104,540 matches
-
Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte - asta era acum 40 de ani - dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
iubim." E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi." Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi." Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm."' Întrebat în 1966 dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: îScrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție.' Pe de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
teatru rar - chiar și înainte era cunoscut mai ales pentru piese scurte, un act, maximum o oră - e omniprezent (sau poate tocmai de aceea, spun malițioșii): radio, televiziune, ziare, conferințe. Teatrul și politica sunt pasiunile lui și ne-am putea întreba dacă, de-a lungul vieții, n-a făcut politică în teatru (ceeea ce el însuși infirmă în 1966, dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și - să îndrăznim oare? - teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte - asta era acum 40 de ani - dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
iubim." E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi." Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi." Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm."' Întrebat în 1966 dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: îScrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție.' Pe de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Argintescu-Amza, Vasile Băncilă), muzicologi (C. Brăiloiu, H. Brauner), etnologi (Petru Caraman), scriitori (Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el "în voie și val-vârtej", când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și "orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma" până atunci, când se
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el "în voie și val-vârtej", când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și "orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma" până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură sau pentru o catedră universitară. In noiembrie 1933 opinia sa despre profesorii pe care-i audia era, cu unele excepții, nu prea favorabilă: "Cu excepția lui N. Hartmann, un cap
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
an, îți bat în fereastră la masa de sub icoană, îți fac apoi scrisori și le las împrăștiate de vânt doar una găsită, la drumul mare, de un copil a fost citită pe litere, cu glasul lui "unde stai tu", mă-ntrebă el peste un timp iar eu i-am desfășurat cu mâinile în gol un pR2 peste case; "cum, se îndreptă el, tu stai chiar lângă Dumnezeu!" și dispăru cu acea hârtie ștearsă de timp, prin care viața mea era dusă
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
totuși nu e reacționară, - igiena, băile zilnice ale modernilor, pasta de dinți, săpunurile, parfumurile, făcînd să dispară mirosul greu al omului, miros natural, au făcut să se piardă și ceva din integritatea firească a omului. De altfel un cunoscut se întreba dacă nu igiena este aceea care l-a făcut să aibă oroare de corp, sudoare, păr, grăsimi. L-a făcut să devină, oarecum, manicheist. Dezgustul lui de corpuri nu e puritate (puritatea iubește corpul, nu se dezgustă), ci o dezintegrare
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
tot ce-mi trece prin gînd. Și "elocvența" mea se epuizează pe o pagină. * Am oroare de tot ce este tehnică și nu viață. De aceea, îmi place jurnalul. Romanul organizat elimină anumite conținuturi și dă altora intensități false. Mă-ntreb dacă literatura nu intensifică, ci falsifică? Dă o înțelegere greșită a realității. De aceea, se știe că un literat este un om falsificat. (Distincție: un "literat" nu este un poet; romanul nu este un poem: i se văd schemele). Un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
bine că-și mai aduce careva aminte. pe toate casele, vedeți, țigle din ardezie cioplite și acum de mână. Sunt cele mai scumpe iar de unde ne-aduc până aici carnea și laptele, în mașini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc tot mai puțini din voi ați ajuns să înfigeți un țăruș în pământ ori să v-alegeți ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceți fluier
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
astă vară azi e mai neagră ca pământul și grea ca el ce vei face tot restul zilelor du-te omule și vorbește cu cei care au plecat dintre cei vii acolo unde omul și frunza și viermele una sunt întreabă-i cum se vinde viața acolo ce preț are timpul cât costă o petală de zarzăr și vaca-Domnului cât costă un blues amar ca luna fiindcă ești singur și răul pe care l-ai făcut te ma- ci- nă poate
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
m-a lăsat să mă cheltui în ură și deznădejde, fiindcă nu înțelegeam și eram pregătită să înfrunt realitatea. Era de o nemărginită sensibilitate și delicatețe. îmi telefona de la Paris poate și de câte trei ori pe săptămână să mă întrebe dacă sunt sănătoasă, timp în care el se lupta deja cu multe neajunsuri ale sănătății sale. Numai un suflet de mare om face gesturi într-atât de nobile. Nu sunt în acest moment destul de iscusită în a găsi expresiile cele
