2,732 matches
-
înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i jucau feste, pierdea întruna șirul. În timp ce citea cu voce tare, își dădu seama că proiectase discursul la un nivel prea modest. Aceștia erau oameni de știință, cercetători. Le oferea descrieri de amator, discuții de sală de așteptare. Se chinui să adauge detalii tehnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus să joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și totuși lipicioși, în timp ce iulie amenința să hârșâie întruna fără oprire, iar lor nu le rămânea decât să îndure și să meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea recoltei din regiune. Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc auto, nu-mi mai vine să plec, declara Mark. Se lansă într-o descriere amănunțită a anatomiei vehiculului pe care-l construia în mintea lui: mașini Ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite, dar iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de puține cuvinte, o luară spre banca din fața monumentului eroilor de război. Stătea lângă ea, ziua în amiaza mare, în centrul orașului. La naiba cu prudența. O tot întreba dacă vrea ceva - un sandvici, poate ceva mai sofisticat. Ea clătina întruna din cap. Mănâncă tu, spuse ea. Ea n-avea să mai mănânce prea curând. El respinse ideea de mâncare, insistând că momentul acela era chiar și mai important decât nutriția. Ceru detalii despre Mark și stătu liniștit surprinzător de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ca să cedeze ceva pe undeva. —Domnule Schluter. Mark salută. —Prezent la datorie. — Asta nu-i tocmai atitudinea pe care am... —Stai așa. Totul e prea palpitant. Trebuie să mă piș. Mai nou se pare că-mi vine să mă piș întruna. Doctore? Cât de bătrân trebuie să fii ca să te-apuci să te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
val de substanțe psihoactive. Așa spuneau toate cărțile pe care le citise după accidentul lui Mark. O dezgusta. Îl voia pe adevăratul Karsh, nu pe filosoful ăsta tolerant, care se desfășura peste tot. Dar antipsihoticele... Făcea o chestie - își verifica întruna cu dreapta pulsul de la mâna stângă. Înainte o scotea din sărite. Acum o speria doar. Robert își ridică degetul arătător în aer, transformându-se în predicator. Mai bine-un strop decât deloc 1. —Ce-i asta? Nu mai ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că era ea. Intensitatea aceea blândă, lăuntrică. Curiozitatea curajoasă, pregătită de orice provocare i-ar fi rezervat studiul. Weber reveni la publicul lui agitat, presat de timp. Dezvoltă detaliile cazului fără să fie nevoit să le gândească. Studenții lui scrijeleau întruna. Asta își doreau ei: doar faptele, solide și repetabile. —Acum, alături de H.M., aș vrea să vă gândiți la povestea lui David, un agent de asigurări de treizeci și opt de ani din Illinois, căsătorit, cu doi copii mici, perfect sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o salopetă cu pieptar. Soția lui a încercat să-l convingă să meargă la doctor, dar el insista că se simte bine. Era atât de lucid că soția sa a început să se îndoiască de propriile ei temeri. Îi repeta întruna soției sale: „Pe timpuri, așa trăiam cu toții“. A început să sufere de dureri de cap și de greață, de letargie și de lipsă de energie. Într-o seară, David s-a întors acasă cu trei ore mai târziu decât obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe vaci și porci. Și luaseră medalia de aur! De bronz, o corectează el. Mă rog. Chestia e că toată viața l-a ținut de rău pe Cappy pentru că a poluat genele și că ne-a făcut pe noi. Recită întruna chestiile astea uluitoare, chestii pe care până și Mark le uitase. Chestii din ultimii ani ai copilăriei, de dinainte ca Joan să se tragă de șireturi cu Nenea Omnipotentu’. Chestii din anii nasoi, când nu puteai să faci nici măcar „bau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu lingurița și spunând: Oh, ce bună e! E foarte bună! Încurcase un pic borcanele, dar Mark n-avea de gând s-o contrazică. Brusc a înghețat acolo, afară. O ia de braț și o trage spre casă. Ea vorbește întruna. Știi că încă primesc corespondența ei? Presupun că nu le trimit pe lumea cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage de la magazinul ăla de unde-și cumpăra vestele alea demodate. Ajunseră la ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată înnebunită. La început, nu vrea să spună de ce. Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte a lui Weber, prin care fata își croise drum conștiincioasă, în ritmul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își ridică ochii neliniștit și-o vede plângând. Înfricoșat, dă înapoi. Dar când ea nu se oprește, se întinde și-o scutură de braț. Încearcă apoi să-l legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu cum te simți. Au fost vremuri grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă, înnorată, pe Platte. Nu-i dracul chiar așa negru, ai? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
război. În sala de așteptare din Lincoln, ecranele televizoarelor îl agresează. Programele de știri de douăzeci și patru de ore repetă la nesfârșit cele douăzeci și patru de secunde de știri, iar el nu-și poate lua ochii de la ele. A treia zi, intonează întruna un bas grav, pe fondul unor alămuri sintetizate, în pauza fiecărui buletin. Planșete de desen magice, grafice, hărți computerizate cu batalioane mobile și generali în rezervă care comentează ca la meci. Corespondenți de război care nu au voie să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și fete, perechi. Strada se-animă, se colorează iubirea pe oameni i apropie; dar tare e rău și viața-i un hău când unul din doi e o scorpie. Apar îndoielile, dispare liniștea, orizontul devine opac; cei doi se ceartă întruna și amândoi nu-și dau seama ce fac. Reproșuri, obsesii, jigniri, gelozia-i nebună, nebună; viața-i un iad cu grindini ce cad într-o răscolitoare furtună. Unul o ia într-o parte, Altul apucă-n cealaltă; În inimi bezne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
la scris. Nu-mi lipsește. Cinstit vorbind, nu-mi trebuie nimic. Mă simt plină, plină, plină. Nici măcar eu însămi nu-mi lipsesc. Să fii mamă pare o plăcută părăsire de mine. Pare o evadare dintr-un eu care te forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care vinde la raionul de parfumuri și pe domnul Rosen În persoană care le Întîmpină. Se Înclină În fața lor, le Întinde mîna sa mare și puternică, le zîmbește Întruna cu dinții săi mari, ca niște perle, În timp ce ochii săi supraveghează neîncetat magazinul. Poartă pantaloni În dungi și se plimbă Încolo și Încoace pe covoare scumpe, este superb și plin de forță ca un taur bine hrănit și parcă seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care forfotea Întruna pe platformă și se opriseră să privească insistent, curioși și stînjeniți, apoi dăduseră să plece și fuseseră nevoiți să se Întoarcă. Acum cîțiva stăteau pe loc și se uitau, fără să spună nimic, schimbînd Între ei, din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]