3,639 matches
-
și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări de contrașoc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sunt îndeaproape ajutată de prezența sătenilor. Vă rog să aveți grijă de lucrurile școlii. Mai a les de documente. Doar pe baza lor, după război, vom putea arăta câte clase a făcut unul sau altul dintre elevi și... Înțeleg, doamnă învățătoare. Apreciez că , da că ar fi după dumneavoastră, războiul s-ar fi încheiat înainte de a începe. Și ar mai fi ceva... Ce? Ne-ar trebui niște medicamente pentru dezin fectat fântânile. Sunt focare de febră tifoidă. Deja cred că v-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
au căutat în mai multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai ve niți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări, am reușit să am și niște ore, o inspecție pentru gradul I la care a venit domnul Petre Alexandru, de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dumnezeu i se adresează chiar ei. După slujbă se duceau cu toții la cimitir, unde aprindeau lumânări la mormântul măicuței și se rugau pentru sufletul ei și al tatălui mort pe front. Domnul învățător Vasile, directorul școlii din sat și doamna învățătoare Smărăndița, care-i cunoștea de mici și-i ajutase în toți acești ani, o îndrăgiseră pe Măriuca pentru curățenia ei sufletească, pentru bunătatea și hărnicia ei, și deși știau că nu a urmat la școală, doreau să o căsătorească cu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Când cei mici au isprăvit cântarea, s-au înclinat în fața gazdelor și d-a Smărăndița i-a poftit la masă. Doamne! Nu le venea să creadă că au voie să se înfrupte din toate acele bunătăți. Dar domnul și doamna învățătoare îi îndemnau cu blândețe să mănânce tot ce poftesc. Pe Măriuca au așezat-o alături de Constantin, care nu-și mai putea lua ochii de la chipul ei frumos, înbujorat de emoție. Domnul învățător Vasile le-a pus multe întrebări în legătură cu Marele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de identitate la rubrica „numele de familie” stă scris “Popa”, lumea îi știe tot de Sărăcuții. Măriuca este acum bunică, având patru nepoți și este mamă preotului Vasile, fiul cel mai mare, care poartă numele bunicului și a unei fiice învățătoare în sat, ce poartă numele bunicii sale Smărăndița. În curând Măriuca va fi străbunică și Îi mulțumește Bunului Dumnezeu pentru darul primit de Crăciun, în urmă cu șaizeci de ani, când atât ea, cât și frățiorii ei, au găsit sprijin
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
23 octomvrie 1875 Telegramă D-lui Ministru al Instrucțiunei, Răspund la telegrama dv. 405 că ieri, în zece octombre, d-na Cristofor a sosit la postul ei în Tîrgu-Frumos. Capacitatea d-ei Nicolau, fosta directoare, este la nivelul comun al învățătoarelor noastre primare, nici mai rea nici mai bună; la conduita sa n-am nimic de observat în rău. Revizor: M. Eminescu 130 {EminescuOpXVI 131} 78 [D. ANTIPA] [Iași, 11/23-14/26 octombrie 1875] [Nr. 258] Adresa dv. N-o 8637
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în care Ministerul numește un învățător care s-o ocupe. 79 [TITU MAIORESCU] ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR Iași, în 14 octomvrie 1875 CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 260 Se întreabă dacă la școalele mixte-rurale nu s-ar putea numi și fete ca învățătoare. Domnule Ministru, Fiindcă după noua organizare a învățămîntului primar-rural multe din catedrele din nou înființate au rămas vacante, rog a mi se răspunde dacă ele se pot ocupa prin eleve cari-ar fi absolvit cu succes institutele secundare de fete
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a supune aprobărei d-voastre numirea d-șoarei Sevasta Colovelone la școala de gradul I-i din comuna Tomeștii, plasa Codru, jud. Iași. Aspiranta au terminat cu succes eminent Institutul "Azil Elena", unde au fost și pedagoagă. În urmă a fost învățătoare la cursul primar în institutul d-nei Humpel. Revizor școlar: M. Eminescu Domniei sale Domnului Ministru al Instrucțiunei Publice 87 [titu MAIORESCU] Iași, 14 noemvrie 1875 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 288 Domnule Ministru, La ordinul d-voastre N-o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
noi am avea ceva de învățat de aici. Cum să mulțumim celor care ne-au ajutat să ne împlinim visul. Vă iubesc, doamnă Irina! - are ca și cadru de desfășurare școala, iar eroina este o fetiță, Lavinia, bolnavă de autism. Învățătoarea unei alte clase încearcă să se apropie de ea și, curând, o învață un semn magic prin apropierea degetelor astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei aveau să-i dăruiască
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
alte clase încearcă să se apropie de ea și, curând, o învață un semn magic prin apropierea degetelor astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
prin apropierea degetelor astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să fie până să audă un scâncet de copil. S-a uitat înspre ghiveciul cu un ficus imens, că parcă de acolo venea suspinul. Se apropie și zări tupilată o fetiță cu codițe, cu capul în palme, sughițând de plâns. Învățătoarea a întrebat-o cu o voce blândă: - Ce s-a întâmplat?... De ce plângi? Te-ai lovit? Te-a lovit vreun copil?... dar, fiindcă răspunsurile întârziau să apară, doamna s-a apropiat de ghemotocul ce începuse să tremure. O atinse ușor
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
