49,940 matches
-
o personalitate extraordinară ca a lui George Banu care a iubit și iubește teatrul în tot ce are el mai seducător, mai valoros, mai provocator. George Banu este un spectator avizat și împătimit de ce se întîmplă pe scenă, este aproape întotdeauna de marii creatori ai lumii și le privește, le studiază evoluția, se vîră în adîncimile operei lor, în cotloanele sufletului și în zonele pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
bine să-l faci director ori academician pe Fănuș, decât pe... scuze. Și E. Simion care tuna și fulgera prin '90 împotriva politicii. Și uite, periindu-l pe Iliescu... Dar, să nu se creadă că... Sigur, normal e să iei întotdeauna partea confraților înjurați. În acest caz însă este vorba de cu totul altceva. Și, îndeosebi, chiar în interesul real al lui Fănuș, care mă va înțelege. Cu simțul său justițiar, înnăscut, el îmi va da dreptate. Și uite cum pun
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
identific cu cei care le-au scris, ca să alung ideile greșite care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci și eu sunt bărbat, propria mea idee despre femei, și poate că nu am izbutit întotdeauna." Un demers oportun, dar care, în opinia mea, nu trebuie exagerat sub amenințarea unei obiectivități-ghilotină. Nu e posibil și nici dezirabil pentru autor să uite totalmente că e bărbat, pentru că, la urma urmei, după cum spunea Jung, "fiecare bărbat poartă în
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
III, IV, V (Repertoriu I, II, III, IV, V), Histoire extraordinaire (Întâmplare extraordinară) ș.a. Rodica Draghincescu: A fost dificil pentru tânărul Michel Butor să devină scriitorul de succes Michel Butor? Michel Butor: Nu cred că sunt un scriitor de succes. Întotdeauna am avut probleme cu editorii mei din pricina asta. Sunt un scriitor despre care se vorbește, dar care e citit puțin. Cărțile mele înfricoșează. Mi-a fost greu să ajung în situația de a fi cunoscut, fără să am succes. Alături de
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
abilitate cuvintele, limbajul. Sugerați enorm în romanele, poemele și critica dumneavoastră. Cum se manifestă apetitul de a încerca o nouă experiență, o altă descoperire, de a fi liber, de a merge pe verticală? Mi se pare că o călătorie joacă întotdeauna un rol esențial. Mi-am dat silința să văd, să merg să văd ce se află la celălalt capăt al orizontului meu de origine. Din păcate, acum sunt obligat să călătoresc mult mai puțin, dar sper să-mi mențin perseverența
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
care trece. Se autoproclamă o "cerșetoare". Altfel spus, își preamărește condiția de outsider, de om aflat în afara societății. Interesant este că acest interviu este o modalitate de a "ieși în lume" - biografia poetului poate intra sau ieși din poezie, însă întotdeauna va fi un punct greu în favoarea lui. O biografie bună poate ridica și un poet slab, ce să mai vorbim de unul bun. Mariana Marin vorbește și, se pare, trăiește așa cum scrie - așa se poate afla din poveștile care circulă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
se strânge inima, te simți mișcat de solicitudinea lui Dovie, când te gândești la infernul din care vine și în care se va întoarce deîndată ce se vor fi scurs cele cincisprezece zile de permisie. Atenția lui mi-a strâns întotdeauna inima, chiar pe timpul, când nu dădea piept cu moartea, prin nu știu ce notă de tristețe cu care ne învăluie. Duioșie venită din renunțarea lui la viață, la orice bucurie personală, pe care le mărturisește fiecare din faptele și gesturile sale ca
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se transformă în amintire în peisaje pseudo-natale și sînt descrise cu un sentimentalism aproape casnic, deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un text semnificativ pentru construcția tipică a poemelor lui Adrian Popescu e Ginestre. Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
literară adiacentă și care, mai mult, se simte "obligat" de a-i "inventa o tradiție pre și post"? Și nu oricum, nu ca vreo alternativă sau cu titlu de eseistică personală, ci convins de adevărul său unic. Marin Mincu e întotdeauna nefiresc de convins de tot ceea ce spune, afirmațiile sale sînt apodictice. De exemplu: "Adrian Popescu rămîne exclusiv neomanierist, Petru Romoșan e fundamental textualist, iar Paul Daian este în mod decisiv postapocaliptic". Textualismul se bucură în ochii autorului nu doar de
