4,649 matches
-
eternitate. Criminalul * Schwanzstern [stea cu coadă] 15 2254 O lume se sparge-n ceri, o inimă se sfarmă pe pământ. 16 2257 E așa de ușor d-a zice moarte când nu știi ce este. 18 2257 Mai întîi se-ntunecă palidele-i aripi, până i se stinge și inima. 19 2258 disperarea își înfige dinții de fier în ușa casei și turbură cu săgeata ochilor fundul cupei de vin. 20 2257 picătura de vin s-o văd înmiit de mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta mizeră moartea să nu se-atingă, Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort cu ochi de foc a căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai mult meritul și virtutea, Cu cât își râde mai mult d-ideile mărețe A geniilor nebune, cu-atît mai mult merită Să bage -ngusta-i glavă-ntr-a globului coronă Pîn' gloria-i măreață, Crescând ș-aruncînd umbra-i între pământ și soare, Va-ntuneca pe creste, va lumina pe munte*, Soarele țiind locul. {EminescuOpVIII 287} 4 2254 De-ar fi trîmibiță cerul, d-aș fi eu Dumnezeu Să suflu-amara noapte și tot sufletul meu Cu negrele lui spaime, cu vântul lui grozav, Peste lumea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta cădere nu pot să te ridic - Nu, niciodată-ți spun eu... Regină? Niciodată Nu te-a ierta?... Atunci voi merge-n lumea lată Și singură m-oi stinge în muri de mănăstire... Nu voi cu a mea viață să-ntunec nalta-i fire, Nu voi să se repete povestea cea frumoasă, Nevasta-n [ne]credință bărbatul ei își lasă Spre-a se-nsoți cu altul... Nu voi să fiu regină Cu prețul defăimărei coroana ce-o întină... Și cel puțin a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiasc-a lui iubire Pe ei cine-i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu crud cuvânt de gheață? Copile, o copile Cu negri ochi de flacări, O, crede, vun bine nu e Să te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați ști, voi de primprejur, Cum sunt! Ca moartă sunt. DORUL O taci! Cu jalea amară Nu-l chemi în viață iară. MARIA S-a-ntunecat dinaintea mea Și gheață pe ochi s-au prins... În somn de veci pe de-a pururi Tot ce-am iubit e-ntins. DORUL De-ați ști numai voi ce bine i-e, De greul vieții scăpat. Priviți-i fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați ști, voi de primprejur, Cum sunt! Ca moartă sunt. DORUL O taci! Cu jalea amară Nu-l chemi în viață iară. MARIA S-a-ntunecat dinaintea mea Și gheață pe ochi s-au prins... În somn de veci pe de-a pururi Tot ce-am iubit e-ntins. DORUL De-ați ști numai voi ce bine i-e, De greul vieții scăpat. Priviți-i fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire Pe ei cine-i învață Și inima să i-o rănească Ce crud cuvânt de gheață? Copile smead cu ochi de flăcări, În veci vun bine nu e Pentru-n păstor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stai câtva pe scenă; după aceea însă să vii degrab acasă și spune-mi și mie daca ți-a plăcut și daca aplauda lumea! LIZET[TA] O asta-i prea frumos. HISTR[IO] Atunci grăbește-te. (Lizetta iese) S-a-ntunecat, trebuie să fie târziu. (aprinde luminarea) Acuma însă trebuie să mă odihnesc puțin, de abia mă poartă picioarele mele bătrâne... Aci stă încă blestimata scrisoare... de-a-mi imputa mie așa ceva... O! e scandalos... {EminescuOpVIII 434} SCENA VIII HISTRIO, UN DILETANT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regele meu părea palid ca laptele, pe când figurele purpurii a lui Caldero, luminoase ca cărbunii aprinși, străluceau de o lumină internă. - Șac, zise el încet, șac, domnule conte, repetă el mai tare. Însă eu stam nemișcat și căutam cu ochii întunecați asupra figurelor. Îmi părea că un demon stă la spatele mele și pusese mâna pe capul meu, care era înfierbîntat, cu toate aste o răceală de moarte înfiora tot trupul meu și totuși... în fine îndreptai privirea asupra lui don
