KorAP: Find »[drukola/base=învârti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...314 >

7,848 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

are ’portanță, a reușit să articuleze, amețit, Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau, se Încețoșau și se destrămau imagine după imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
a ridicat În picioare și s-a aruncat pe pat, Într-un vârtej de sentimente, apoi a zăcut așa, extenuat, dându-și seama treptat că În seara precedentă fusese cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-a Întâlnit cu o gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus aminte vag că discutase despre poezie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
să fie indispensabil. Și-a amintit de sentimentul de siguranță pe care i-l inspira Burne. Viața s-a deschis larg, Într-o uimitoare explozie strălucitoare, și Amory a respins, brusc și pentru totdeauna, o zicătoare veche ce i se Învârtise jucăuș În minte: „Puține lucruri contează și nimic nu contează prea mult“. Dimpotrivă, Amory era stăpânit de o dorință imensă de a oferi oamenilor un sentiment de siguranță. DOMNUL CEL VOINIC CU OCHELARI DE AUTOMOBILIST În ziua În care Amory

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
bun la inimă, chiar principial În felul său, dar prima lui misiune este să câștige pâinea familiei și să se mențină la suprafață. Nevasta Îl Împinge Înainte, de la zece mii pe an la douăzeci de mii pe an și tot așa, Învârtind o roată de măcinat Într-o Încăpere fără ferestre. S-a terminat cu el! Viața l-a Înhățat! Nu mai e bun de nimic! E un om spiritualicește Însurat. Făcând o pauză, Amory s-a gândit că de fapt ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

pățit și la bacalaureat, nu m-am concentrat, asta e, și am greșit la Împărat și Proletar, am zis că împăratul e Mircea cel Bătrân, un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port, și așa am ajuns proletar, am învârtit cimentul douăzeci de ani, și nici aici nu m-am concentrat, că-l furam și nu știu cum se făcea că se întărea tot. Da oricum n-aveam ce să fac cu el, furam și eu, așa, să nu fiu fraier. Gândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
vezică îi dă o senzație plăcută de viață. În tramvaiul 25, domnul Popa se simte și mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și pe Contesa s-o plimbe cu tramvaiul, o băga în geanta cu care căra cimentul, de-i ieșeau numai ochii afara, și se uita pe geam, și-i plăcea și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
domnul Popa făcu o ultimă încercare, folosindu-și tot șarmul de care-și aducea aminte și pe care nevastă-sa îl uitase: - Îți dau douăj’ de mii! * - Sigur, doamna Popa, imediat ce se întoarce, îi spun să vină urgent acasă. Mariana învârtea tandru firul de telefon între degetele de la picioare ale lui Mișu. - Da, doamna Popa, mă știți că-s băiat de cuvânt, ce Dumnezeu! Da ce, s-a-ntâmplat ceva? Vă doare măseaua? Bun, deci îi spun că vă doare măseaua sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
toate animalele alea pe vapor, își murdărește hainele, ajunge-n America ca ultimu țigan. - Lasă, mai ia un păhărel. - Iau, iau. Da el a zis că cică animalele sunt mai curate ca oamenii. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească se învârti ușor, și nu din cauza Marianei, care făcea varză călită în bucătăria MaxiBarului. Ei nu vindeau mâncare, dar trebuia să mănânce și ei ceva și li se mai făcea rău la elevii ăia, Mariana știa să aibă grijă de un mahmur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
o sectă. Nu m-aș mira să mă pună să beau... Mă rog... În mod normal, ar trebui să plec. Să mă duc acasă la nevastă-mea, să văd ce face cu sarcina aia, cum se descurcă. Să văd ce învârte Mișu la MaxiBar. Dar mai stau puțin. Mai stau să văd ce face nebuna. Pot să plec oricând. Oricând vreau eu. Mai stau câteva zile, să văd ce orgii pune la cale. Într-un fel e plăcut. Mi-am „asumat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic, foarte-foarte mic. Mișu adormi liniștit, visând că avionul se prăbușește vertiginos, el iese zburând, îl apucă de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de săpun. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă, să-și cumpere un pistol, să plece în Irak, să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa trebuie să împingă și să respire. Taximetristul o trânti la pământ și începu să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire. Doamna Popa împingea și respira. Doamna doctor și domnul doctor se învîrteau în jurul ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

