2,199 matches
-
aceea de a primi. Iată răspunsul, pe cât de generos, pe atât de exigent, al lui Negoițescu, răspuns care luminează și paginile din Straja dragonilor : „Nu caut suferința, dar caut iubirea cu atâta ardoare, încât suferința cea mai grozavă nu mă înspăimântă, nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă, în spiritualitatea ei, poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
intrarea în Satu Mare, microbuzul nostru a frânat brusc, iar bunica a început să scoată țipete disperate, fiind întâia care a zărit în șanț, înaintea noastră, Fordul răsturnat, cu roțile în sus. Coborând cu toții în grabă, am auzit gemetele mamei; eram înspăimântați, bunica plângea în hohote, frământându și mâinile. Au fost scoși vii și nevătămați de sub vehiculul cu bucluc trei dintre ocupanți, ultima degajată fiind maică-mea, a cărei mână fusese prinsă de bara capotei de care se agățase și suportase astfel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
act sacru. Când iubesc, mă dăruiesc iubirii cu totul, fără teamă și fără speranță. Știu că nu voi fi iubit și că voi suferi. Nu caut suferința, dar caut iubirea cu atâta ardoare, încât suferința cea mai grozavă nu mă înspăimântă, nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea IANUARIE 1949 tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă în spiritualitatea ei poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui totul; pizma cea mai cuprinzătoare și tot odată cea mai amănunțită, și cea mai arzătoare, cea mai sfâșietoare; jaful îndrăzneț până la a înspăimânta, lacom să facă al său tot ce e bun, de folos, onorabil pentru altul; ura fără țărm față de meritul oricui și al tuturora la un loc; pasiunea cea mai aprinsă de a domina, o viață tenebroasă, ascunsă, dușmană luminii, folosită
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Se dă drept fapt sigur că, înainte de a muri, a ars o cantitate enormă de însemnări pe care obișnuia să le scrie în fiecare seară. Într adevăr, am auzit vorbind despre însemnările acestea pe mai multe per soane care păreau înspăimântate de existența lor. Neîndoielnic este că ar fi putut oferi materia unei scrieri foarte picante, dar totodată, nu încape îndoială, din cale-afară de scandaloasă. TALLEYRAND 1754-1838 SIEYÈS Nimeni nu are un spirit mai viguros decât Sieyès; inima îi e rece
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
folosesc semnele dialogului, iar necesarul "spuse" e în italice. Găsim ortografia veche (cu iz de John Donnesugerând bucuria lui de a trăi), narațiunea făcându-se la peroana întâia, la trecut. Aflăm de acolo multe întâmplări fioroase, dar ele nu ne înspăimântă la fel de tare ca ceea ce vede Hawksmoor ca om al legii, care, incapabil să ridice biserici, construiește un caz, înțelege prea mult și în final eșuează din propria lui voință, identificându-se cu ucigașul legendar. Prima frază rostită de Dyer (adresată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un caz, înțelege prea mult și în final eșuează din propria lui voință, identificându-se cu ucigașul legendar. Prima frază rostită de Dyer (adresată ajutorului lui, Walter) este: Nu sunt robul frumuseții geometrice, trebuie să clădesc ceva ce înalță și înspăimântă. În sprijinul esteticii urâtului și terifiantului (în bună tradiție eliotiană), continuă: Declar că-mi construiesc bisericile temeinic pe acest deal de excremente care e pământul și cu ideea limpede a firii decăzute. Pentru a urma firul asemănării cu T.S. Eliot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pildă că "dacă spui Tatăl Nostru de la coadă la cap, poți trezi Diavolul". Se simte atras de biserică, de tunel, de Piramidă. Mama lui, care e văduvă (tatăl a fost brutar și a murit cu cinci ani în urmă) e înspăimântată de această atracție, care-i aduce copilului moartea. Scriind acest capitol, scriitorul iar ne dezvăluie (doar nouă, nu și poliției) misterul, relatând faptele așa cum au decurs. O ființă care pare a fi pe jumătate om, pe jumătate stafie, îl face