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă prigonea... m-am făcut prin ușurința mea omorîtoriul Iuliei. După aceea vestea sfâșiitoare mă sili să nu crez în nemica, căci e o ușurare pentru anima mea culpabilă de-a nu crede într-un judecători; însă sufletul meu se-ntuneca... acuma e așa de ușor împregiurul meu și mă simții așa de ușor de când m-am rugat. Eu m-am rugat... n-am făcut-o aceasta demult; însă m-am rugat ca un copil evlavios, ca atuncea când maică-mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din capul locului; apoi mai socoti că virtutea singură face irevocabile bunurile câștigate și verosimilă câștigarea celor ce lipsesc, și în fine se temu că norocul nestatornic își va revoca toate darurile, sau că aceste daruri, în lipsa virtuții, se vor întuneca atât de mult, încît nici nu-i va fi permis împăratului a se uimi de cel atât de repede ridicat, nici a avea milă de cel repede căzut. În mijlocul acestor cumpăniri de gânduri și față cu necesitatea de-a da
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Venerei, nu contenea să-nchine cu păharul cătră mai marii din împărăția lui, să chefuiască nopțile și să dormiteze zilele, iar trezindu-se să-nceapă din nou și în același fel ocupația veselă a vieții lui. Astfel acest domnitor își întunecă calitățile vrednice de laudă pomenite mai sus și dete pas hotărâtor contrarului său Musa, care, deși iute la mânie și pornit, ba încă crud și tiranic, dezvolta însă un spirit de prevedere și pază, de minte trează și de socoteală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aliații săi stator {EminescuOpXIV 182} nici, tot pe atât de răzbunător și neîmblînzit a fost cu aliații cei necredincioși sau răuvoitori și, cu energia și puterea de acțiune prin cari escela, dar și cu acea asprime și cruzime care-l întunecau, el întreprinse în persoană o campanie de răzbunare pustiitoare și asemenea revărsării de nouri asupra craiului sârbesc Ștefan, căruia-i ținea minte cu drept cuvânt trădarea în bătălia de la Constantinopole. Craiul fu smerit în mod simțitor, Serbia călcată rău cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
capetele până la pământ și așteptară cu umilință hotărârea regelui. Sigismund, cuprins de o pornire mărinimoasă, le răspunse. Deși violarea înaltei noastre demnități regale s-ar fi cuvenit să fie ștearsă prin o espiațiune tot atât de mare, totuși nu ne potrivim a întuneca întrucîtva strălucirea gloriei noastre printr-o judecată aspră. Deci vă îngăduim deopotrivă cruțare și iertare și vă reprimim în buna noastră grație, dar cu condiția ca să nu se mai întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în aceeași măsură atât dirigerea cât și (profesarea) esecuțiunea artei în masa aparințelor ei, daca s-ar smulge viitorul artei noastre din puterea întîmplărei oarbe prin înființarea în fine de institute naționale, daca se vor risipi negurele ce zac încă întunecînd asupra artei reprezintătoare, daca s-ar întîmpla toate aceste, ținta cea mai mare a lucrărei noastre ar fi ajunsă, ba ar fi întrecute chiar cele mai audace așteptări ale ei. Când s-a întărit elementele spre (reunirea) re-ntinerirea unui spirit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
respinge cugetarea din sufletul auditorului. În rimă voim să auzim sunând spiritul în forma plină de simțire ce și-a creat-o el în mișcarea sa; însă spiritul trebuie să ni vorbească distingibil din acest sunet și să nu fie întunecat de accidenta formei sale proprii. TEMPOUL DECLAMAȚIUNEI Măsura pe care o capătă prin declamațiune ondolațiunea ritmică atârnă esențial de la natura fondului pe care-l aduce înaintea sufletului. Daca acuma mișcarea timporală pe care-o auzim în declamațiune ne transpune în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celea se țin de metafizică. De aicea vedem că numai gradul de subordonare (a celor speciale sub cele generale) nu poate determina hotarăle unei științe, ci în cazul nostru diversitatea și eterogenitatea deplină a originei. Ceea ce pe de altă parte întunecă însă și mai mult ideea fundamentală a metafizicei este că, fiind o cunoștință apriori, are o asemănare oarecare cu matematica, asemănare