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
irump natural din adîncuri, rupînd zăgazurile și opreliștile convențiilor sociale. Eroii din Pădureanca sau Gura satului, Ana din capodopera Moara cu noroc sau Persida din extraordinarul mic roman Mara sînt exemple concludente care demonstrează că Pompiliu Constantinescu n-a avut întotdeauna dreptate cînd spunea că rigoarea morală "a dăunat viziunii creatoare a lui Slavici". Confuzia de planuri dintre etic și estetic s-a făcut simțită mai acut după 1893, cînd echilibrul între cei doi termeni ai relației s-a rupt agravant
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin lipsite de strălucire, prezidează puzderie de comiții și comitete, împărțind altora premii, distincții și regala-i bunăvoință, împingîndu-se ca puricele, întotdeauna în frunte, la vedere, nedîndu-se în lături, pe ici, pe colo, de la mai mari sau mai mici pungășii prin care să-și burdușească buzunarele și așa ultra-pline: te crezi lumina secolului, deținător al pietrei filozofale, împărțitor de dreptate și făuritor
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
curge despre cum au sfîrșit cei doi Dracula, despre cum Bob Orlando a căzut în dizgrație, chiar înaintea evenimentelor, despre cum era organizată primirea celor doi în județul Brăila și despre multe intercorsiuni, o viermuială sexuală, care, atenție, e descrisă întotdeauna cu eufemisme și aproape întotdeauna se termină într-o cadă cu șampanie. E o culme a obscenității în această eufemizare, dovada că acest scriitor nu reușește să fie nici măcar erotic în adevăratul sens al cuvîntului, deși e de atîtea ori
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
cei doi Dracula, despre cum Bob Orlando a căzut în dizgrație, chiar înaintea evenimentelor, despre cum era organizată primirea celor doi în județul Brăila și despre multe intercorsiuni, o viermuială sexuală, care, atenție, e descrisă întotdeauna cu eufemisme și aproape întotdeauna se termină într-o cadă cu șampanie. E o culme a obscenității în această eufemizare, dovada că acest scriitor nu reușește să fie nici măcar erotic în adevăratul sens al cuvîntului, deși e de atîtea ori pornografic în sens literar. La
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
duceam dis-de-dimineață să mă plimb prin pădure. Vallombrosa, ținut de grație fără seamăn, cocoțat pe coastele unor dealuri suave, ce par a se topi într-un cer limpede și palid, tu ești unul din acele locuri în care a adiat întotdeauna spiritul! - Aici, mi se spunea, și-a compus Milton cîteva cînturi din Paradisul pierdut, aici a venit Lamartine să-și termine povestea idilelor napolitane, iar mai departe puteți vedea, risipite prin vîlcelele înverzite, sfintele chilii săpate de prietenii Sfîntului Francisc
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
mai puțin inocent - nostalgia primelor lecturi... Umberto Eco - Baudolino, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, București, 2001, 573 de pagini, preț nemenționat, (în librării 130.000 de lei). Reînvierea lui Don Juan O carte consacrată lui Don Juan constituie, aproape întotdeauna, o provocare. Motivul donjuanesc, așa cum este tratat de Gonzalo Torrente Ballester în romanul său apărut cu puțin timp în urmă în traducere românească la Editura Univers, dezvăluie încă o dată forța regeneratoare, (și generatoare de sens) a mitului, și în același
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
pentru care li se cuvine toată aprecierea. Dacă în plus interpreții sunt tentați să o includă în repertoriul lor și pentru alte prilejuri este un câștig inestimabil. Oricum, banda de magnetofon și pelicula vor păstra aceste momente memorabile deoarece, ca întotdeauna, Radiodifuziunea Română va fi prezentă pretutindeni cu transmisii directe și înregistrări ca și TVR, căruia i-am dori să regăsească spațiul, atât de drămuit în ultima vreme, pentru muzica bună. Din programul Festivalului voi spicui doar câteva "atracții" oferite de
