3,269 matches
-
pe narator, acesta se va vindeca în cele din urmă prin accesul în camera interzisă și descifrarea peliculei copilăriei, cu micii ei actori: băiatul și fetița care fusese simultan. Lexemele cele mai frecvente în Travesti nu sunt în niciun caz întâmplătoare: obscen, ușă, sex, păianjen, creier, și bineînțeles, orbitor. RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Iorga. Această diversificare a ariei de interese reflecta, în opinia noastră atât dorința tânărului de a-și lărgi orizontul cultural, cât și perspectivele de viitor 37. Opțiunea de a se îndrepta către istorie a viitorului om politic nu a fost întâmplătoare. Citirea lucrării lui George Barițiu, intitulată Istoria Transilvaniei referitoare la trecutul românilor din acea regiune a țării l-a făcut să-și reia interesul pentru acest domeniu, față de care manifestase atracție încă din timpul anilor de liceu 38. Nu în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ca mobilizați în gărzile orășenești, și au dat uriașe donații în bani pentru nevoile frontului. La războiul din 1877-1878 au participat și voluntari din provinciile românești aflate sub dominație străină. Dobândirea independenței de stat nu a fost rezultatul unor împrejurări întâmplătoare, sau al unei conjuncturi politice, nu a reprezentat un dar primit din afară, ci este rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe câmpul de bătălie împotriva Imperiului Otoman
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întâmplătoare. Ele au fost scrise totuși în așa fel încât să poată fi citite și separat. Primul studiu se concentrează asupra relației, în felul ei unică, dintre personalitatea și gândirea lui Wittgenstein. Cel de-al doilea este, în principal, o încercare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de 365 de zile orientându-se atât după mișcarea astrelor pe cer, cât și după perioadele de creștere și descreștere a apelor Nilului. Fascinația apei, legătura acesteia cu omul și cu civilizațiile pe care acesta le-a creat nu este întâmplătoare căci apa îi dă omului speranța că, utilizând-o, va deveni mai înțelept și mai rezistent în fața încercărilor vieții. Tratamentele cu apă au apărut din vremuri străvechi, de pe vremea când omul a luat exemplul animalelor, care, instinctiv, se foloseau de
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și literar vorbind), în energie pernicioasă. Referințe critice (selectiv): Ovidiu Nimigean
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Mircea Iorgulescu, Scriitori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și oase/ neliniștite/ întrebătoare/ formă fierbinte/ călătoare prin sahara/ maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei, cu echivalentele ei semantice cunoscute chiar și ultimele volume ale scriitorului poartă titluri emblematice: Între două nopți, Cumpăna sau Poeme în balans. Pare greu de crezut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această pendulare (voită, lucidă, nu întâmplătoare): Dacă textul este mai fascinant decât realitatea, prefer textul. Dacă realitatea este mai încărcată de vitalitate decât textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt rădăcinile a ceea ce numesc plăcerea textului și etica vieții, morala ei". Totuși, în textele propriu-zis poetice din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau lucrând asupra cuvintelor prin separarea lor de context, prin eliminarea elementelor de legătură; absența articolului face ca substantivele să devină generice: tempo d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cercetare și filialele multinaționale instalate mai ales în sudul țării (Bangalore, Hyderabad ș.a.), încă pe atîția contribuie la dezvoltarea noii economii în S.U.A., constituind un sfert din efectivele Microsoft și o treime din cele ale NASA. Poate nu este întîmplătoare această abilitate, această înclinație deosebită a indienilor către informatică, dată fiind apropierea, remarcată de Panini, dintre structura limbii sanscrite și cea a limbajului informatic. India obține 8 miliarde dolari pe an din exportul de programe informatice, care reprezintă 10 % din
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de proza eminesciană, corpusul specific de nuvela studiată, iar corpusul de referință se referă la suma textelor cu care nuvela stabilește relații intertextuale, din totalul textului infinit. Toate acestea sunt variante ale contextului. Textul și contextul nu sunt o vecinătate întâmplătoare, contextul desenează textul. "Tocmai în acest joc al contrastelor formă-fond, al repetiției și al diferenței (s.n.), textul devine sesizabil ca atare, se articulează în unități de sens și devine el însuși unitate de sens" (ibidem). Aceeași consecință nuanțată a contiguității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Acțiunea înfățișează un eveniment cosmic, dar nu numai ca prezentare, ci ca identificare...Funcția lui nu este numai să imite (vezi repetiția intertextuală), ci să confere sau să aibă o participare (s.n.)"10. În Sărmanul Dionis, există o coincidență deloc întâmplătoare în privința personajelor feminine, care apar în realitate sau în tablouri. Poate că Maria ascunde principiul participației, la care critica s-a oprit mai puțin, prea atentă la onomastica protagonistului, Dionis-Dan. Jocul sacru înregistrează trei forme de manifestare importante: dansul mascat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de o parte, asistăm la anularea ideii de responsabilitate morală a persoanei, în interiorul unui act abominabil, invocarea instinctului ca presiune externă și irepresibilă nefiind deloc întîmplătoare. În alt plan, sesizăm amendarea discretă a ipotezei psihopatiei individuale, prin referirea la fondul genetic comun, expus prezumtiv, degenerărilor multiple. Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal, obscur și irațional