care le-nrudește întru cât privește originea lor comună apriorică, totuși cât privește modul lor de-a judeca apriori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile antagonistului. Acestea sânt din categoria sofismelor numite de confuzie, al căror scop este de-a întuneca discuția, când aruncând ridiculul și discreditul asupra gândirii altuia prin mijlocul a o seamă de cuvinte ***, când făcând a se lua obstacolul drept cauză; exagerând consecințele unei obiecțiuni; uzând de petitio principii și de termeni ambigui sau impostori, de distincțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cosmice Și-a luat [Sf. Ilie] luna cu lumina, Soarele cu razele, Stelele cu florile Și scaun de judecată. Și la Rai că mi-și pleca, Și în Rai le așeza. Iar Raiul s-a luminat Și iadul s-a-ntunecat. C-așa-i data Raiului Și datina Iadului De acum până-n vecie, Slava Domnului să fie (6, pp. 117-118). Chiar dacă textul colindei nu descrie un act propriu- zis de creație a Cosmosului, semnificația cosmogonică a colindei este evidentă. Sf. Ilie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aducerea ploii au fost în van îndeplinite de preoții zeului Baal, pe când cele săvârșite de Eliah în numele zeului Iahve (construirea jertfelnicului, sacrificiu de vițel pentru arderea de tot, vărsare magică a apei, rugă) și-au atins scopul. „Cerul s-a întunecat de nouri și s-a pornit furtună și ploaie mare” (I Regi, XVIII, 45). Ulterior, profetul Eliah s-a ridicat la cer „într-un vârtej de vânt”, având ca vehicul „un car de foc, cu cai de foc” (II Regi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
forma creștinizată, în colinde, unde Iuda (Iscarioteanul-Iskarioțki- Scaraoțchi) este o tipică ipostază creștină a Haosului : [Iuda] în rai [cer] că s-a băgat Multe lucruri și-a luat Luă Luna cu lumina Soarele cu razele... Raiul [cerul] de s-a-ntunecat Iadul de s-a luminat (56). într-o astfel de situație critică, echilibrul Cosmosului trebuie restabilit de îndată, iar balaurul furtunii (Haosul) trebuie răpus, îmblânzit sau alungat. De această sarcină nu este răspunzător numai Demiurgul, ci și omul - solidar cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care „taie pânza nourilor de grindină” (21, p. 95). Așa cum apare în credințe, colinde sau legende apocrife, Arhanghelul Mihail înarmat cu spada (sau Sf. Ilie înarmat cu fulgerul) taie una (sau două, sau patru) dintre aripile diavolului - cel care răpește (întunecă) Soarele de pe cer (7, pp. 12-13, 501, 1294). Folosirea unui descântec-blestem, cu efecte similare incantației infantile, se regăsește într-un scenariu mitic din spațiul sumero- -akkadian. Este vorba de mitul lui Adapa - mare preot al zeului Ea. În timp ce Adapa pescuia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mână și/sau un picior. Dacă Sf. Ilie ar fi fost întreg, „de mult ar fi prăpădit lumea” (14, p. 296). „Tăierea picioarelor” furtunii din descântecul infantil românesc, uscarea piciorului (și mâinii) Sfântului Ilie - daimonul furtunii, tăierea aripilor Satanei care „întunecă” Soarele, „ruperea aripii” vântului devastator din legenda asiro-babiloniană și, respectiv, din cea românească sunt toate imagini alegorice similare, având aceeași semnificație mito-simbolică : „mutilarea” stihiei, cu scopul de a zăgăzui sau de a diminua forțele dezlănțuite ale Haosului. Comentariile și concluziile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe timp de furtună : „El [zeul suprem] e cerul senin : tulburarea firii e adusă de demonii răi ai furtunilor, norilor grindinii ; de aceea, getul ajută zeului suprem la liniștirea lumii, trăgând el însuși cu arcul în nourii care ascund și întunecă fața zeului din cer ” (sublinierile îmi aparțin) (23, p. 92). Revenind la incantațiile din folclorul copiilor, Murga apare ca o ființă demonică, o întruchipare a norilor de furtună. N-ar fi aceasta singura personificare de acest tip a întunecării : a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]