2,220 matches
-
ființă nepământeană care din fântâna ei de lapte, tânjea "după lumea soarelui și a lunii" și care nu putea ieși decât prin "descântecul ființei scris în marea carte a vrăjitorilor": Albă-dalbă Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii să-i trezească. Frumoasa din Lapte este smulsă nefiresc din lumea ei, fără descântecul care i-ar fi dat un nume în lumea pământească ("albă-dalbă Margiolină") și ar fi însuflețit-o, făcând posibilă povestea de dragoste cu Scarlat. Scoasă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii să-i trezească. Frumoasa din Lapte este smulsă nefiresc din lumea ei, fără descântecul care i-ar fi dat un nume în lumea pământească ("albă-dalbă Margiolină") și ar fi însuflețit-o, făcând posibilă povestea de dragoste cu Scarlat. Scoasă fără acest descântec din fântână, legată printr-un alt descântec de dragoste, de chipul salvatorului ei, Scarlat, ființa ei albă și diafană, din altă lume ajunge să-l nefericească pe cel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Meșterul Manole, așa cum îi recită Melania în momentul morții ("Manole, Manole,/ Meștere Manole...") jerfește logodnica, străina, artei, muzicii sale. În studiul dedicat legendei Meșterului Manole, acesta încearcă să-și regăsească prin moarte soția care, jertfită la temelia unei clădiri, o însuflețește și o face astfel să dureze 637). Faptul că logodnicele îl părăsesc înseamnă refuzul lor de a fi sacrificate, convertite în victimă care, prin moarte ritualică, să dea viață creației. Ele devin Îngeri ai Morții care îi vestesc lui Manolache
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe poteca îngustă, anevoioasă ("mult istovit pe cale") a unui acces treptat. La acest nivel, lucrarea originarului se vădește difuz, "în șoptirea născândei adieri" a unei chemări nevăzute; fără să se ofere cu totul vederii, ea e abia un fior ce însuflețește lucrurile, deschide ființei un orizont nebănuit, topește orice făptură "în marea nuntă a firii": "Curând în miezul luncii, un neștiut fior/ Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din care procesează ca de originea unei mereu refăcute unități: " Se petrece, poate, în aceste capricii așa de minuțios organizate în acest delir al simetriilor care constituie plasma însăși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Și ca orice infirm care-și simte/ În brațul secat un fior,/ Dau mereu din arìpile-mi strâmte/ Și-arìpile absente mă dor". Absența care doare e absența unei prezențe înfiorate, unda în care viziunea cerului încă fulgeră, căci dorul formei ce însuflețește materia e o memorie a esenței. Figură a izvorului nesecat, zbaterea aripii nevăzute țese din firele lumii armonia posibilului. Diafan și perspectivă a inaparentului în Patmos de Ilarie Voronca Se știe că, potrivit lui Henry Corbin, obiectul percepției imaginative (sau imaginante
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau drumul spre ființă Dus-întors. Adorare și contemplare Dacă icoana este chip al invizibilului care ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața epifanică a supranaturalului care însuflețește natura. Natura însăși dobândește chip, întemeietor și rostitor, fiind astfel "slujitoarea unei destinații de slavă", căci ea "se adeverește purtătoarea posibilităților infinite de creștere și arătare"1. Natura e ca atare destinată să se depășească prin slujirea unei desăvârșiri care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cufunde în somnul materiei, să se lase legănată de heracliteana desfătare a curgerii. Ea nu aduce la vedere decât o imposibilă arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită de o diminuare a elocvenței imaginale, precum în Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de nicăieri. Toamna nu pune în vedere o priveliște, ci neasemuita sa putință de a fi altceva, ieșit din comun, din seria cunoscutului previzibil. Preființarea nu e previzibilul deja vestit; dacă ceva începe să se întrevadă, este doar zeitatea care însuflețește firea, dar în fața căreia nimeni nu vede nimic, nu cunoaște pe nimeni, nu prevede decât răvășirea iscată de această neprevăzută apariție. Aici previzibilul e invizibilul, chipul neoglindit și cuvântul nerostit, prefața inaparentului. Ceea