26,133 matches
-
Balàsz încerca să definească gramatica, stilistica și chiar poetica limbajului cinematografic. Filmul - un lung și ramificat flash-back la vreme de turbulență meteorologică și psihologică - înfățișează un fotograf care se străduiește să reconstituie la masa de scris o tensionată întîmplare limită. Întîmplare căreia ambiționează să-i prezinte și verigile lipsă, faptele petrecute înainte și după, dar și concomitent cu momentul culminant: confruntarea dintre familia pașnică deși în disoluție și răufăcătorii urmăriți de doi polițiști coruptibili. Primplanurile detaliate și încadraturile - cînd subiective cînd
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
pînă la Turnu Severin; pentru vina de a fi adăpostit la el acasă, o evreică ziaristă, colegă cu el. Nu din pricina aceasta, deci. De altminteri, cînd scriam Căderea în lume nici nu auzisem de episodul din biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
unde soarta lor căzu pe mîna cronicarilor și scriitorilor de forță, casele numite pudic și de toleranță își jucară rolul lor de "mijloc de a te scăpa de ce te apasă": le grand executoire, de la exutus, nu departe de exitus. Două întîmplări culese din gura unor boieri de vază născuți la finele secolului trecut, cînd la campania dezastruoasă din 1913 aveau 18-20 de ani, și duși demult, le am trecute cu roșu pe coperta unui caiet de școală. Una, cînd unul din
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
al lui Dumnezeu și Dumnezeu al muzicienilor" (parcă auzim vocea de neuitat a lui Iosif Sava), încercînd să arate cum s-a cristalizat imaginea lui Bach în conștiința lui, cum s-a aprofundat și a crescut în semnificații, datorită unor întîmplări, întîlniri ocazionale sau prietenii. Amintirile cu Bach", lăsate în voia asociațiilor de idei, îl duc pe J. Waldmann (și pe noi o dată cu dînsul, căci știe bine cum să ne țină de mînă) de la viața muzicală arădeană din anii '50, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
ale artei românești și a lumii, din cea de a doua jumătate a secolului 20. Vorbesc despre el la timpul trecut nu pentru că aș ști că el nu ar mai fi în viață, ci pentru că am vorbit de fapte și întâmplări situate în deceniile care deja s-au scurs. Poate că Aurel Cojan mai trăiește, altundeva decât la adresa unde a trăit pe vremea când l-am putut eu vedea." În apărarea lui Ion Cristoiu Mai multe cotidiane anunță că Ion Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
în toamnă, pe scena Teatrului Național din Tîrgu-Mureș. Erau vizibil marcați de emoții, de anii duși, de amintiri, de roluri, de prietenii, de iubiri, de cei dragi dispăruți, de prezentul ciudat... A fost o întîlnire specială, cu tot felul de întîmplări. După-amiaza, la masă, înaintea spectacolului festiv, am făcut cunoștință cu familia Cozorici, Gheorghe și Geta. Ne-am apropiat brusc, parcă ne cunoșteam de cînd lumea. Gheorghe Cozorici era foarte precipitat. Își pregătise Scrisoarea a III-a și ar fi dorit
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
sa, de lipsa de onoare, ci este expresia ultimă a dorinței de autenticitate. * Ambii poeți, și Zamfira Zamfirescu, și Alexandru Matei, își fac intrarea în lume prin arcul de triumf al unor prefețe semnate de Al. Cistelecan. Nu este o întâmplare. De multă vreme, criticul din Târgu-Mureș (de fapt, din România) supraveghează cu o mereu reconfirmată competență fenomenul poetic românesc și semnalează prompt orice apariție care dă speranțe. Zamfira Zamfirescu, Da, prefață de Al. Cistelecan, București, Ed. Vinea, col. "Debut", 2000
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui personaj prins în montura unor întîmplări dramatice. Un personaj cu un temperament eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
toți cei pe care îi cunoșteam sau aveam să-i cunosc. Cu ce drept m-aș fi erijat în judecătorul lor? Cu ce drept m-aș fi legat de viața lor, cînd de fapt eu am acces doar la mici întîmplări, la cuvintele lor spuse într-o doară, fără să știu ceea ce sînt cu adevărat? De ce aș fi devenit eu urmăritorul altora, de ce m-aș fi transformat în spion? Calitatea de martor e ultima care mă interesează. Nu mi se potrivește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
pasă de ei. Cinismul mi se pare de preferat. Cel care-și ține un jurnal ține în mînă o sabie. Nefiind un gînditor sistematic și nefiind, la urma urmelor, nici un intuitiv, notațiile din acest jurnal exprimă credința mea secretă în întîmplare. Adun la întîmplare propoziții, gînduri, fapte, cu speranța că ele se pot alcătui pentru un ochi din afară într-o rețea de date simptomatice care pot spune ceva despre mine. Și nici n-aș vrea ca ele să spună altceva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Cinismul mi se pare de preferat. Cel care-și ține un jurnal ține în mînă o sabie. Nefiind un gînditor sistematic și nefiind, la urma urmelor, nici un intuitiv, notațiile din acest jurnal exprimă credința mea secretă în întîmplare. Adun la întîmplare propoziții, gînduri, fapte, cu speranța că ele se pot alcătui pentru un ochi din afară într-o rețea de date simptomatice care pot spune ceva despre mine. Și nici n-aș vrea ca ele să spună altceva decît că eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
ca Poduri suspendate, Nemuriri trecătoare etc.) și miercuri, 10 februarie, m-am și dus. A zis că aș avea rinofaringită și să iau antibiotice până marți" etc. în acest stil prozaic, fără miză literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene. Printre altele, scriitorul povestește amănunțit cum a eșuat în tentativa de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în relațiile cu străinii. în acest context, el aduce în prim-
