14,879 matches
-
fi condamnați de legile războiului, să protesteze și să lupte împotriva continuării lui. Această părere fu respinsă de Iag. — Eh, copii! spuse el. Despre ce învățături creștine vorbiți voi? Dacă lui Burkeviț i-ar fi fost atât de scumpe aceste învățături, ar mai fi stat el oare supărat pe noi trei ani, fără să scoată un cuvânt? Gândiți-vă, trei ani! Și ce rău i-am făcut noi că am râs? Dar și curcile râdeau dacă vedeau ce luminări îi atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mînă, zicîndu-și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de-atîta drum, avînd aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu cîțiva pești. Unii te Încredințau că-l văzuseră ridicîndu-se la cer Într-o lumină orbitoare, Înălțîndu-se În ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a tot ce e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, rîurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v-o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tîlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pămîntul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Fiul Domnului este unic, numele său e Iisus, și credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar cel care și-a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scîrbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într-adevăr și-a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gîndului său, și-acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pămîntești care au Însă o limită. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce-și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la cîteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s-ar zice c-ar fi fost mai degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decît Înrîurirea nemijlocită a Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
peste ani va plămădi o doctrină filosofică masivă și greoaie, exprimată Într-un limbaj cabalistic sufocat de neologisme și concepte ale căror semnificații ne scapă. Și totuși, e greu să-i dai dreptate lui Franckel atunci cînd susține că netransparența Învățăturii de mai tîrziu a lui Ben Hass ar fi doar consecința nesiguranței ca și rodul „vîrstei Împlinite“. (Multe piedici au stat În calea publicării unei ediții critice a operelor sale complete, adversarii lui Haas fiind În primul rînd rabinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe conștiință o existență umană, pe care acum trebuia, constrîns de legea morală, s-o salveze din hăul În care se găsea. Și ca tînărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n-ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desluși mîna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii ediții a Drumului În Canaan, Krohal Îl va declara sifilitic pe Bialik și se va dezice public de Învățătura lui Ben Haas, numindu-l șarlatan și otrăvitor de suflete. Apoi, tot În spiritul denigrărilor, se va ralia cu adversarii Maestrului și, Într-o revistă abia apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele victime În masă ale cărților ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai ales de adepții Conspirației - consemnează cifra de circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobîndită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s-ar putea preface Într-o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stîrnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În mare, a preluat, cu modificări și adăugiri neesențiale, aceeași documentație) se disting net cărțile lui Norman Kohn, Delevski ca și Apocalipsa vremurilor noastre de Henri Rolland, care nu este doar sursa majoră În cercetarea acestei teme, ci și o Învățătură moralizatore, un post-scriptum al povestirii: această carte semnifică Încă o victimă a Conspirației, fiind arsă de autoritățile de ocupație germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i. Cuza” Iași Introducere: Justificarea gestului de a scrie această carte Mai mult decât alții, din aceeași comună sau din comunele învecinate, luncașii „dorneni” au vrut să aibă cartea lor, istoria lor de bejenari bucovineni, ajunși, prin muncă îndârjită, prin învățătură, să dobândească respectul de sine și respectul celor în mijlocul cărora s-au așezat, să arate lumii că ei nu sunt numai clăcași lipsiți de pământ, legați de moșia boierească, sunt și cei care au ajuns proprietari pe pământurile lucrate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt numai clăcași lipsiți de pământ, legați de moșia boierească, sunt și cei care au ajuns proprietari pe pământurile lucrate de bunicii și străbunicii lor și, mai mult, să arate că te poți sălta în ochii lumii prin școală și învățătură. O mică parte dintre luncașii ajunși în funcții și posturi, care depășeau perimetrul îngust și izolat al satului, considerând că satul lor, oamenii cu mentalitățile, obiceiurile și tradițiile lor, purtători ai unor experiențe de viață care ar trebui cunoscute și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rezervă și au luat parte la toate războaiele. Ridicarea acestor oameni din rândul clăcașilor din satul Lunca se datorește foarte mult învățătorului Gheorghe Postoiu, om de ispravă, cu idei sociale, care a învățat și a îndrumat copiii satului pe făgașul învățăturii și al muncii. Viața politică - înaintea primului război mondial, oamenii satului făceau politica boierilor, conservatori și liberali. Atunci nu votau toți oamenii. Vota unul pentru cincizeci de inși. Adică se făcea adunarea la primărie, iar primarul numea dintre ei 7-8
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca într-o tabără, toți nepoții, și nu erau puțini. Școala o face în București: clasele primare, gimnaziul, liceul „Grigore Moisil” - secția reală, dovedindu-se un elev harnic, cu dorință de cunoaștere, o inteligență vie, cu rezultate foarte bune la învățătură. Cunoștințele de matematică și fizică au fost hotărâtoare în reușita la severul examen de admitere de la Academia Militară, Facultatea de Științe Aerospațiale. La absolvire era ofițer inginer și înaintează până la gradul de comandor-colonel. Este căsătorit cu Veronica Nicula, absolventă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]