tremure. O atinse ușor pe umăr, apoi apăsă mâna mai tare, încercând să îi cuprindă umărul mititel în căușul palmei. Gestul acesta oprise brusc tremuratul și fetița ridică fața roșie de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla nimic rău. Ajunsă în mijlocul holului, învățătoarea se aplecă pe vine, devenind de o statură cu fetița
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla nimic rău. Ajunsă în mijlocul holului, învățătoarea se aplecă pe vine, devenind de o statură cu fetița. Atunci observă o frumusețe de ochișori verzi de parcă erau frunze de fragi pline de rouă. A privit-o îndelung, zicând mai mult ca pentru sine: ,, Ce mult mi-aș mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mult mi-aș mai fi dorit o fetiță, măcar una...” Își reveni repede din gânduri și încercă să afle cum o cheamă pe fetiță, dar aceasta nu zicea nimic, doar o privea lung și părea a spune ceva cu privirea. Învățătoarea nu prea știa ce să creadă, așa că, până să se gândească la câte și mai câte lucruri, o rugă să îi arate unde este clasa ei. În câteva momente, se afla în celălalt capăt al holului de unde venea o altă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nu prea știa ce să creadă, așa că, până să se gândească la câte și mai câte lucruri, o rugă să îi arate unde este clasa ei. În câteva momente, se afla în celălalt capăt al holului de unde venea o altă învățătoare, speriată că eleva ei întârziase la oră. Din două cuvinte, învățătoarea de serviciu a înțeles că fetița ce se numea Lavinia, suferea de autism. Nu voia să vorbească nimănui, nu putea, cu excepția anumitor persoane. Înainte de a se despărți, Lavinia i-
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
la câte și mai câte lucruri, o rugă să îi arate unde este clasa ei. În câteva momente, se afla în celălalt capăt al holului de unde venea o altă învățătoare, speriată că eleva ei întârziase la oră. Din două cuvinte, învățătoarea de serviciu a înțeles că fetița ce se numea Lavinia, suferea de autism. Nu voia să vorbească nimănui, nu putea, cu excepția anumitor persoane. Înainte de a se despărți, Lavinia i-a zâmbit învățătoarei care a salvat-o, apoi i-a făcut
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
eleva ei întârziase la oră. Din două cuvinte, învățătoarea de serviciu a înțeles că fetița ce se numea Lavinia, suferea de autism. Nu voia să vorbească nimănui, nu putea, cu excepția anumitor persoane. Înainte de a se despărți, Lavinia i-a zâmbit învățătoarei care a salvat-o, apoi i-a făcut cu mâna. A doua zi, doamna Irina, că așa se numea învățătoarea, se duse în clasa Laviniei. Aceasta a venit 37 repede și a îmbrățișat-o. Doamna Irina încerca să îi pună
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de autism. Nu voia să vorbească nimănui, nu putea, cu excepția anumitor persoane. Înainte de a se despărți, Lavinia i-a zâmbit învățătoarei care a salvat-o, apoi i-a făcut cu mâna. A doua zi, doamna Irina, că așa se numea învățătoarea, se duse în clasa Laviniei. Aceasta a venit 37 repede și a îmbrățișat-o. Doamna Irina încerca să îi pună întrebări, să o facă cumva să vorbească, dar nu reuși în cele 10 minute. Așa procedă în mai multe zile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
câteva săptămâni. Doamna Irina se mutase în altă sală de clasă. Se vedea mai rar cu Lavinia, doar când avea timp să meargă pe acolo, în celălalt capăt de școală. În ziua de 8 Martie, se pomeni în clasă cu învățătoarea Laviniei. A tresărit gândindu-se că va primi o veste rea, dar nu a fost așa. Venise ca să o invite în clasa ei, că are o supriză acolo. Au coborât împreună vorbind despre Lavinia. Simțea un tremur puternic în inimă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
la un petec de cer sau la a merge desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
acest oraș activând pe la diferite școli, până la pensionare. Oriunde am profesat, în afara activității la catedră am desfășurat o bogată activitate de culturalizare, conform statutului cadrelor didactice. Sunt căsătorit din 1941, soția profesoară, menaj-gospodărie, dar n-a fost încadrată decât ca învățătoare și apoi ca educatoare - deoarece am avut unele greutăți și dificultăți în regimul comunist. Sunt posesorul unei case modeste, însorită și confortabilă datorită efortului material făcut în vederea unor condiții optime desfășurării activității socio-profesionale. Am o fiică, actualmente profesoară la Paris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu atenție - cărțile fiind pentru ei florile din care vor strânge mierea cunoștințelor lor. Mi s-au oferit aplauze și flori, dar cea mai frumoasă floare - floarea recunoștinței, peste ani - mi-a oferit-o ca o adevărată surpriză d-na învățătoare Ana Ștefănică, mărturisind sincer în fața tuturor recunoștința pentru îndrumarea oferită ei și atâtor generații care mi-au trecut prin mână. Mi-am reamintit apoi, după ce am stat de vorbă ca doi colegi, faptul că erau în clasă mulți copii cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de neuitat înscrisă pe fețele lor frumoase, căutându-și MAMA ce-i va ocroti pe parcursul anilor. Privindu-i, fără să vreau, mi-am reamintit cu vădită emoție - niciodată târzie - de primul meu an de școală, din care mai păstrez chipul învățătoarei mele dragi. Revin, totuși, la momentul respectiv. După ce mi-am rostit cuvântul, mă așez liniștit pe un scaun în spatele unei mese, cuprinzând forfota din jur. Școlarii, începând cu bobocii de la clasa I, sunt strigați de învățători și trec sfioși spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]