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
se urmăresc cîteodată ca oile cînd le mînă ciobanul sau se împrăștie altă dată ca potârnichile amenințate de pușca vînătorului. Multe se pot închipui doar privind scrisorile, darămite citindu-le. Mi-am reamintit, fie și frunzărindu-le, o groază de întîmplări, de figuri, unele de acum trei sau patru decenii. Și m-a surprins un lucru. în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București; ceva mai tîrziu, numărul scrisorilor
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
persistă, în subtext, perspectiva nostalgic-melancolică a adultului. Iată, de pildă, un fragment, dintre cele nu foarte numeroase, e drept, în care autorul-narator uită pentru moment de personajul său, concentrîndu-se asupra funcțiilor recuperatoare, muzeistice ale demersului narativ: "Povestind recreezi oameni și întîmplări din amănunte care au ajuns pînă la noi: ar fi destul de necinstit a pretinde că Hieronim Surkont a fost înalt sau scund, cu părul brun sau blond, din moment ce nu s-au păstrat în această privință nici un fel de informații, după cum
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită, ca și scriitura, de altfel, o formă de supraviețuire. Czeslaw Milosz - Valea Issei, Editura Univers, București, 2000, 263 de pagini, preț neprecizat
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
rămînem ca doi munți/ Neclintiți... Adio-n astă lume;/ Numai dacă, peste galaxii,/ Nu mă chemi, iubitule, pe nume." *) Sosit la Leningrad pentru a cutreiera prin anticariate și a redescoperi orașul în care a copilărit, Isaiah Berlin se întîlnește din întîmplare cu un critic literar, cunoscut al Ahmatovei, care se oferă să-i intermedieze o întîlnire. Tînărul este impresionat de apariția acestei "regine tragice", dar, din nefericire, se vede obligat să-i părăsească apartamentul după puțin timp, auzindu-se strigat de
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
brusc dintr-o vie curiozitate într-o expresie de teroare, părăsindu-ne precipitat. Nu-mi dau seama dacă pe vremea aceea eu eram urmărit de agenți ai poliției secrete, dar nu exista nici o îndoială că Randolph Churchill era. După această întîmplare neobișnuită au început să circule zvonuri prin Leningrad despre o delegație străină sosită să o convingă pe Ahmatova să părăsească Rusia; despre Winston Churchill, un vechi admirator al poetei, care trimisese un avion special să o aducă pe Ahmatova în
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
lucrurile, înțelege că aici e mîna sorții, pînă acum mașteră cu ea. ("Întîlnirea noastră nu însămnează soartă?"). Tatăl lui Marco, Ionaș, înțelege, și el, văzînd-o pe Rusalina și aflînd cine este, că aici e mîna destinului ("Asta nu-i mai întîmplare. Asta-i voia lui Dumnezeu!, zise bătrînul".). S-au întreprins, într-o săptămînă, pregătirile pentru nuntă, care se petrecu în ospăț mare, cu masa întinsă trei zile. Tinerii însurăței, la stăruința Rusalinei, se așezară în satul Vlădeni, satul amintirilor ei
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
se par anodine devin semnificative. Viața de fiecare zi se încarcă de sensuri, ca și cum ar deveni fosforescentă. Ce semnificație are pentru un privitor oarecare întârzierea cu care un ministru coboară din mașina oprită în fața Palatului Victoria? Nici una. Pentru poetă însă întâmplarea este mai revelatoare decât o declarație politică: "Mașina noului ministru oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
la realitate. Iată cum descria Eugen Negrici "condițiile propice" ale structurării: "Favorizează acest mod de producere momentele istorice în care artiștii sunt înclinați să considere "condiția umană ca demnă de a fi dorită" (Goethe): adică, în epoca veche, când chezășia întâmplărilor lumii și a faptelor omului era Dumnezeu, dar și în perioadele de recuperare după calamități, crize, război, dezastre, interdicții, primejdii sociale de tot felul, când totul se ia de la capăt și spiritul poate nădăjdui mai mult sau mai puțin îndreptățit
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
dar și un scenariu de regenerare a lumii pe un principiu hierogamic. Marin Sorescu se tot joacă de-a răzgândirea și de-a impresia proaspătă, și ajunge, în timp, la o schimbare completă de dicționar, la recodificarea tuturor cuvintelor și întâmplărilor, pe o nouă viziune despre speranță, despre suflet și despre Dumnezeu. O mare izbândă literară și o combinație foarte rară în istoria poeziei, să fii, în același timp, hermetic și sentimental, profetic și firesc autentic și ludic, profund și cu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale spiritului, aparent neeroice, pe nedrept confundate cu lașitatea. Trebuie reevaluate, nu numai pentru performanțele estetice, care nu au fost încă puse în lumina cuvenită, dar și pentru că ele au reconstituit și conservat, în plin comunism, un întreg sistem de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Am fost de două ori în Bulgaria, o dată în ajunul căderii comunismului, a doua oară chiar când acesta se prăbușea. Cunosc deci împrejurările. Când scriam The Porcupine, m-au ajutat prieteni bulgari cu amănunte. Văd căderea comunismului ca pe o întâmplare fericită, dar mă îngrozește ceea ce a urmat - sentimentul festivist de victorie al Occidentului, pierderea ideilor bune și adevărate ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
care striga patetic: Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ toate numerele de acrobație, unul după altul, dăduseră greș spre marele deliciu al spectatorilor care credeau că o făceau dinadins, cînd adevărul, aflat, era invers. Apoi, peste o zi sau
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]