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem. Am devenit complici cu gândul, drept care nu ne mai înspăimântă nimic: totul ne încântă. Dyer devine ucenic al zidarului Richard Creed, citește și învață de unul singur arhitectura, îl cunoaște pe "Sir Chris" (Wren) la șaptesprezece ani. Impresionat de cunoștințele tânărului, Sir Chris, care este "supraveghetor general și arhitect principal
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne împing pe urmele povestitorului și încearcă să ne determine să-i dăm dreptate. Când ne dăm seama că nu putem cu niciun chip să-i dăm dreptate, când înțelege și Ono că a pierdut viitorul, e mânios și ne înspăimântă deruta lui. La sfârșitul cărții, Ono ne privește încrâncenat. Roata episoadelor e la început amețitoare. Amestecul e elaborat și merge chiar mult mai departe decât mergeau procedeele Fluxului conștiinței. Atmosfera e mai presus decât intriga. Povestirea se împarte în mici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scoși din tabieturile lor, că trebuie să facă efortul de a se adapta la ceva necunoscut. În chip ironic, Robyn, specialista în romanul industrial al secolului XIX, dă ochii prima oară cu aspectul real al industriei moderne și e dezgustată, înspăimântată de tot ce vede. E dezgustată de nivelul subuman la care sunt reduși indivizii, și e înspăimântată că ar putea și ea să fie atrasă într-o activitate care i se pare respingătoare. Pentru început, între Robyn și Vic se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chip ironic, Robyn, specialista în romanul industrial al secolului XIX, dă ochii prima oară cu aspectul real al industriei moderne și e dezgustată, înspăimântată de tot ce vede. E dezgustată de nivelul subuman la care sunt reduși indivizii, și e înspăimântată că ar putea și ea să fie atrasă într-o activitate care i se pare respingătoare. Pentru început, între Robyn și Vic se cască un abis, în ciuda faptului că subiectul tezei de doctorat a lui Robyn este romanul industrial. Realitatea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Larkin se uită de sus la această creatură pitică. Primul volum se tânguia de apăsarea unui gol inexistent. Sentimentul de gol de acum ne strivește. Chiar dacă ultimul vers al volumului afirmă că " Numai iubirea va supraviețui din noi", tot ne înspăimântă albul ultimei pagini. Peste încă zece ani, la cincizeci și doi de ani, Larkin publică High Windows (1974). Cel puțin într-o privință Larkin a urmat exemplul lui Eliot: nu a publicat mult. Dintre poemele tipărite, unele pot părea banale
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atavisme prin care oamenii se aseamănă cu ceea ce au fost ei odată, într-un trecut natural-istoric. În vremuri străvechi pumnul strâns era un simbol pentru izbitura ce putea să urmeze prin consecință, la fel cum părul zbârlit venea să-l înspăimânte și mai mult pe adversarul apărut în față. La fel rânjitul dinților, umflarea penelor anunțau atacul sau fuga. Erau reacții adaptative decisive în supraviețuire și reproducere. Aceleași reacții apar însă și la omul de astăzi, cu deosebire în situațiile de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
jucat un rol neașteptat în viața noastră. Doi ani mai târziu avea să folosească drept probă în procesul lui Vlad, pentru a dovedi vinovăția lui ca huligan și agitator. Vreme de mai multe zile, regimul din România a fost foarte înspăimântat în fața mișcărilor ce luau ființă în sânul populației, mai ales printre studenții Universității din Cluj. Atât de tare, încât unii înalți demnitari ai regimului au căutat ascunzători, pentru cazul în care ar fi urmat tulburări serioase la București. O cunoștință
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o speranță în care nu îndrăzneam să cred. Geneviève Brunet fusese rugată de către ruda noastră pariziană, Jean L. M. - el însuși autor de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la telefon. De îndată ce-i spuneam unui prieten să vină pe la noi, se puteau pune pe ascultat. Deci, după un studiu aprofundat al situației și stabilirea unui plan amănunțit, spre sfârșitul lunii iulie 1958, au declanșat o adevărată teroare, pentru a înspăimânta populația și pentru a stabiliza un regim care, de fapt, nu se baza pe nimeni și pe nimic. Știau prea bine că regimul nu e bazat decât pe teroare, că nu-s decât o mână de indivizi și că, în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