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
juriul s-a întrunit pentru a delibera și decide, dl N. Carandino a exclamat cu voce tare: Dacă m-au ales pe mine în juriu, e semn sigur că vor să-l premiem pe N. Ceaușescu". Avea haz, cîteodată, amar, întotdeauna cunoscîndu-se, de departe, omul de spirit. Și nu și-l pierduse nici în greii și mulții (16) ani de închisoare. În timpul războiului, Ion Vinea, acceptînd - mirare - de la Pamfil Șeicaru să editeze gazeta Curentul familiei, Carandino l-a însoțit, scriind, acolo
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
Scrieți ce vreți? Da, bineînțeles că scriu ce vreau, cred că scriam ce voiam și cînd trăiam în lumea ocupată. Adevărul e că nu puteam să public tot ce voiam cînd trăiam în lumea ocupată. Dar de scris, am scris întotdeauna ce-am vrut. Cum vă raportați la literatura americană? Cred că-i iubiți mai mult pe francezi, recunoașteți! Întîi de toate, trebuie să fac o precizare: cea mai importantă influență asupra momentului în care am deschis ochii întru literatură a
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
cînd plecați, pe vremuri, ca reporter, din București la Bacău, să zicem? N-am exersat meseria de reporter, așa că mi-e greu să îmi închipui... Cred însă că înțeleg, în mare, ce doriți să spuneți. Cînd vin la București sînt întotdeauna extrem de emoționat, uneori nervos și neliniștit. Fac întotdeauna mult mai puține decît îmi propun și văd mult mai puțină lume decît aș vrea sau am plănuit... Aș vrea, de pildă, să am un dialog substanțial cu Nicolae Breban, care mă
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
la Bacău, să zicem? N-am exersat meseria de reporter, așa că mi-e greu să îmi închipui... Cred însă că înțeleg, în mare, ce doriți să spuneți. Cînd vin la București sînt întotdeauna extrem de emoționat, uneori nervos și neliniștit. Fac întotdeauna mult mai puține decît îmi propun și văd mult mai puțină lume decît aș vrea sau am plănuit... Aș vrea, de pildă, să am un dialog substanțial cu Nicolae Breban, care mă fascina în tinerețe și pe care, din păcate
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Georgeta Drăghici Întotdeauna ideea de a aduna într-o carte articole critice răspîndite prin revistele literare de unii sau alții dintre comentatorii producțiilor editoriale autohtone stîrnește suspiciune, iritare sau cel puțin rumoare, mai ales cînd într-o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
să cred că, din păcate, nu aceasta este și intenția autorului, pentru că în unele proze, mai puțin reușite, intervine un ton destul de demonstrativist. El nu reușește să-și exploateze la maxim gustul pentru ficțiunea pură, pentru literatura care te confiscă - întotdeauna lasă loc pentru interpretări. Și atunci ficțiunea se transformă în fabulă, limbajul parabolic devine limbaj esopic. Dar drumul ales de acest autor este extrem de interesant. Cine se mai gîndește astăzi la "semnificațiile" naufragiului lui Robinson Crusoe: cititorul este prins de
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
dai viață. Și atunci de ce să le batjocorești, cum se întîmplă în filmele românești?! Asta fac, spre exemplu, studenții de la ATF - mai nou cu cinci inițiale: UNATC. Nu e vorba de ironie și cu atît mai puțin de autoironie. Mai întotdeauna, regizorul român e în afară. Nu e ochiul critic, întors și spre sine. El, realizatorul, nu face parte, chipurile, din lumea pe care o ironizează. El e atotștiutor. Mi se pare că aici a greșit și greșește fundamental școala românească
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
spusului pe față. Stilul din Supraviețuiri își păstrează liniile mari (nonficțional, reportericesc, epic și sentențios în interiorul unei singure pagini, umoristic și auto-ironic), dar devine în același timp mai prietenos, mai simplu, mai direct. în același timp însă, reluările nu au întotdeauna o miză morală sau estetică. Sînt preluate, în afară de fragmente cu minime modificări, fraze, clișee care apar de mai multe ori în volume diferite. O declarație de la pagina 27 e puțin nedumeritoare: "semnatarul acestor rînduri, așa-zisul orator, are liniștea că
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]