2,008 matches
-
a Ioanei pe scena romanului ar putea sugera o nouă Irină, asemănătoare celei din O moarte care nu dovedește nimic. Aerul provincial, lipsa naturaleții mișcărilor, rochia lipsită de gust, toate acestea relevă un portret destul de șters, în care nu se întrezăresc deloc trăsăturile adevăratei Ioana, pe care va reuși să le scoată la lumină Sandu. Dacă, în linii mari, portretul lui Sandu a rămas același ca și în O moarte care nu dovedește nimic, portretul femeii se schimbă semnificativ în direcția
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în care fragmentele analitice vizând mereu alte nuanțe, dau impresia unei repetări infinite. Senzația de mișcare într-un fel de cerc vicios îl copleșește pe protagonist și ea vine din perpetuarea la infinit a tensiunii, din faptul că nu se întrezărește nici măcar o vagă speranță de conciliere: „Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întâmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi.” (p. 219) Lupta devine astfel una absurdă, fără speranță, o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
un idealist, un nebun, un viclean. De fapt cine sunt? Am suferit ca un sfânt, am visat ca un idealist, am delirat de durere și singurătate ca un nebun, am sfârșit folosind șiretenia. Cine sunt?" Norii pe care Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul acela călduț și să se-ndrepte spre Paris. Verifică dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stă tot un act de alegere, al rațiunii. George Manu evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor idealismelor care au marcat istoria gândirii umane, din perspectiva unui realism lucid, care ne permite să întrezărim poziția tragică a savantului creștin care știe că, dincolo de adevărurile relative la care știința poate ajunge, stă nedezlegată marea taină a Adevărului. George Manu a înțeles mai bine decât oricare altul că sensibilitatea religioasă existentă în structura interioară a personalității
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
soluție. Mai precis, o problemă apare atunci când există (Miclea, 1994): a) o stare inițială a individului și mediului; b) o stare scop diferită de cea inițială; c) estimarea din partea individului că există posibilități de atingere a stării dorite, că se întrezăresc soluții de rezolvare. În cazul familiei, întrucât actorul cu probleme este unul colectiv (cel puțin două persoane), deși cele trei caracteristici subzistă, intervin o serie de condiții specifice și de nuanțe. Astfel, comportamentul unui adolescent poate fi o problemă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
externe a Danemarcei, prioritară devenind necesitatea reconcilierii cu Marea Britanie. Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale ale Danemarcei, declanșând conflictul anglodanez în problema dreptului statelor neutre față de războiul anglo-francez de a face comerț și cu statele beligerante
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
factorul beta, de transformare a creșterii (TGF beta), s-a reușit să se suprime EAE. Deja s-a trecut la experimente clinice cu această substanță. STEPHEN C. REINGOLD de la Societatea Națională Americană MS trece în revistă noile orizonturi ce se întrezăresc în cercetările medicale în domeniul SM cât și noile posibilități de trecere de la cercetările de laborator în clinică. Prin finanțarea de către diferite Societăți și Institute de cercetări din SUA, apar noi strategii de tratament. Se amintește de OHIO STATE UNIVERSITY
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea mai adâncă Îngerul a strigat e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
al comunicării. 2. Edwin Black: Începutul Secțiunea precedentă a constituit pentru mine o ocazie minunată de a ilustra, îndrumată, pas cu pas, de interpreta de muzică tejano Selena Quintanilla Perez, dar și de cel care m-a ajutat, mereu, să întrezăresc "lumina de la capătul tunelului", profesorul Alberto González de la universitatea de stat din Bowling Green, Ohio, o modalitate concretă de angajare vizavi de artefactul cultural, de discurs, de corp sau de orice altceva poate fi interpretat drept "text", al cărui sens
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de degenerescență ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând adăugirea mea) o aversiune rece"91 față de scena pe care o privea. Următoarele două paragrafe (patru-cinci) ale discursului lui Chapman punctează încă un element esențial al
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care pastorul s-a hotărât să mărturisească, un element care se află "dincolo de orice raționament, în profunzimea semnificației sale"92. Dacă un popor care, inconștient, are obiceiul de a "își pune inima [...] în scopuri egoiste"93 ar fi capabil să întrezărească "rolul pe care l-a jucat în piesa-proces pe care istoria o juca în ziua respectivă"94, ar constata "golul pe care acea zi l-a dezvăluit"95 în ce îl privește, "gol", lipsă, deficit sau neajuns pe care "nici o
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