susținute: "Politica practică recomandată de Machiavelli pentru a parveni și a se susține, politica operării cu apetituri și ambițiuni și arată urmările netăgăduite, urmări de cari oricine care are cât de puțin sentiment de om de stat trebuie să se înspăimânte. Nu numai arta de-a mânui oamenii înseamnă a fi om politic. Arta de a-i mânui este cel mult un mijloc pentru a ajunge la scop, pentru a le asigura dezvoltarea, bunul trai, prosperitatea"343. Orizontul informativ pozitiv al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Către 1470, Ludovic al XI face o impresie jalnică pe lîngă Carol Temerarul. Dar, stăpîn pe armata sa, pe finanțele refăcute și pe geniul său diplomatic, el știu să-i adune pe toți cei alsacieni, loreni, elvețieni... pe care îi înspăimîntau ambițiile Marelui Duce de Occident. De două ori bătut de elvețieni, Carol moare în mod lamentabil în 1477 în fața orașului Nancy, pe care visase să îl facă odată capitala sa. Ludovic al XI-lea profită de situație pentru a lua
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
floarea și toți cavalerii Franței fură luați prizonieri sau omorîți, ceea ce înseamnă, dacă Dumnezeu prin grația sa, prin bunătate și milă nu îndreaptă lucrurile, pierderea și distrugerea totală a regatului [...]. După atîtea vești dureroase primite și pentru că parizienii erau foarte înspăimîntați de asemenea calamități, s-a ordonat să fie păzite cele patru porți principale ale Parisului, să le astupe și să le închidă pe celelalte." Journal d'un bourgeois de Paris sous Francisc I-er Paris, UGE, coll. 10/18, 1963, p.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pământ și l-a adormit pe strămoșul nostru Adam, i-a luat o coastă din stânga sa și a zidit-o pe strămoașa noastră Eva. Când Adam s-a trezit din somn, a văzut- o pe Eva lângă el, s-a înspăimântat și a strigat la Dumnezeu. - Ce este asta, Doamne ? iar Dumenezeu i-a răspuns: - “Nu te înspăimânta, Adame, că aiasta este carne din carnea ta și oase din oasele tale și vă veți înmulți ca frunza-n codru și ca
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a zidit-o pe strămoașa noastră Eva. Când Adam s-a trezit din somn, a văzut- o pe Eva lângă el, s-a înspăimântat și a strigat la Dumnezeu. - Ce este asta, Doamne ? iar Dumenezeu i-a răspuns: - “Nu te înspăimânta, Adame, că aiasta este carne din carnea ta și oase din oasele tale și vă veți înmulți ca frunza-n codru și ca floarea câmpului până a venit timpul la aiști doi tineri care stau în fața dumneavoastră cu genunchile plecate
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul Cerurilor, mi-a dat altele și mult mai frumoase, mai albe ca zăpada, și mai luminoasă decăt soarele. Bătrânul Crăciun, înspăimântat de îngrozitoarea faptă ce săvârșise, căzu cu fața la pământ, plângând amarnic, plângând ca un copil. Într-un târziu el s-a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
distructive realmente în natură, dar în artă în nici un caz nu. În artă realitatea distructivă din natură devine pretextul unui sentiment, pe care îl trăim estetic tocmai în virtutea irealității faptului reprezentat. Volkelt distinge în sublimul distructiv un sublim care ne înspăimântă, cum e cel din exemplele pomenite; un sublim care ne terorizează, cum ar fi în natură namilele diforme, pe care fantezia le sculptează în bezna nopții, sau strigoii, sau fantomele morților, descrise în romane ori în drame cum e Hamlet
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pământ și l-a adormit pe strămoșul nostru Adam, i-a luat o coastă din stânga sa și a zidit-o pe strămoașa noastră Eva. Când Adam s-a trezit din somn, a văzut- o pe Eva lângă el, s-a înspăimântat și a strigat la Dumnezeu. - Ce este asta, Doamne ? iar Dumenezeu i-a răspuns: - “Nu te înspăimânta, Adame, că aiasta este carne din carnea ta și oase din oasele tale și vă veți înmulți ca frunza-n codru și ca
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]