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
elogiat de către capitaliști notorii, între care doar amintirea marelui John Jacob Astor funcționează asemenea unei cărți de vizită încărcate cu titluri și onoruri. Referirile la Wall Street și capitalism asociate indirect cu valoarea profesională și socială a reflectorului nu sînt întîmplătoare. Găsim aici un indiciu interpretativ de mult mai mare importanță decît s-ar putea crede. Avocatul melvillian a avut succes, dar nu într-un sistem oarecare, ci într-unul profund competițional, în care o eroare minoră poate vicia un efort
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
adică din captivitatea (și capcana) fragmentarității și investind-o cu forța totalității. Numai o astfel de operă, implică Vereker, poate supraviețui timpului, dar, înainte de toate, ea are nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care scrie un roman nu la fel de cunoscut precum cele două capodopere, dar altfel semnificativ, The Genius and the Godess/Geniul și zeița, tradus recent la noi, în colecția de carte străină a editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din limba engleză și note de Cristina Felea. Seria de autor "Henry Miller". Iași: Polirom, 2010. Une génération perdue Apartenența lui F. Scott Fitzgerald (Francis Scot Key Fitzgerald) la așa-zisa Generație Pierdută/The Lost Generation nu este un fapt întîmplător (determinat, să zicem, cricumstanțial, de prietenia scriitorului cu Ernest Hemingway un reprezentant de marcă al amintitului grup). Fitzgerald considerat unul dintre cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor s-a identificat, prin opera lui (între ruptă brutal, de moartea timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personalitate atunci, încît încercam diverse identități; totuși, să ajung sfînt s-a dovedit o povară ceva cam grea pentru umerii mei. La douăzeci de ani, îți schimbi filozofia de viață numai prin lectura unei singure cărți ori prin intermediul unei întîlniri întîmplătoare."). Totodată, frapează faptul că Eugenides a putut reține atenția tuturor, pentru un timp îndelungat, doar cu un singur volum. Ca și Donna Tartt (o altă reprezentantă de seamă a acestei fascinante promoții a postmodernismului american tîrziu), după succesul ei imens
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scriitor, obiectivul estetic suprem de consubstanțializare a muzicii cu epicul propriu-zis. Găsim aici o veritabilă artă poetică subiacentă, care ar trebui, în timp, să suscite atenția exegeților. Scriitorul englez și-a început cariera, în 1987, cu The Accidental Woman/Femeia întîmplătoare, urmat, în 1989, de A Touch of Love/Un strop de dragoste, două romane experimentale, după majoritatea comentatorilor, în care excesul poetizant alterează, pînă la un punct, construcția epică. Primul volum cu adevărat notabil e cel din 1990, The Dwarves
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Humbert Humbert cu Quilty "quilty"/"guilty"/ "vinovat", o aluzie simbolică, așadar, la aceeași idee de vinovăție -, în măsura în care sîntem pregătiți, bineînțeles, să vedem în ultimul fantoma conștiinței culpabile a naratorului în raporturile lui cu Lolita). Referințele la Poe nu sînt deloc întîmplătoare. Se știe că romanticul american s-a căsătorit cu verișoara lui minoră, încălcînd toate convențiile etice ale epocii. Al doilea roman cu încărcătură subliminală erotică, scris de Nabokov, în anii șaizeci, Ada, împinge, cum spuneam, morbidul sexual mult mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cunosc pe Alina-Iuliana Popescu din primul ei an de facultate, o ființă înzestrată cu o sensibilitate ieșită din comun, cu un ascuțit simț al observației, gracilă și puternică, în același timp. Citind acest text, m-am gândit că nu e întâmplătoare această întâlnire, pe calea literelor, cu Ana Blandiana. Le unește un specific interior, o finețe a firii, peste care privitorul nu poate trece nepăsător. Tematica îi facilitează autoarei accesul în lumea atât de generoasă, atât de complicată, atât de fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o dă doar responsabilitatea actului modelator, să înțelegem și să prețuim dicțiunea, marca indelebilă a autorului, în aceeași măsură cu fenomenul ancorat în istoria culturală prin care se naște literatura română. Dincolo de condiția scriptică particulară, de finalitatea istoriografică, de existența "întâmplătoare" sau, dimpotrivă, cultivată și livrescă a efectelor estetice, Cronicile ne-au apărut, astfel, în relație cu personalitatea autorilor lor, descifrați cu minuție, într-o empatică perspectivă individualizatoare. Modelele umane, explicite, ale Cronicilor, rămase în mintea noastră cu acea apăsare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o altă femeie: liberă, dinamică, a reușit în afaceri, iar grădinarul e șoferul ei. Viața unui cuplu o pornește pe un drum; ar fi putut s-o apuce pe altul. Spectatorul surprins, căzut pe gînduri, descumpănit, se trezește în fața naturii întîmplătoare a evenimentelor, a lumilor; în fața libertății și a responsabilității sale. Cartea e o încercare de a gîndi acest "sau, poate" care structurează Intimate Exchanges, piesa lui Alain Ayckbourn 12 din care Alain Resnais a făcut un film dublu, Smoking No
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]