vorba de moartea din sufletele americanilor. În paragraful al șaselea, Jay Chapman contrapune "morții", "viața", într-o încercare discursivă de a (re)configura sensuri pentru cei doi termeni în mintea publicului său. Pastorul declară că, timp de o clipă, a întrezărit acel ceva de care poporul american are absolută nevoie, și anume "dragostea de Dumnezeu și reverența față de natura umană"98. Cum așa ceva trece dincolo de scopurile vreunui plan educațional, Chapman și-a propus să păstreze vie, prin acțiunile sale, amintirea propriei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nu mai putem Înțelege suferințele de moment ale altuia.) Când te doare capul, uiți de durerea de picioare. (Un necaz mai mare nou-apărut Îl face uitat pe altul mai mic, Încă neconsumat.) Ziua bună se cunoaște de dimineață. (Se poate Întrezări În copilul de acum adultul care va fi. La fel, un bun rezultat se Întrezărește Încă din importanța pentru noi a obiectivelor pe care ni le fixăm.) Cine cade singur nu plânge. (De unde rezultă că procedeul conștientizării, al explicării propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
durerea de picioare. (Un necaz mai mare nou-apărut Îl face uitat pe altul mai mic, Încă neconsumat.) Ziua bună se cunoaște de dimineață. (Se poate Întrezări În copilul de acum adultul care va fi. La fel, un bun rezultat se Întrezărește Încă din importanța pentru noi a obiectivelor pe care ni le fixăm.) Cine cade singur nu plânge. (De unde rezultă că procedeul conștientizării, al explicării propriilor greșeli este o condiție necesară a obținerii onestității În raporturile cu noi Înșine.) „Înțelegerea răului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi gustat fără a reflecta prea mult la el, care seducea printr-o aparență atât de naturală și a cărui limpezime, fără Îndoială, lăsa să se Întrezărească uneori un gând ascuns, dar nu misterios; ba dimpotrivă, unul Întotdeauna ușor de descifrat, dacă nu Întotdeauna deplin liniștitor. Exista În cărțile sale o artă desăvârșită de a atinge În treacăt ideile și problemele cele mai grave. Nimic nu reținea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la vârsta actuală. Învelișurile aparent clasice ale poeticii Anei Blandiana transpun, în fapt, numeroase pliuri sufletești, dintr-o riguroasă ierarhie a vârstelor. Existența numeroaselor fețe ascunse, care se vor descifrate precum sfinții din picturile de pe pèreții de mănăstire medievală, abia întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau imaginile, după caz, trebuie să constituie un periplu, un drum înainte și înapoi, care, bătătorit de poet, să impună o nouă culoare lumii. Aluziile biblice, din acest ultim volum, au rolul de a "îmbrăca monstruosul, deșănțarea, lăsând să se întrezărească, totuși, revolta salvatoare. Limbajul este străin. Poemul, ca vârf al acestei științe numite limbaj, se strecoară printre degete, dovedindu-și personalitatea. În viziunea Anei Blandiana, omul este un supraviețuitor, iar a supraviețui se dovedește o dureroasă formă de renunțare"158
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o mișcare puternică și fascinantă. Forța vizionară a poetului Ion Gheorghe, indiferent dacă ne aflăm în sfera monumentalului sau în transcrierea caligrafică a elementelor simbolice extrase din icoanele creștine: "Și toți vedem pereții viitori, în care umbra unor umbre se întrezărea./ Probabil că zeițe casnice luau zugrăveala/ Pe când ferindu-se din calea omului/ Sau a femeii/ Ce se întoarce de la lucru/ Se rezemau în grabă de pereți". Poetul cântă marea, "leagănul de veci al materiei/ Marea această neașezare de veci a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încît nu se alege nimic din ea”. Vase brisé! Bacovia nu exclude însă propria sa vinovăție. Cu Oscar Wilde el are în comun sentimentul remanenței greșelii: „Plătești pentru un păcat, plătești încă, plătești toată viața”, credea autorul „Evantaiului Doamnei Windermere”. întrezăresc o posibilă apropiere între Bacovia și Brîncuși: ambii fac o muncă repetitivă - unul lustruiește materiale pînă cînd acestea capătă o strălucire și o suplețe ireale, devenind idei, altul revine asupra gîndului, îl ruminează îndelung în tăcere, pînă cînd ajunge la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai avea un mic fond condiționat lăsat de mama ei, care îi va ajunge câțiva ani. Dar nu dispunea de cunoștințe întinse despre locuri și oameni care ar fi putut conferi maturitate scrierilor sale. Dorea să-și deschidă ochii, să întrezărească realitățile universului care se aflau dincolo de cele provinciale. Înainte de 1929 îl citise și imitase pe Gide, și citise despre călătoriile lui exotice. Dacă ar fi călcat pe urmele lui, medita ea, ar fi putut să dobândească înțelepciunea care îi lipsea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei, a cărei definiție poate fi întrezărită "în blocstarturile întârziatului:/ frumoasa oscilare între moartea liberă și sinucidere//...// frumoasa însoțire pentru ziua de mâine, următoarele ceasuri/ frumoase de noapte, merinde pentru orice căutare a/ frumuseții în sala de operații a morții aparente." Cea de-a doua carte a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă, lipsită de păcate, unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin expulzarea excesului" (Cristina Cârstea). Cu adevărat notabile sunt însă abia poemele maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție, nevoii de a elogia intrarea în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este moartea, prezența-absență, numită, într-unul din Poemele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași (2006). Aurel Ștefanachi este, într-adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]