bust. Aproape goală, acoperită doar cu un șal care transmite, parcă, răcoarea înserării. Broderiile și franjurile marginale se odihnesc încă, aparent neînsuflețite, gata să devină, peste doar câteva clipe, șerpi mișcători și veninoși. Chipul și umerii, pieptul tânăr se decupează din argila amurgului. Așteptare calmă și senzuală și provocatoare. — Celebrul tablou de la Karl
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rîu, chiar și În abisurile subterane ale Brooklyn-ului exista destul timp, dar cînd Încerci să-i povestești gazdei simți că nu poți, căci ce-ai mai avea să-i spui? Căci deodată Îți amintești cum se lasă lumina tragică a Înserării peste jungla uriașă și ruginită a pămîntului cunoscută sub numele de Brooklyn și pe fețele tuturor bărbaților cu ochii stinși și pielea cenușiu-palidă, cum aceștia, chiar și În Brooklyn, se apleacă peste pervazul serii Învăluiți În lumina aceea tristă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cenușiu-palidă, cum aceștia, chiar și În Brooklyn, se apleacă peste pervazul serii Învăluiți În lumina aceea tristă și tăcută. Și-ți amintești cum, Într-o seară, stăteai Întins În pat În adîncul celulei tale reci din Brooklyn și ascultai zgomotele Înserării și cîntecul păsărilor ce răzbea tot mai slab dinspre copacul tău; și-ți amintești că s-au deschis două ferestre și-ai auzit două glasuri - unul de bărbat, altul de femeie - care au Început să vorbească În lumina aceea tragică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără cuvinte, auzind pe toate drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar și a spațiului fără odihnă; Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca o fantomă. Dintre cei cinci bărbați care ieșiseră din „junglă“ pe șosea și Înaintau, Într-o procesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în stare să transforme timpul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți un text cu titlul Noapte de mai folosiți ca început dat versurile: Stau încremenit Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată... Înserare Ștefan Octavian Iosif S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stele, Mi te-oi pune în fereastră, În căsuța cu perdele. Și-ai să fii tu, licurici, Lampa păpușicii mele. Cerințe: 1.Citiți și memorați versurile. 2.Alcătuiți o compunere cu titlul ” Noaptea în grădină”. Folosiți planul de idei: -momentul înserării; -liniștea nopții; -răsăritul lunii, apariția stelelor; -farmecul grădinii; parfumul florilor; -vietățile întunericului; -frumusețea nopții. Legenda buburuzei Eugen Jianu Au ieșit la soare ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albaștri. Albinele își deretică stupul; că mâine o să iasă la treabă. Mieii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea ca să se joace A-nfipt o sumedenie de ace. Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer încetinel, Am stat acolo singură cu el. Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost făptura-i la nceput de lume ? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Stambul cu aur, prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici oameni din sat se bucură să le fie gazde înalților oaspeți. În seara asta i-a prins noaptea în satul Malu, la 15 km de satul Giurgiu, aflat pe malul stâng al Dunării și gazda se bucură
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
printre dealuri și, vara, vitele erau sperioase ca niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând praful. Și cum se vedeau crestele profilate În lumina Înserării și felul În care luna Își arunca strălucirea asupra văii spre care coborau ei călare. Acum Își amintea cum cobora prin pădure, ținându-se de coada calului atunci când nu mai vedea nimic, și-și amintea toate poveștile pe care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
creastă. Pe malul apei nu s-a mai semnalat altă mișcare. Nu scăpați din ochi malul pârâului și coasta râpei. Mare atenție, să nu fiți descoperiți. Ai grijă cum te deplasezi. La lăsarera serii, veniți aici. Am înțeles, domn’ locotenent. Înserarea s-a lăsat pe nesimțite. Pe toată linia frontului era liniște ca în vremurile bune. Lui Toaibă i s-a părut că un militar inamic se deplasează spre stânga lizierei de pe creastă. Când a fost sigur că nu se înșală
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nemți se afla un sat - să vadă ce se întâmplă „dincolo”... 82 Printre cei cinci, m-am nimerit și eu. Ce zic eu m-am nimerit? Eram comandantul grupului. Am așteptat să se lase seara. Parcă văd și acum înserarea aceea... Soarele roșu ca stacoju’ s-o scufundat într-o baltă de sânge. Am pornit spre sat cât mai ferit cu putință. Ne-am oprit la oarecare depărtare, pentru a asculta doar-doar om prinde vreun zvon. După o bucată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
călca alături cu o iotă. Bine, Toadere. Dacă îi ține seamă de cele ce ți-am spus eu, îi fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Înzestrați cu puterea unei asemenea aventuri. Ea mă privi ca dintr-o capcană din care-și cerea izbăvirea, iar eu, neînțelegînd, o Întrebai la ce gîndește. - La nimic, Îmi răspunse. Privirea Îi rămase În gol și, deodată, perdelele căzură În Înserare. Ea mai vorbi ceva, nu-mi aduc aminte ce, vocea Îi deveni patetică, nu mai era vocea veselă pe care mi-o Închipuiam a orelor didactice, n-ai fi crezut că tînăra femeie era profesoara, că se supunea zilnic unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]