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
aceste eterne suferinți umane: nostalgia cerului, panica de moarte, blestemul de a ne urî unii pe alții (sau de a ne iubi); cu stelele deasupra capului, cu pămîntul ăsta sub picioare, ce fac eu aici? și ce e asta? Mă întreb prostește: e oare adevărat ce se spune că fața lumii are să se schimbe? Că oamenii care au ochii făcuți ca să vadă lumea de astăzi, nu vor putea să vadă lumea de mîine? Ce scriu eu în jurnalul acesta, va mai
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea spectacolului și după aplauze, cu o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
în 1965, cel ce iscălește amintirile de față a putut reintra, datorită Destinderii, cu atâția din colegii săi de generație și alături de supraviețuitorii generațiilor mai vârstnice, în viața culturală - ar putea spune chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul societății în care trăia, de
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
adică o absolută încredere în propriul talent, în valoarea operei proprii, evită oare aceste îndoieli de adâncime? Greu de crezut, de vreme ce el are de înfruntat, ca ființă umană, suprema îndoială a ființării ("Cine se află pe lume de-a binelea?" - întreabă un alt poet). În Cum ai vrea să semeni, Gheorghe Grigurcu pune pe hârtie "zadarnice, vechi întrebări" - pentru a vorbi ca Umberto Saba -, care sunt vechi dar deloc zadarnice (cu excepția imposibilității de a li se răspunde pe loc, o dată pentru
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau și a copiilor" își recitește "notele turce". La 6 Iulie, - notați că în 1914, - se întreabă dacă Jean Ț., e inteligent. El "crede că da". Ce teribilă importantă capătă, în Iulie 1914, problema inteligenții lui Jean Ț. La 7 Iulie: "Mă chatte attend șes petits d'heure en heure; elle rôde inquičtement de chambre en chambre
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
are ce spune, toata substanță fiindu-i epuizata în literatura organizată? De altfel, aceeași organizare, aceeași grije pentru cuvînt, pentru aranjare e și în jurnalul acesta, - cu deosebirea că nu e miez. Artă de a scrie frumos despre nimic. Mă întreb dacă este voie să fii, cu mediocritate, atît de retranșat din umanitatea dramatică. E o izolare nu roditoare ci tristă, sterilă. Nu te poți retrage în tine însuți decît într-un chip dureros: din ratare, orgoliu, umilință etc. Nefiind primit
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
cărui literatura este, în mare parte, geamăt. * * * Jurnalul lui Gîde nu e o mărturie a trăirilor lui. Nu e viața, respirația lui, ci un fel de literatură de mîna a doua, destinată și organizată pentru public. (într-o parte, se întreabă cum poate cineva să scrie, chiar în jurnal, fără ordine. Dar "ordinea" jurnalului e cu totul diferită de cea a literaturii organizate. E o ordine interioară, netehnică. Jurnalul e nereușit dacă e conceput că "literatura de mîna a doua". Jurnalul
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
plecați din facultate cu sancțiuni." oct. 1954-febr.1955. Mari eforturi în vederea reabilitării. De exemplu: Cazimir se opune sistematic oricărei inițiative din grupă care ar cere să se amîne vreun seminar, să se plece de la vreo oră etc. Dacă cineva îl întreabă de ce ia această atitudine, Cazimir răspunde plin de demnitate: "Sînt în perioada de reabilitare!" ...febr. 1955. Cei patru se prezintă decanului, ca să-i ceară, vorba cîntecului, " Scoate, neamțule, ce-ai furat!" Graur n-are încotro și, după ce face unele nazuri
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
mai departe, dincolo, afară, și tu stai la marginea mesei și crezi că-ți încălzești degetele înghețate la flacăra paharului - stinsă de mult, și la marginea drumului ăsta, care iese din sat, șade mama dracului și te-așteaptă, să te întrebe - "vii cu mine?" și tu crezi că i-ai putea răspunde - "nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
nu mi-o mai pun, fiindcă știam că dacă continuu să mă mai gândesc la chestiunea asta va trebui să nu mă mai opresc. Deci eu nu puteam să continuu să scriu decât dacă mă lăsam purtat complet. Mai bine întreabă-mă cum scriam: mult, puțin, ușor. A.V.: în loc să dibui, să caut câteva momente de libertate într-o zi plină de activități de diferite feluri, m-am apucat să scriu romanul după ce îmi dădusem demisia ca inginer. I.M.: Deci ai
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
strofe din Colind pentru vînători de munte: "Prin zăpezi cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul este la fel de nefericită ca și monorima strigătoare la cer după G. Corbu, tancul/ tancul. Nici în privința judecăților de valoare opinia mea nu coincide cu aceea a lui George Corbu. Acesta
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem un fix din adolescență ... și ea, din ce în ce mai fascinant holbată, aprobînd, ținînd cu mine... că o și întrebam gelos: da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!... executa ea niște salturi mici, cu amîndouă picioarele lipite... cu tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]