oarece vreme înainte la hotel, l-au spălat, l-au pus sub apă rece, arăta aproape a om, dar noi eram ca vai de lume, eu și Radu Gheorghe mai ales, cu perucile alea pe cap, eram beți turtă, se învârtea lumea cu noi, simțeam că ne prăbușim în orice moment. Intră Beligan, încep vorbele, dar eu îl vedeam că este preocupat de ceva, se apropie de mine și mă întreabă așa, la vedere: ― Ahile, nu știi care mi-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
când nu e cazul. Însuși felul în care apucă el obiectele - se vede că mâinile lui știu exact cum se ia ceva în mână. E expert în treburi manuale. Ar ști să umble și cu ciocanul, cuiele sau pila; se învârte în cu totul alte cercuri. Iar Anna se simte atrasă de chestia asta. Câtă vreme ești tânăr, trebuie să treci prin asemenea experiențe, să vezi cum stau lucrurile în altă parte, pentru că propriile însușiri ți le cunoști deja. Mami spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Dacă te înfiori așa numai când îți aduci aminte, cum o fi în realitate? Ce‑a fost asta, a țipat vreun animal? Nu, sunt drumeți care chiuie. Salut! Salut! Au speriat animalele, sunt bărbați și femei durdulii care s‑au învârtit de niște slujbe pe viață și‑și permit în sfârșit să facă ceva care n‑are nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe Schöpfl, pe Satzberg. Îmbrăcați într‑un costum sportiv ce aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
instantaneu în cămăruța sa ca să‑și scoată hainele de oraș și să le pună cu grijă deoparte. Îmbrăcat în haine obișnuite - chiar dacă peste jumătate de oră va ieși din nou, înveșmântat în cașmir - intră apoi în sufrageria unde colegii se învârt fără treabă și‑l așteaptă. De câteva săptămâni încoace, datorită noilor cunoștințe pe care le frecventează, Hans a căpătat în contactul cu oamenii de toate rasele, clasele și naționalitățile mai multă siguranță decât avea înainte, când nu‑și cunoștea decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și o să insufle o doză nouă de amărăciune în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Hans - după cum se știe, între el și Sophie urmează să se înfiripe o idilă - a cumpărat componentele bombei, mândru și fără nici o rezervă, de la un magazin frecventat doar de studenții de la politehnică. S‑a tot sucit și s‑a tot învârtit pe acolo până aproape că a început să bată la ochi. Așa de mândru era. Va să zică legătura sufletească dintre el și Sophie s‑a stabilit deja, urmează cea fizică. În momentul acesta tocmai o convinge pe Sophie că omul fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Adlmüller, regele modei. Ei, nu, ce coincidență! Prin ușile impunătoare de sticlă poți arunca o privire în interior unde‑o zărești, din întâmplare, pe acceași Sophie la care tocmai te‑ai gândit; se află acolo cu mama ei și se învârte în fața oglinzii. E prima ei rochie unicat, creată special pentru ea, și reprezintă cadoul de bacalaureat. Mamă, tată, aici în magazin e o colegă de‑a mea de școală, care‑i bogată, zice Rainer fără să vrea și nu‑și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și să fie fericit, dar Anna îl dă la o parte, fiindcă vrea să‑l localizeze pe Hans, care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul lui, își face hotărât loc prin mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă o mănâncă, n‑are decât să se scarpine, ha‑ha‑ha. Apoi scoate un nechezat puternic, se aruncă asupra Sophiei, o ia în brațe și se învârte cu ea de câteva ori în cerc. O aruncă în sus ca pe‑o minge și o prinde iar, îi spune iubito, și păpușico, și Sofișoara. Are multă energie în el, pe care o consumă acum, dar pentru cine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

tocmai asta e cauza problemei. Asta mă face mereu să-mi aduc aminte de șoareci. Pe vremuri, oamenii săraci creșteau ca animale de casă șoricei albi. Ați văzut vreodată? Șoriceii se joacă În cușca lor cu o roată care se Învârte Încontinuu. Așa sunt și oamenii din jurul nostru, nu vi se pare? Nimic din ceea ce fac ei nu contează cu adevărat. Cred că din cauza asta m-am dedat unor experințe extreme, am Încercat orice, și chestii dure, și chestii dezgustătoare. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
capacitatea financiară, capacitatea de a-i ierta pe ceilalți. Această identitate este În primul rând socială, dar validarea ta ca persoană nu se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]