ce dă ființă imaginii nu arată înapoi, în urma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voluptatea tristă a dispariției, regresia în neantul unui târziu definitiv: "Și acest suflet care se înclină/ fără punți și ochii ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați în absență, în ștergerea oricărui semn, precum această lume rănită de moarte, ieșită - extatic - din sine, aruncată în deriva sensurilor. În aparență, fântânile înghețate din cer e o imagine care nu se vede; la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de înger), de apariția unui inevident marcant. "Astfel s-aștepți lângă dreapta minune a lumii"; doar astfel se are în vedere ceea ce în aparență rămâne nevăzut, trecător spre ființă și spre propria revelare. Și atunci unde să așteptăm minunea care însuflețește și înalță lumea? Lângă dreapta ei plăsmuire - la marginea împărăției -, în fața acelui abur de sens pe care nu îl gândim, dar îl vedem în imaginea din care izvorăște lumina poemului. Creația in-formată (Grigore Hagiu) În poemul Diamant de Grigore Hagiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a înălțării? Căci stând în deschis, poemul stă în vedere, în raza privirii. Se arată de la sine întrucât vine de la sine. Are darul ființării, împlinindu-și facerea în orizontul înțelegerii. Iar ceea ce se face este o zidire de imagini, arhitectura însuflețită de visul creșterii. Astfel încât, pe de altă parte, " Frunziș imaginar/ elixir din care nicicând/ nu s-a adăpat/ conjurația nisipului". Să fie atât de străină imaginația spirituală de materia în care ea visează? Aparent, niciun raport de conaturalitate între frunzișul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerii, imaginea cursivă a inaparentului care vine de departe, trece și sclipește în orizontul transcendenței. Căci ceea ce se arată sub acest chip este un non-evident neîntrupat în vizibil, nevăzut ca atare în sensibil. Trupul nu mai e acum decât forma însuflețită de modelul pe care îl primește la sine: "[...] Mie însumi îmi sunt/ râu și murmur/ ce înalță imnuri de slavă/ amurgului pur". Redus la ființa de râu și de murmur, trupul nu e nimic în sine, nu e pentru sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încă populații destul de scăzute. Marea majoritate a populației trăiește la sate, exceptînd Flandra, Brabantul și Italia de nord și centrală. Dar secolul al XVI-lea cunoaște mai ales o creștere foarte mare a populației urbane. Aceasta se concentrează în porturi, însuflețită de începuturile unei importante activități comerciale, ca în Anvers, Sevilla sau Londra și în orașele mari dar rare (Paris și Neapole depășesc un milion de locuitori, Veneția și Milano se apropie și ele de această cifră). Marile concentrări urbane se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
refuzat să poarte arme din motive așa-zis "politice". Se dovedesc mai puțin deschiși la discuții și despicat firu-n patru, dar nu creează niciodată probleme. (Mai apare și câte "o oaie neagră" la câțiva ani odată.) Rămân la prânz, discuție însuflețită despre legalitatea vânătorii de elani. E privită ca o mare "distracție la modă" care provoacă chinuri animalelor ca urmare a neîndemânării. Cineva se declară pentru interzicere, să fie autorizați numai "pădurarii statului". Altcineva încearcă să aducă în dezbatere pescuitul sportiv
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Iulia, mamei, Maria, din neam de romano-catolici din Săbăoani. Introducere „După creștinism, mișcarea franciscană este cea mai mare operă populară de care își amintește istoria”. (Renan) Mișcarea franciscană s-a răspândit rapid, prin marea ei forță de convertire, ce îi însuflețea pe acei adepți ai săi, torțe vii ale credinței, porniți în cele patru zări, să-L vestească pe Cristos și pe urmașul său, Francisc. Ei, acești apostoli luminați, au ajuns și pe aceste meleaguri, încă din timpul vieții Sărăcuțului din
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
