2,273 matches
-
că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Baldo, cruciatul. Vă veți găsi În al Treilea Cer. — Al Treilea Cer? — E un fel de a spune pe care Îl folosim Între noi, o glumă de oameni Învățați. Dar domnia ta vei Înțelege cu siguranță. Iubirea de cunoaștere care ne Însuflețește atunci când ne apropiem de Învățătura Îngerilor e atât de mare Încât fiecăruia dintre noi i se pare că urcă În cerul Venerei. Dar nu e numai asta. Vei vedea. Dante rămase În tăcere, căzut pe gânduri. Poate că era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuit să ceară azil. Astfel se explică prezența sa printre noi, atât de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse venețianul, al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment dat, vraja se rupse, iar chipurile celor de față se Însuflețiră dintr-o dată cu expresiile uimirii și ale compasiunii la care se așteptase, În timp ce un cor de exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească, la fel ca pe vremea când, alături de Guido Cavalcanti, bântuia prin nopțile florentine În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să muște decât să sărute. — Credeți că pentru salvarea mea aș fi dispus să vând libertatea Comunei? Și, Încă mai Înainte, adevărul? — Biserica știe bine slăbiciunile oamenilor, Întrucât le este milostivă păzitoare Încă de la trădarea lui Petru. Spiritul care ne Însuflețește nu Își găsește măsura În ani, ci În milenii. Noi știm să așteptăm. Te vei Întoarce la noi, În cele din urmă, și numai de domnia ta atârnă să hotărăști dacă o vei face ca un fiu risipitor, ori În lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voi, ar exista pentru domnia ta un loc În Studium. Și tocmai la materia astrologie, În care știu că ești expert. Dante Îl privi În ochi. — M-ați primi și În Al Treilea Cer? Celălalt deveni rigid. Expresia afabilă care Îl Însuflețise până cu o clipă În urmă se risipi. — De ce nu? zise el apoi, după un timp ce păru că nu se mai sfârșește. Al Treilea Cer e al Venerei, iar domnia ta ești un poet al iubirii... Unul foarte mare, adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe adevăratul amant, acela căruia Îi răspunde ea cu dragoste, nu-l cunoaște nimeni. Pe el va trebui să-l găsești, dacă vrei să dai de urma Antiliei. — Vrei să spui că nu știi cum să dai de femeia care Însuflețește nopțile În cârciuma dumitale și care de la dumneata Își primește mijloacele de viețuire? — Te Înșeli, messere. Ea nu primește nimic de la mine. Nici n-aș avea mijloacele. Nu, doar un prinț ar putea plăti atât de mult. Dante era din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin farmec. Omul rămăsese nemișcat. Poate că Își lua elan pentru a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta cu furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reviste din Tg-Jiu. Cărți publicate: Teatrul românesc și francez la începutul secolului al XIXlea. Argument pentru a fi, volum de poezii Eminescu - filozofie a singurătății și a plenitudinii Principii de viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de devreme se făcuse liniște. Imagini dezolante, vă spun că mi se rupea inima, oamenii mergeau la casele lor, ce-i cu șandramaua asta de la Inter? mă întreb luînd-o spre Unirii, resturile Baricadei mai fumegau încă trist. Dom’ Roja, se însuflețește Tîrnăcop, o să renască totul, cauciucurile, camionul, mesele și scaunele de la Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
compromis.. — Numai că eu nu sînt actor, i-o întoarce Comandantul, mă confunzi, se indignează, eu am altceva mai bun de făcut, nu-mi risc pîinea și cariera pentru o ambiție nebunească. — Asta vreau să te fac să înțelegi, se însuflețește Regizorașul, citind parcă dintr-un scenariu siropos, viața e scurtă, filozofează, să știi că pasivitatea asta e mult mai riscantă decît acțiunea în sine pe care ți-o propun. Contemplarea nu-mi miroase a bine. Dacă-mi ascunzi ceva spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încîlcite și spectaculoase imagini, lupte ca-n Războiul stelelor, clădiri care se prăbușesc peste oameni, cutremure, erupții vulcanice de dimensiuni incredibile, dinozauri care zboară printre copaci gigantici din alte lumi și de pe alte planete, și asta încă e puțin, se însuflețește. Atunci nu-mi explic cum nu-l puteți convinge, e nedumerit Santinelă, i le-ați spus pe toate? Și ce-a zis? N-a înțeles de ce e nevoie de un joc dublu și de ce sînt necesari doi timpi de filmare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ajungă la un compromis. — E ca la fotbal, zice Sena, Steaua și Dinamo, mă înțelegeți? — Iar bați cîmpii, zice domnul Președinte, dar dacă stau să mă gîndesc, exemplul nici nu e chiar așa de rău. Nu vă spun eu? se însuflețește Sena, n-ați văzut ultima finală de Cupa României? — Nu sînt microbist, zice domnul Președinte, am auzit doar niște zvonuri. — Păcat, pentru că nici nu știți ce ați pierdut, spune Sena. — Au fost cumpărați arbitrii? își dă domnul Președinte cu presupusul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
război civil. Nici chiar așa, e de părere domnul Președinte, sînt cu totul de acord că cei doi trebuie judecați, și poate chiar condamnați la moarte, dar numai în urma unui proces. — Păi ce Revoluție mai e asta? întreabă Monte Cristo însuflețindu-se brusc, dacă pierdem momentul ăsta, o să ne zgîriem pe ochi mai tîrziu, ar fi cea mai mare prostie să le oferim șansa unui proces, e ca și cum i-am lăsa să scape definitiv. Asta ar însemna să trimit pe cineva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai seama ce ai pierdut nici acuma, se însuflețește Roja, o să fie a lui, și ce dacă e mai bătrîioară decît el, cîțiva ani nu sînt un capăt de țară, doi oameni care au pus la cale o revoluție împreună trebuie să rămînă împreună și pe mai departe, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noul an sunt cu adevărat noi, observă doamna Emilia Lapedatu, o arhiva vie de anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul anilor. Ele sunt clipe de grație, necontabilizabile, și nu fac altceva decât să Însuflețească precum o răsuflare divină cenușa anului scurs, În care noi vom cultiva cu hărnicie alte himere, bio, cum se poartă acum, timp de 365 de zile. Unii dintre noi nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Patrula de Frontieră și-o să-i pun să emită un mandat de reținere pentru el. Dintr-odată mi-am dat seama că totul apasă pe umerii mei. — Pornesc într-acolo. CAPITOLUL CINCISPREZECE Am trecut granița în zori. Tijuana tocmai se însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La seral, răspunse pilotul. La zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cristi Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]