această ocazie și Sfințiilor voastre câteva cuvinte, ca un mai mic tovarăș în apostolatul Evangheliei lui Hristos. Mai întâiu o rugăminte insistentă vă fac. De dragul sufletelor, ce vă sunt încredințate spre a le ajuta în opera mântuirii veșnice, binevoiți a însufleți la această lucrare în adunările din fiecare lună pe membrii Ordinului al treilea, îndemnându-i să păstreze puținele regule de viață creștinească la care s-au angajat. E poate ceva mai împovărător a te îngriji de o asociație, decât a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din 13.03.1949, invitat de onoare a fost Ep. Anton Durcovici, fraternitatea crescând la 104 membrii, iar pr. Andrei Despina, asistentul spiritual, a predicat emoționant „despre sărăcie”. Congregația Mariană a Bărbaților din București, condusă de către A. Durcovici, a renăscut, însuflețindu-se din crezul său: misiunea de a salva sufletele; s-a reușit omogenizarea grupului (de etnii diferite, ca și de starea socială, culturală etc.) și au fost primiți mulți tineri români și străini. Într-o vreme tulbure, când ideologiile erau
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
poporului român. 6. O.F.S. în lumea întreagă a avut un rol uriaș, începând cu secolul al XIII-lea. Este interpretată ca fiind cea mai mare mișcare de apostolat și convertire din toate timpurile. În România mișcarea terțiarilor a fost însuflețită până la 1.XII.1948. În prezent ea există sub denumire de O.F.S. la nivel național din 2008. 7. Ultimul capitol „În umbra îngerilor” vrea să mărturisească prin puterea exemplelor de viață, adevărata trăire a credinței, în spiritul Evangheliei. „Portretele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din numărul de locuitori (așa cum era și cazul Iașilor), au îndeplinit activități specifice acestei categorii sociale. Fenomenul a produs o situație tensionată, materializată prin impunerea unor restricții evreilor, văzuți ca posibili concurenți. În secolul XIX, la fel ca românii, evreii, însuflețiți de “spiritul veacului”, trăiesc acum sub auspiciile modernității. Uneori înțeleși și acceptați, dar, de cele mai multe ori, respinși de o majoritate preocupată de propriile schimbări, evreii s-au exprimat în cadrul comunității lor tradiționale. Au căutat în permanență să-și păstreze nealterate
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar vreme de-o clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns. Așa frivole cum sunt, flirturile Catherinei au darul de a o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete. Însă, dacă stăm să ne gândim, acești predicatori alarmați nu se înșelau pe de-a-ntregul. Ei erau însuflețiți de un soi de spirit premonitoriu, de clarviziune futuristă. Căci sfârșitul lumii, al unei lumi, cea a Belle Époque, era într-adevăr aproape. Iar un cataclism cumplit s-a abătut fară întârziere asupra societății franceze și a Europei: Primul Război
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor, pe care nu sunt sigure că îi vor mai vedea vreodată în viață. Odată ce bărbații apți de luptă pleacă pe front, societatea franceză este însuflețită și unită de un extraordinar elan de solidaritate. Teatrele, cinematografele, music-hall-urile își închid porțile. "A sluji" devine deviza francezilor. În câteva zile, "Parisul monden dispare, iar locul său este luat de Parisul caritabil"71. "Amețitorul oraș al plăcerii devine orașul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fusese posibilă o asemenea hecatombă? Sunt mulți cei care, după exemplul lui Georges Duhamel, se ridică împotriva naționalismului extremist, a militarismului, a capitalismului, considerate, ca multe altele factori favorizanți ai războiului. Alții, precum artiștii dadaiști, iar mai târziu suprarealiștii, sunt însuflețiți de o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori, fără religii, fără republicani, fără regaliști
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
redescoperit adevărurile eterne, forma secretă a lumii; a făcut cele ce nu vorbesc să vorbească; a dezlegat legăturile misterului, a găsit cheia inimilor...87". Inimile de care este vorba, tocmai, trăiesc ele însele această fierbere și această efervescență generală. Sunt însuflețite de o imensă poftă de a trăi și de a simți, exacerbată de război. Eros și Thanatos cutreieraseră mână-n mână câmpurile de luptă. Această explozie de bucurie nu se manifestă brusc. Dimpotrivă, la început francezii sărbătoresc triumful cu moderație
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]